Sfantul Macarie cel Mare in Patericul Egiptean

Sfantul Macarie cel Mare in Patericul Egiptean Mareste imaginea.

Sfantul Macarie cel Mare este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 19 ianuarie. Este unul dintre monahii care, in secolul al IV-lea, au cau­tat cu daruire si jertfelnicie sa inteleaga sensul mai adanc si deplina masura a existentei omenesti in pustia ve­chiului Egipt crestin. In acest loc aspru, dimpreuna cu alti pustnici, a experimentat si a cunoscut ce inseamna a fi om, cu toate tensiunile si ispitele, cu toate nevointele mai presus de supravietui­re, cu toate intalnirile cu binele si infruntarile cu raul. Dar aceasta profunda cunoastere de sine - si totodata a firii omenesti, in general - a putut-o afla sfantul numai in lumina lui Hristos.

Roadele relatiei sale vii si personale cu Dumnezeu, pot fi regasite astazi in culegerile de afo­risme sau "Cuvinte", "Apophthegmata", cum se numesc in originalul grecesc. Cea mai cunoscuta lucrare de acest gen este Patericul Egiptean, una dintre scrierile fundamentale ale spiritualitatii crestine.

In cele ce urmeaza, ne propunem sa conturam succint viata si personalitatea Sfantului Macarie cel Mare, in lumina marturiilor pe care le regasim in Patericul Egiptean.

Sfantul Macarie cel Mare era originar din Tebaida Egiptului. Acesta s-a nascut in jurul anului 300, iar indeletnicirea sa in lume a fost aceea de camilar si negu­stor. Fusese hirotonit preot si a fost unul dintre inte­meietorii monahismului in Schitis (Schit), unde s-a mutat dupa ce a fost invinuit pe nedrept ca a lasat in­sarcinata o tanara fecioara (primind de bunavoie invi­nuirea si fiind mai apoi achitat de orice vina, fiindca nu fusese implicat in nici un fel).

Unul dintre cele mai importante daruri primite de la Dumnezeu de catre Sfantul Macarie era intelepciunea. Desi tanar, a fost numit "pidar yougiron" care inseamna "tanarul batran" sau "tanarul cu intelepciunea unui batran", datorita intelepciunii sale profunde si modului de viata auster.

La fel ca multi dintre monahii timpurii din Egipt, el s-a tot mutat, neramanand intr-un loc prea multa vreme. Macarie a fost pro­fund influentat de Antonie cel Mare, pe care l-a vizitat de doua ori. A murit in anul 390. Sub numele lui Maca­rie s-au pastrat patruzeci si una de Cuvinte, impreuna cu alte cateva ce se afla in povestirile altor Batrani.

Din veacul al patrulea ne-a ramas o rugaciune euharistica a lui Serapion din Thmuis care exprima centrul experientei primilor crestini si ceea ce insemna pentru ei credinta. Rugaciunea e adresata lui Dumnezeu: "Tie ne rugam, fa-ne cu adevarat vii."

Aceasta viata adevarata, pe care numai Dumnezeu ne-o poate oferi, si-a dorit-o in toata vremea Sfantul Macarie cel Mare, ca unul ce a facut din propria viata o rugaciune catre Ziditorul sau. Tot la aceasta viata face referire in acest cuvant din Pateric, in care este cuprinsa conceptia sa monahala despre lume si filosofia sa: "De s-a facut intru tine de­faimarea ca lauda, si saracia ca bogatia, si lipsa ca indestularea, nu vei muri."

Sfantul Macarie insusi primea cu bucurie invinuirile, ca pe un prilej de a-si aduce aminte neputintele sale. Spre exemplu, cand a fost in­vinuit pe nedrept de siluirea unei fete, si-a zis: "Macarie, iata ai gasit tie femeie. Trebuie sa lu­crezi putin mai mult, ca sa o hranesti."

Tot din Pateric aflam ca Sfantul Macarie cel Mare era cunoscut pentru blandetea sa ("cu nerautate se purta cu toti fratii"), pentru ca era facator de minuni, dar mai ales pentru dragostea sa atotcuprinzatoare: Spuneau parintii pentru Avva Macarie cel Mare ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu paman­tesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si Avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut, si care au­zea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

Smerenia adanca a Sfantului o intalnim marturisita in Pateric intr-o intamplare precum aceasta: "Si au zis lui batranii: Parinte, spune vreun cu­vant fratilor. Iara el a zis lor: "Eu inca nu m-am fa­cut calugar, dar am vazut calugari."

Asemenea marilor pustnici ai pustiei egiptene nici Sfantul Macarie Egipteanul nu cerea prea mult de la altii. Desi isi cunos­tea bine propriile neajunsuri, era plin de intelegere fata de neajunsurile celorlalti. Intrebat cum trebuie sa se roage cineva, a raspuns: "Nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice: Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de iti sta razboi asupra, zi: Doamne, ajuta-mi! si El stie ce e de folos, si face cu noi mila."

Iar cand era intrebat ce trebuie sa lucreze cineva, ras­pundea simplu: "Fa o fapta buna, spune un cuvant bun! Cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai, si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni."

Radu Alexandru

Sfantul Macarie Egipteanul - Pateric AUDIO

27 Iulie 2012

Vizualizari: 5971

Voteaza:

Sfantul Macarie cel Mare in Patericul Egiptean 5.00 / 5 din 2 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Andrei PanaitPostat la 2015-01-18 16:35

    Povestit-a despre sine avva Macarie, zicând: când eram mai tânăr și ședeam la chilie în Egipt, m-au apucat și m-au făcut cleric în sat și, nevrând să primesc, am fugit la alt loc. Și a venit la mine un mirean cucernic și lua rucodelia mea și-mi slujea mie. Apoi s-a întâmplat din ispită diavolească de a căzut în păcat o fată și luând în pântece, era întrebată cine este cel ce a făcut aceasta. Iar ea zicea: pustnicul! Iar ei ieșind, m-au prins în sat și au spânzurat de grumajii mei oale afumate și urechi de vase și m-au purtat în vileag prin sat pe uliță, bătându-mă și zicând: acest călugăr a stricat pe fata noastră, luați-l, luați-l! și m-au bătut încât puțin de n-am murit. Și venind unul din bătrâni, a zis: până când bateți pe acest călugăr străin? Iar cel ce-mi slujea, urmă după mine rușinându-se, căci era ocărându-l pe el foarte și zicând: iată sihastrul pe care tu îl mărturiseai, ce a făcut! Și au zis părinții ei: nu-l slobozim până ce nu va da chezășie că o va hrăni pe dânsa. Și am zis slujitorului meu și m-a luat în chezășie. Și mergând la chilia mea, am dat lui câte coșnițe aveam, zicându-i: vinde-le și le dă femeii mele să mănânce! Și ziceam în gândul meu: Macarie, iată ți-ai găsit ție femeie. Trebuie să lucrezi puțin mai mult ca să o hrănești. Și lucram ziua și noaptea și îi trimeteam ei. Și când a venit vremea ticăloasa să nască, a petrecut multe zile chinuindu-se și nu năștea. Și i-am zis ei: ce este aceasta? Iar ea a zis: eu știu că pe pustnicul acela l-am năpăstuit și mințind l-am învinuit. El nu este vinovat, ci cutare tânăr. Și venind cel ce îmi slujea, bucurându-se, zicea că n-a putut să nască fata aceea până ce nu a mărturisit zicând că nu are vină pustnicul, ci a mințit asupra lui. Și iată, tot satul va să vină aici cu slavă și să se pocăiască înaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca să nu mă supere oamenii, m-am sculat și am venit aici la Schit. Acesta este începutul pricinei pentru care am venit aici.(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea)

  • costel popescu Postat la 2013-01-18 10:33

    Unul din cele mai pilduitoare episoade din viata lui Macarie s-a petrecut in timpul unei plimbari prin desert. Povestea avva Macarie: umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si clatinandu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei: tu cine esti? Si mi-a raspuns capatana: eu am fost slujitor al idolilor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh, si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul: care este mangaierea si care este chinul? I-a raspuns lui: pe cat este de departe cerul de pamant, atata este focul dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilalt. Aceasta este mangaierea. Si, plangand batranul, a zis: vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii! I-a zis ei batranul: este alta munca mai rea? I-a raspuns lui capatana: noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin suntem miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si s-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtul nostru sunt. Si luand batranul capatana, a ingropat-o.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE