Tarul

Tarul Mareste imaginea.

Tarul este un film rusesc in care credinta infrunta erezia, iubirea infrunta ura, darul discernamantului infrunta inselarea, puterea lumeasca se intalneste cu puterea duhovniceasca, iar fanatismul, tradarea si nebunia creioneaza o lume veche, dar si mai actuala ca oricand.

Tarul este un film turnat de regizorul rus Pavel Lunghin, cel care a turnat si renumitul film "Ostrov" (receptat ca o adevarata capodopera crestina). Filmul de fata a fost regizat dupa un scenariu scris de Aleksei Ivanov, in anul 2009, acesta ilustrand scene din viata tarului Ivan al IV-lea al Rusiei care, datorita cruzimii lui, a fost numit de istorie si "Ivan cel Groaznic".

Rolul tarului Ivan este intrupat de Pyotr Mamonov, cel care l-a insufletit si pe calugarul Anatolie, in filmul "Ostrov". In vremea tarului, Mitropolitul Moscovei a fost Filip al II-lea, canonizat intre timp de Biserica Ortodoxa Rusa. Rolul mitropolitului, care este al doilea personaj-cheie al filmului, este intrupat de Oleg Yankovskiy, unul dintre marii actori rusi contemporani.

Tarul

Regizorul Pavel Lungin ne ofera o noua poveste despre sfintenie, de data aceasta insa, una cu radacini istorice, cea a mitropolitului Filip, sfantul ierarhul care s-a opus monstruozitatilor primului tar al Rusiei. Cuvintele tarului sunt elocvente pentru discrepanta dintre el si ierarh: "Ce fel de tar iti trebuie tie? Unul care isi intinde si celalalt obraz, cand il lovesti? Si cine sa-i tina in frau pe nemernici? Cine sa conduca imparatia? Da, poate ca sunt un pacatos, dupa faptele mele. Ca om, sunt un pacatos, dar ca tar... sunt drept!"

Tarul Ivan al IV-lea "cel Groaznic"

Ivan al IV-lea "cel Groaznic" este primul cneaz moscovit care s-a intitulat "tar". Primul tar al Rusiei s-a nascut in 25 august 1530. In ziua de 25 noiembrie 1533, pruncul Ivan, fiul marelui cneaz Vasili, a mostenit tronul Moscovei pe cand avea numai 3 ani, pana la 15 ani el fiind pus sub tutela mamei sale si a boierilor. Pe cand Ivan avea numai 8 ani, el ramane orfan si de mama, lupta pentru putere dandu-se intre boierii de la curtea domneasca.

In ziua de 16 ianuarie 1547, la 16 ani, Ivan este incoronat ca tar al Moscovei. In acelasi an, la 3 februarie, Ivan se casatoreste cu fiica unei familii boieresti. In consiliul de conducere, instituit de Ivan, unul dintre rolurile centrale era detinut de Mitropolitul Macarie.

Luptele conduse de Ivan sunt remarcabile: invinge hanatul din Kazan, cucereste regiunea Astrahan, ataca Livonia, cucereste orasul Polotk. Modalitatea de conducere a tarului este una deosebit de cruda, cei alesi de el spre a conduce (opricini) fiind, de asemenea, foarte cruzi.

Tarul

Nemultumirea celor din Novgorod si Pskov va duce la o mare razbunare, din partea tarului. La data de 2 ianuarie 1570, armata tarului ajunge la zidurile Novgorodului. Toti locuitorii orasului vor fi macelariti: orasul e imprejmuit cu garduri, bisericile sunt incuiate, functionarii sunt arestati, preotii sunt martirizati, iar locuitorii de rand sunt batuti, torturati si omorati, inaintea tarului, vreme de cinci saptamani. Numarul total al victimelor, potrivit surselor documentare, variaza intre 15.000 si 60.000 de oameni.

Dupa cea de-a treia casatorie, tarul va ramane iarasi vaduv. Deoarece stia ca Biserica Rusa nu mai permitea nimanui o a patra casatorie, tarul Ivan va spune ca nu s-a apropiat trupeste de cea de-a treia sotie, cerand astfel dezlegarea casatoriei. Urmeaza apoi o a patra casatorie, pe care tarul o va incheia acuzandu-si sotia de sterilitate si exiland-o intr-o manastire. Treptat, tarul va ajunge pana la cea de-a opta casatorie.

In ziua de 15 noiembrie 1581, pe cand fiul tarului, numit tot Ivan, avea 27 de ani, a avut loc un teribit accindent. Tarul a lovit-o atat de puternic pe nora lui, insarcinata la acea vreme, incat aceasta a avortat. Fiul sau, plin de manie, ii va vorbi rastit. Tarul il va lovi pe fiu cu bastonul sau de fier, in urma loviturii acesta murind (19 noiembrie).

Moartea fiului sau il va arunca pe tar in depresii puternice, el nemaiputand nici sa doarma, nici sa manance. Deoarece nici medicii, nici preotii nu au putut sa-l odihneasca, in anul 1584, tarul Ivan cel Groaznic va chema la curtea domneasca pe toti vrajitorii si astrologii din Rusia. Toti cei adunati la curte ajung la concluzia ca tarul va muri in ziua de 18 martie.

Ivan al IV-lea cel Groaznic va muri in ziua de 18/28 martie 1584. Pe mormantul tarului, pastrat in Biserica Sfantul Mihail, sta scris: "In anul 1584 (7092), in a optsprezecea zi a lunii martie, s-a infatisat preacredinciosiului suveran, tar si mare cneaz al intregii Rusii, Ivan Vasilievici, in calugarie Ionas."

Sfantul Filip, Mitropolitul Moscovei

Filip, nascut in ziua de 11 februarie 1507, a fost un calugar ortodox cu viata sfanta, care a ajuns mitropolit al Moscovei, in vremea domniei lui Ivan cel Groaznic. Mitropolitul Filip al Moscovei, canonizat mai apoi de Biserica Ortodoxa Rusa, a fost unul dintre putinii mitropoliti care au indraznit sa-l contrazica pe tarul Ivan, in multe dintre crudele lui hotarari. Adormirea in Domnul a mitropolitului, petrecuta in ziua de 23 decembrie 1569, este oarecum acoperita de mister, insa credinta generala este aceea ca el a fost omorat de tarul Ivan, suparat de cuvantul indraznet al mitropolitului.

Parintii sai, boierul Stepan Mihailovici si Varvara, au dus o viata crestina inalta. Pruncul acestora a fost botezat, primind numele de Teodor. Tatal sau se bucura de multa pretuire din partea cneazului Vasili, tatal viitorului tar Ivan cel Groaznic. Cneazul Vasili il va lua pe tanarul Teodor Kolacev la curtea domneasca, unde acesta va petrece multa vreme impreuna cu fiul cneazului, Ivan.

Tarul

Intr-o duminica (5 iunie 1587), pe cand avea 30 de ani, tanarul Teodor va auzi, citindu-se din Evanghelie, cuvintele Mantuitorului: "Nimeni nu poate sluji la doi domni." Miscat, in inima lui, el va lua hotararea sa se desparta de lume. Plecand din Moscova, el isi va ascunde radacinile nobile, lucrand muncile cele mai grele si nevrute (la vite, la fierarie, la cuptor). Nu dupa mult timp, el se va retrage in Manastirea Solovet, unde, dupa un an si jumatate de incercari, se va si calugari, sub numele de Filip.

In anul 1548, dupa noua ani de nevointe, impotriva vointei lui, calugarul Filip va fi numit egumen. Vreme de 18 ani, el va conduce duhovniceste marea manastire, fiind considerat ca un al doilea ctitor al ei. Filip a construit numeroase spatii de locuit si anexe gospodaresti, instituind si o seama de reguli pentru viata de toate zilele a fratilor. Pentru calugarii batrani si pentru bolnavi, el a facut o bolnita manastireasca.

In timpul crizelor care aveau sa-i ravaseasca sufletul, Ivan cel Groaznic avea sa-si aduca aminte de prietenul sau din copilarie, care devenise calugar, la Manastirea Solovet. Crezand ca renasterea prieteniei cu actualul calugar Filip ii va aduce linistea, tarul il va aduce pe acesta la Moscova, unde il va numi mitropolit.

Sfantul Filip a adormit in Domnul in ziua de 23 decembrie 1569. Inca din anul 1636 a fost alcatuita si tiparita slujba sfantului, iar in anul 1646 sfintele sale Moaste au fost asezate in biserica, la vedere, pentru inchinare. Mai tarziu, Sfintele sale Moaste au fost depuse in Catedrala Adormirea Maicii Domnului, din Moscova, in Altar, la usa dinspre miazazi, unde odihnesc si astazi. Sfantul Mitropolit Filip este praznuit, in Biserica Ortodoxa Rusa, din anul 1591, mai intai la 23 decembrie, iar din anul 1660 si la 9 ianuarie.

"Slavimu-l pe Filip inteleptul, indreptator pravoslavni cii credinte, vestitor al adevarului, ravnitor al lui Gura de Aur, luminatorul pamantului rusesc. Neobosit osanditu-i-ai cu cuvantul pe cei ce nu ascultau de poruncile tale, cu singuraputere ce ti-a fost data de Dumnezeu. Savarsi-tu-ti-ai calatoria, pazind dreapta credinta, fericitule sfinti te parinte, invrednicindu-te de cununa cea luminoasa a dreptatii. Cu tine impodobeste Domnul biserica Maicii Sale, iar trupul tau cel neputrezit, cel ce, in surghiun fiind a fost incercat de crancena suferinta, ramas ani multi in adancul pamantului, ca o comoara de mare pret, intors a fost scaunului tau arhipastoresc, spre mangaierea si bucuria turmei tale" (Condac si Stihoavna).

Tarul Ivan cel Groaznic si Sfantul Filip

Ivan credea ca, daca va inmana conducerea bisericeasca unui asemenea om, va bineplacea lui Dumnezeu, prin ravna si bunavointa pe care o arata Bisericii, gasindu-si pentru sine un rugator de nadejde si un duhovnic capabil sa-i aduca liniste in suflet. Egumenul Filip va raspunde insa, potrivit smereniei caracteristice: "Nu pot sa primesc o sarcina care ma depaseste; lasa-ma sa ma intorc de unde m-ai chemat; de ce vrei sa pui pe un spate atat de firav o greutate atat de mare?"

In cele din urma, Filip va accepta numirea in functia de mitropolit, punandu-i insa conditia sa desfiinteze opricinina (corpul de corectie si control), care era un izvor de suferinte pentru rusii de rand. In ziua de 25 iulie 1566, Filip a fost inscaunat ca mitropolit al Moscovei. Pentru o scurta vreme, lucrurile s-au mai linistit.

Tarul

La numai un an de la inscaunare, in anul 1567, opricinina va reincepe insa groaznicele ei fapte (pradari, denunturi, omoruri, jafuri). Suspinelor nevinovatilor, oamenii tarului le raspundeau cu rasete batjocoritoare si cu fapte oribile: Moscova parea ca lovita de moarte, sub imperiul spaimei; pietele si ulitele capitalei erau pustii; peste tot nu se vedeau decat cadavre ramase neingropate. Ivan cel Groaznic va incepe sa fie muncit de crunte sfasieri interioare si tulburari psihice: frica de tradatori, teama de moarte, etc.

Mitropolitul Filip nu putea sa taca, in fata acestor fapte crude; era datoria lui sa se ridice impotriva celor ce ruinau tara si in apararea celor ce sufereau fara vina, oriunde taia si spanzura opricinina. El nu a putut atrage de partea lui pe alti ierarhi, toti fiind infricosati de tarul cel crud. In cele din urma, fiind intarit de Dumnezeu, mitropolitul Filip s-a dus sa-l caute pe Ivan si sa-i spuna tot ce avea pe suflet.

"-Atotputernicule tar, i-a spus lui Ivan intre patru ochi, esti investit cu cea mai inalta vrednicie si, in aceasta calitate, se cuvine sa-L cinstesti pe Dumnezeu mai mult decat noi toti, fiindca de la El ai primit puterea si coroana; tu esti, ca si noi toti, chip al lui Dumnezeu, dar in acelasi timp si pulbere trecatoare. Stapan adevarat este cel ce se stapaneste pe sine si nu se lasa robit de pofte josnice, care nu-si subrezeste puterea prin uitare de sine.

La auzul acestor cuvinte atat de neasteptate si de indraznete, Ivan a prins a clocoti de manie, racnind:

- Cine esti tu, boaita cernita, de te amesteci in treburi imparatesti?

Sfintitul arhipastor a raspuns calm:

- Prin harul Sfantului Duh, prin alegerea Sfantului So bor si prin a voastra ingaduinta, sunt pastorul Bisericii lui Hristos. Si eu, si tu, trebuie sa ne ingrijim de pacea si buna oranduiala a pravoslavnicii imparatii.

- Sa taci! - s-a rastit la el tarul.

Acum nu mai e timp de tacere - a continuat ierarhul; tacerea n-ar face decat sa sporeasca pacatele si raul. Daca ne vom supune pornirilor omenesti ticaloase, ce raspuns vom da in ziua celei de a doua veniri a lui Hristos? Domnul a spus: "Iubiti-va unii pe altii. Mai mare iubire nu este decat a-ti da sufletul pentru aproapele tau. Daca veti ramane in dragostea Mea, veti fi cu adevarat ucenicii Mei."

Tarul, care era tare intru cunoasterea Cartilor Sfinte, putand reproduce pe de rost multe citate, il infrunta pe Filip cu cuvintele Psalmistului:

- "Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; apropiatii mei departe de mine au stat si peste masura se sileau cu cei ce-mi cautau mie sufletul; cei ce cautau sa-mi faca rau, graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau." (Psalm 37, 11-12).

- Suveranul, ii raspundea sfantul, trebuie sa deosebeasca pe cei ce fac raul de cei ce fac binele; unii stau de paza binelui obstesc, altii graiesc viclesuguri, mint, spunandu-ti ce le convine lor si tie; mare pacat este sa nu-i tii in frau pe acesti oameni periculosi, care pot face mare rau, tie si imparatiei; fa ca sa triumfe dragostea, in locul dihoniei si vrajmasiei!

- Filipe, i-a intors vorba, clocotind de furie Ivan, sa nu defaimezi stapanirea noastra, ca sa nu se abata asupra ta mania noastra sau, de nu, ia-ti adio de la scaunul de mitropolit!

- Din cate stii - i-a raspuns Mitropolitul - nu eu te-am rugat sa-mi dai acest scaun, nici n-am trimis pe cineva la tine sa mi-l ceara si nici n-am dat bani cuiva ca sa-l obtin. Tu m-ai lipsit de pustia mea. Acum, fa ce vrei.

Tarul a plecat manios, cum nu se mai afla, fara sa ia o hotarare, cugetand in sinea sa ce sa faca."

Tarul

In ziua de 2 martie 1568, in Duminica a treia din Sfantul si Marele Post (Duminica Crucii), tarul a intrat in catedrala, inconjurat de opricinici, toti imbracati in straie cernite, purtand pe cap cagule si arme la vedere. Ivan s-a apropiat de locul pe care statea mitropolitul, asteptand sa primeasca binecuvantare. Sfintitul Parinte statea nemiscat, privind tinta la icoana Mantuitorului. Opricinicii au racnit catre el:

"- Au nu vezi ca inaintea ta sta imparatul? Da-i binecuvantare, vladico!"

Uitandu-se cu asprime la Ivan, Filip a cuvantat zicandu-i:

"- Dupa cine te vei fi luat, maria ta, imbracandu-te ca un mascarici si batjocorind prin aceasta vrednicia rangului tau? Nici hainele si nici faptele nu te arata a fi tar. La latini si la pagani exista lege si dreptate; in Rusia, dreptate nu e; in toata lumea mila de cel cazut e la mare pret, in Rusia nu exista milosardie, nici macar pentru cei drepti si nevinovati. Teme-te, maria ta, de judecata lui Dumnezeu. Gandeste-te cati oameni nevinovati sufera din pricina ta. Noi savarsim aici jertfa cea fara de sange, inaintea lui Dumnezeu, iar afara curge sange crestinesc nevinovat. Crimele si pradaciunile se fac in numele tarului."

Vanat de manie, Ivan i-a raspuns, zicandu-i:

"- Filipe! Tu chiar crezi ca vei putea sa-mi schimbi voia? Nu crezi ca ti-ar fi mai de folos sa fii intr-un gand cu mine?

- Daca as face asa, i-a raspuns fara frica sfantul, ce s-ar alege de credinta noastra? Nu-i jelesc pe cei ce au suferit fara vina; ei sunt mucenicii lui Dumnezeu. De sufletul tau ma intristez."

Nemaifiind in stare sa se stapaneasca, Ivan a inceput sa bata cu carja in podeaua bisericii si sa ameninte cu pedeapsa cumplita:

"- Noua ti-ai gasit tu sa te impotrivesti? Lasa ca vedem noi, cat timp o sa mai fii atat de batos!

- Eu, asemenea tuturor celor de dinaintea mea, nu sunt pe acest pamant decat un biet pribeag - i-a raspuns sfantul; pentru dreptate sunt gata sa indur orice."

Furios din cale-afara, Ivan a parasit biserica.

Tot atat de plin de curaj in a-l demasca pe tar, s-a aratat sfantul si in timpul unei procesiuni, la 23 iulie, cand Ivan isi facuse din nou aparitia, inconjurat de opricinici, toti imbracati in obisnuitele lor straie. Tarul a aparut chiar in momentul cand urma sa se citeasca Evanghelia, iar sfantul sa rosteasca "Pace tuturor!" Dand cu ochii de un opricinic care nu-si scosese acoperamantul de pe cap, mitropolitul i s-a adresat tarului, spunandu-i:

"- Maria ta! Bunii crestini asculta cuvantul lui Dumnezeu cu capetele descoperite; de ce oare unii oameni de-ai tai se tin dupa mahomedani si nu-si scot caciulile de pe cap?"

"- Cine-i acela?" - a intrebat Tarul. Faptasul insa avusese grija sa se descopere, iar cei ce tineau partea aceluia au zis ca nimic nu este adevarat si ca mitropolitul cauta sa atate lumea impotriva tarului. Ivan si-a iesit din fire, a inceput sa-l improaste pe ierarh cu grele cuvinte de ocara, l-a facut mincinos, razvratitor, ticalos, jurandu-se ca-i va veni de hac, dandu-i in vileag "crimele".

Intorcandu-se la Moscova, au cautat sa gaseasca ceva cu care sa-l acuze pe mitropolit, dar le-a fost cu neputinta sa gaseasca si atunci s-au gandit ca ar putea afla martori mincinosi la Solovet. Multi sfinti din manastire au infruntat amenintarile si bataile, ca niste adevarati mucenici, suportand toate chinurile pentru bunul lor pastor, dand marturii despre viata lui curata si despre grija parinteasca pe care a purtat-o obstii.

In cele din urma, egumenul Paisie, caruia i s-a fagaduit un scaun de episcop, monahul Zosima si inca vreo cativa, care se aratasera nemultumiti de severitatea lui Filip, pe timpul cand le fusese egumen, au consimtit sa depuna marturii mincinoase im potriva ierarhului. La Moscova, egumenul Paisie, in pre zenta tarului si a inaltului cler, a avut neobrazarea sa-l invinuiasca pe Filip. Sfantul nu i-a spus lui Paisie decat atat:

"- Baga de seama, vei culege ceea ce semeni acum!"

Si intorcandu-se catre tar, i-a spus:

"- Chiar crezi, maria ta, ca ma tem de moarte? Aflandu-ma acum la batranete sunt gata sa-mi incredintez sufletul Celui Preainalt, Stapanului meu si al tau. Este mai bine sa mor nevinovat, ca un mucenic, decat, ramanand in scaunul de mitropolit, sa-mi tin gura si sa stau nepasator fata de toate grozaviile si faradelegile! Imi voi depune carja si mantia de mitropolit. Iar voi, sfintitilor si prea sfintitilor slujitori ai altarului, pasteti-va cu credinciosie turma cea cuvantatoare a lui Hristos, pregatindu-va sa dati socoteala si sa va inspaimantati in fata imparatului Ceresc mai mult decat a celui pamantesc."

Zicand aceasta si-a scos de pe cap camilafca alba si s-a dezbracat de mantie. Tarul insa a cautat sa-l opreasca, zicandu-i ca trebuie sa astepte sa fie supus judecatii, obligandu-l sa nu renunte la distinctiile rangului sau si sa slujeasca Liturghia in ziua de 8 noiembrie. Vrajmasii mitropolitului isi pusesera in gand sa-l faca de rusine in fata poporului credincios. Soarta lui Filip fusese pecetluita: unna sa fie acuzat de vrajitorie, tarul insistand sa fie ars pe rug. Clerul a cerut sa-i fie comutata pedeapsa, in inchisoare pe viata.

A venit si ziua de 8 noiembrie. De-abia incepuse Liturghia, ca a si navalit in catedrala unul dintre cei mai ticalosi favoriti ai tarului, Basmanov, care a dat citire, in auzul tuturor celor de fata, actului de acuzare impotriva lui Filip. Opricinicii au navalit in altar, au smuls vesmintele de pe mitropolit, l-au imbracat in zdrente, l-au inghiontit afara din biserica, l-au pus pe o sanie taraneasca si l-au dus la manastire, cu injuraturi si batai.

Acuzat pe nedrept, Sfantul Filip a fost aruncat intr-o chilie umeda si rece, unde a fost legat cu lanturi si obezi, fiind lipsit de hrana. In asemenea conditii zacand sfantul, a primit de la tar capul taiat al nepotului sau cel iubit, impreuna cu cuvinele: "Dupa cum vezi, iubitei tale rude nu i-au ajutat vrajitoriile tale." Sfantul a binecuvantat capul retezat, l-a sarutat pe frunte si a rugat ca sa-i fie inapoiat tarului.

Aruncat intr-o temnita si mai grea, impovarat cu un lant urias, sfantul a fost asezat langa un urs flamand, care nu s-a atins insa de trupul sfantului. Dupa mai bine de un an, in luna decembrie 1569, din porunca lui Ivan, in temnita lui Filip s-a infatisat Ivan Maliuta Skuratov (sau tarul insusi), zicandu-i: "Stapane sfinte, am venit sa primesc de la tine binecuvantare pentru maritul tar care pleaca la lupta ca sa-i pedepseasca pe razvratitii din Novgorod." Sfantul cunostea prea bine adevaratul motiv pentru care venise Maliuta. Cu trei zile mai devreme se destainuise cuiva, spunandu-i: "Nevointele mele se apropie de sfarsit!", si a cerut sa fie impartasit cu Sfintele Taine. Raspunzandu-i ticalosului, i-a zis: "Fa ce vrei, dar sa stii ca darul lui Dumnezeu nu se obtine prin inselaciune." Spunand aceasta, a inceput a se ruga, implorandu-L pe Domnul sa-i primeasca sufletul in pace. Maliuta i-a pus pe fata o perna, tinandu-i-o asa pana cand l-a sufocat.

Teodor Danalache

Despre autor

Filme Crestine Filme Crestine

Editor
17 articole postate
Publica din 10 Februarie 2011

17 Iunie 2014

Vizualizari: 6253

Voteaza:

Tarul 5.00 / 5 din 3 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Florentina AndreescuPostat la 2013-02-07 17:25

    excelent film

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE