Smerite insemnari de pelerin la Sfantul Munte

Smerite insemnari de pelerin la Sfantul Munte Mareste imaginea.

Smerite insemnari de pelerin la Sfantul Munte
(septembrie 2014)

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, dupa cinci ani de la primul meu pelerinaj in Muntele Athos, am reusit sa revin. Mi-a fost nespus de dor. Multumesc Maicutei Sfinte ca nu a trecut cu vederea rugaciunea si dorurile inimii mele.

Sambata, 6 septembrie 2014, la Schitul Sfantul Ilie, Parintele arhondar Filimon, turc de neam, ne-a oferit tratatia aghiorită (loukoumi, ouzo si apa rece) cu multa dragoste si cu un zambet ingeresc, cu bunavointa si chiar cu vorba romaneasca, pe care a deprins-o in timp, de la pelerini. Acest monah glumet s-a purtat cu noi cu o nefatarnica dragoste, fapt pentru care ne-am simtit foarte bine la acest schit athonit la ctitorirea caruia a contribuit si Sfantul Paisie Velicicovski de la Neamt.

In drum spre Schitul romanesc Lacu, pe cateva stanci muntoase care se deruleaza prin fata ochilor mi s-a parut ca vad figuri de sihastri, cioplite cumva tainic. Nevointele pustnicesti ale monahilor athoniti traitori de-a lungul timpului in aceste locuri au transfigurat natura dupa chipurile lor ascetice. Consider ca este o concretizare a cuvantului biblic „Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga.” (Luca 19, 40). Astfel, nevointa smerita a pustnicilor din vechime nu ramane nemarturisita, stancile si intreaga natura pastreaza memoria virtutilor lor si o vestesc celor care au nevoie de intarire a credintei.

La Manastirea Iviron, cantand cu grupul de pelerini Cuvine-se cu adevarat în fata Icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului – Portarita, un banut din salba cu odoare a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu s-a miscat permanent, parca asemanator batailor unei inimi care se bucura tare. Am fost cuprinsi de un fior sfant, avand cu totii multa evlavie la Maica Domnului.

Duminica, 7 septembrie, la Chilia Buna Vestire a Schitului Lacu am fost cutremurat de vocea ingereasca a unui monah roman cantaret la strana. Lacrimile mi-au brazdat obrazul, dar si sufletul mi-a plans. De bucurie. La Sfanta Liturghie am cunoscut intr-un mod inedit pe Parintele Staret Stefan Nutescu; la un moment din timpul slujbei de priveghere un monah vine de undeva din spate si imi spune la ureche ca unul dintre parintii pe care ii vad inchinandu-se in mijlocul bisericii este Ieroschimonahul Stefan Nutescu. Nu am inteles pe moment de ce mi-a spus tocmai mie aceasta, dar mai tarziu am priceput rostul acestui fapt.

Dupa ce ne-am inchinat toti cei din biserica la Sfintele Icoane, Parintele Stefan Nutescu, traducator al multor carti duhovnicesti din greaca in romana, se ridica din scaunul de Staret, vine la mine si ma mustra parinteste in legatura cu felul cum imi port polarul: „Ori il iei pe tine ca lumea, ori il dai jos. Nu asa, ca o domnisoara!” M-am conformat imediat simtind cum un parinte duhovnicesc chiar si atunci cand face observatii te odihneste, nu te tulburi. La sfarsitul slujbei am schimbat cateva cuvinte cu Parintele Stefan, multumindu-i pentru faptul ca datorita muncii de traducator a sfintiei sale m-am mangaiat si folosit mult sufleteste citind cartile cu invataturi si vieti ale sfintilor parinti aghioriti. Parintele m-a intrebat daca sunt casatorit si ce vreau sa fac. Nu am stiut ce sa raspund.

La osuarul Schitului Lacu am fost foarte miscat de intensitatea rugaciunii parintelui ce ne era ghid, rugaciune pentru odihna sufletului fratelui sau, monah trecut la Domnul la vârsta de 38 de ani, fost vietuitor la una dintre chiliile Schitului. Fratele preot se roaga pentru fratele monah aghiorit, amandoi romani, amandoi in Hristos, neputand sa fie despartiti de mari si tari, nici chiar de moarte, pentru ca Domnul este biruitor al mortii.

Luni, 8 septembrie, am avut bucuria ca la slujba Vecerniei de la Manastirea Marea Lavra sa pot asculta glasul ingeresc al unui protopsalt. Cantarea, in greceste, parca se canta singura. Nu mi-am putut stapani lacrimile. Nu am mai auzit niciodata un asemenea „tril” duhovnicesc. Am ascultat acasa multe inregistrari cu slujbe bizantine si protopsalti, dar un glas si o cantare ca cea de la Marea Lavra nu am mai auzit. Cantarea curgea lin, fara nici o fortare, natural, ca respiratia, dar de un rafinament extraordinar. De fapt, din insusi rafinamentul acelei cantari bizantine am putut intelege pe viu, in farame, bogatia duhovniceasca si culturala a Imperiului Bizantin, pastrate cu strasnicie in traditia milenara a Muntelui Athos. Nu este intamplator ca mai exista si astazi astfel de inspirati protopsalti, mai ales ca in aceasta manastire athonita se pastreaza capul renumitului cuvios protopsalt Sfantul Ioan Cucuzel, la care ne-am inchinat. Sfintii nu lasa traditia sa moara.

Un monah roman de la Manastirea Sfantul Pavel ne-a vorbit pe-ndelete despre diferite teme teologice. Pret de vreo jumatate de ora am fost parca mutat cu mintea de la cele pamantesti pe taramul luminos al Teologiei patristice. Am inteles ulterior ca marele nostru duhovnic, Arhimandritul Cleopa Ilie de la Manastirea Sihastria, i-a fost indrumator duhovnicesc parintelui roman care ne-a intampinat cu multă ospitalitate in aceasta manastire greceasca.

Marti, 9 septembrie, am avut o traire unica, un foc interior parca s-a aprins, sarutand racla cu Braul Maicii Domnului si închinandu-ma la cele sapte Icoane facatoare de minuni ale Nascatoarei de la Manastirea Vatopedi.

La Schitul Sfantul Andrei ne-am simtit primiti ca acasa de catre un parinte iubitor, inchinandu-ne moastelor Sfantului Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei. Intamplarea a facut ca si acum, la fel ca in anul 2009, sa ne reunim, din randuiala lui Dumnezeu, romani de pretutindeni, noi din Ardeal cu fratii moldoveni din Basarabia. Fiindca am ajuns la manastire după de a fost oferita masa, ne-am organizat in curte cu totii, scotandu-ne din genti tot ce aveam de mancare, astfel incat sa facem o agapa frateasca. Si fratii moldoveni pierdusera cina de la trapeza, asa ca am impartit cu ei tot ce aveam mai bun. Am fost atat de emotionat, simtind ca si acum Sfantul Apostol Andrei ii ocroteste si ii binecuvanteaza pe romani, adunandu-i impreuna la aceeasi masa, sub acelasi acoperis.

Iti multumim Sfinte Apostole Andrei, parinte al neamului nostru, ca ne-ai invatat iubirea dumnezeiasca, aducandu-ne lumina credintei dreptslavitoare! Nu suntem vrednici sa-ti multumim pentru grija pe care ne-o porti necontenit, de aceea iti spunem cu smerenie: Bucura-te, Sfinte Andrei, Apostole!

Antonio Bolot
 

06 Iunie 2016

Vizualizari: 204

Voteaza:

Smerite insemnari de pelerin la Sfantul Munte 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE