Teologia si spiritualizarea umanitatii crestine

Teologia si spiritualizarea umanitatii crestine Mareste imaginea.


Teologia si spiritualizarea umanitatii crestine

Teologia - etimologic - insemneaza "Cuvantul despre Dumnezeu", "a vorbi despre Dumnezeu". S-ar parea deci, ca teologia este cugetare asupra lui Dumnezeu si a lucrarilor Lui si exprimare. Intr-un limbaj patristic al acestei cugetari. De fapt ea nu e numai atat, ci presupune trairea in Dumnezeu, in Iisus Hristos. Astfel teologia poate desemna treptele inalte ale rugaciunii si ale cunoasterii lui Dumnezeu.

In acest sens termenul este sinonim cu theoria, "contemplatia". Este sensul intrebuintat de Evagrie Ponticul, cand spune : "Daca esti teolog, roaga-te cu adevarat ; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog".

"n traditia ortodoxa, theologia reprezinta deci o treapta a cunoasterii tainice, nemijlocite a lui Dumnezeu si anume treapta cea mai inalta posibila credinciosului, in care are loc unirea cu Dumnezeu. Theologia, in acest sens, "nu este o cunoastere discursiva, bazata pe speculatia intelectuala, ale carei concluzii ar putea fi formulate in postulate si deductii, ci mai degraba este o iluminare a Duhului Sfant daruita celor desavarsiti pe calea sfinteniei".

Inteleasa in acest fel, teologia poate imbraca o forma imnica, poate inflori intr-un cant inspirat care preamareste minunatiile lui Dumnezeu. Spre exemplificare citam un text din veacul al Xl-lea, care ne prezinta portretul spiritual facut de Nechita Stitatul invatatorului sau, Sfantului Simeon Noul Teolog. El ne spune ca in ultimul an al vietii sale "Simeon s-a incredintat cu totul contemplarii si viziunilor care-i erau familiare. Trecand dincolo de materie si de greutatea trupului, s-a eliberat de ele ; si el, care nu se despartise niciodata de Dumnezeu, s-a unit cu El si mai deplin prin minte si prin Duh; limba lui a devenit o valvataie si atunci a inceput sa scrie Imnurile dragostei dumnezeiesti. Impotriva vointei lui, manat de suflarea Duhului, a facut cunoscute cele vazute prin revelatia dumnezeiasca, ceea ce a contemplat in viziunile sale, atunci, cand era inaltat mai presus de fire. Sub lucrarea focului dumnezeiesc, devenea din zi in zi el insusi foc, el insusi lumina, indumnezeit prin har si asemanator Fiului lui Dumnezeu. Si chiar atunci i S-a aratat Persoana lui Dumnezeu Tatal;   a stat  de  vorba  cu Dumnezeu  precum odinioara Moise si, calauzit de degetul lui Dumnezeu, a insemnat cu cerneala, precum odinioara pe Table, arsura minunata a focului dumnezeiesc. Tot atunci si-a alcatuit cuvantarile apologetice si antieretice si prin ele, cu atata putere, s-a impotrivit adversarilor sai" .

Din acest text rezulta limpede ca teologia este expresia autentica a comuniunii omului cu Dumnezeu, a vietii in Hristos, a experientei dumnezeirii pe care crestinul o face in Biserica si in Sfanta Liturghie. Daca o desprindem de aceasta experienta duhovniceasca, teologia devine un simplu discurs teologic ce se dizolva in antropologie, iar morala crestina se transforma intr-un cod etic conventional formalist sau pietist. Numai experienta duhovniceasca, sau viata in Hristos si in Biserica transforma  teologia in marturie  existentiala  vie.

Nu exista cunoastere teologica fara transformarea reala, a celui care cunoaste. Aceasta este o cunoastere existentiala, angajand intreaga fiinta si asezand-o pe calea unirii, obligand-o pe aceasta sa-si transforme natura pentru a ajunge la adevarata cunoastere care este contemplarea Sfintei Treimi. Or, schimbarea sufletului, metanoia - inseamna innoire, pocainta. Calea apofatica a teologiei orientale este cainta persoanei umane in fata Dumnezeului Celui Viu. Schimbarea neincetata a fiintei indreptandu-se spre plenitudinea sa, spre unirea cu Dumnezeu, se face prin harul divin si libertatea umana" .

Reflexiunea teologica se incadreaza in invatatura Bisericii, cu cat e hranita mai mult de aceasta invatatura mostenita si de practicarea ei in rugaciune, in cultul, in spiritualitatea autentica a Bisericii, in dialogul viu al Bisericii cu Hristos, fiind ea insasi un dialog cu Hristos si inviorand si imbogatind dialogul Bisericii. Dupa Sfanta Scriptura (Fapte 6, 4) si dupa Sfintii Parinti "intai e rugaciunea, apoi cuvantul" (de teologhisire) .

Purtatorul adevaratului limbaj teologic este persoana in comuniune, ipostasul care lasa in mod deplin sa existe in ea natura umana restaurata, reunificata si iluminata de Hristos. Iata pentru ce, dupa analizele lui Lossky, daca experienta mistica este o punere in valoare personala a continutului credintei comune, teologia este o expresie, spre folosul tuturor, a ceea ce poate fi experimentat de fiecare. In afara adevarului pastrat in comunitatea Bisericii, experienta personala ar fi lipsita de intreaga certitudine si de obiectivitate ; ar fi un amestec de adevar si fals, de realitate si iluzie, de misticism in sensul peiorativ al acestui cuvant. Pe de alta parte, "invatatura Bisericii n-ar avea nici o legatura cu sufletul daca n-ar exprima in acest fel o experienta intima a adevarului dat, intr-o masura diferita, fiecaruia dintre credinciosi".

Nu poate fi teolog adevarat decat acela care traieste intr-un mod cat mai deplin spiritualitatea atat de caracteristica a Bisericii   Ortodoxe.   O teologie care se hraneste din rugaciunea si viata duhovniceasca a Bisericii e o teologie care reda si aprofundeaza gandirea si trairea ei duhovniceasca si lucrarea ei sfintitoare si  slujitoare.

Omul in intregime (trup-suflet) este, dupa chipul lui Dumnezeu, chemat la asemanarea (cu Dumnezeu) ceea ce inseamna o participare personala. Omul in integralitatea sa trup-suflet este chemat, in spatiul hristic al divino-umanitatii in care Duhul poate sa sufle liber, sa devina "loc teologic" - pura celebrare a carei expresie limita este martirul : "Da sangele tau si primeste Duhul", spune o veche expresie ascetica. Ortodoxia, in aceasta perspectiva, inseamna in mod fundamental ortopraxie. Cum scria Vladimir Lossky, "traditia orientala n-a facut niciodata distinctie neta intre mistica si teologie, intre experienta personala a tainelor dumnezeiesti si dogma afirmata de Biserica (.). Departe de a se opune, teologia si mistica se sustin si se completeaza reciproc. Una este imposibila fara cealalta". Vorbirea teologica este sprijinita de un dublu demers al "metanoiei" si al "koinoniei".

In sensul celor afirmate mai sus, Sfantul Grigorie Teologul arata : "E lucru mare a vorbi despre Dumnezeu". Dar si mai mare este a te curati pe tine insuti pentru Dumnezeu ca sa fim luminati de lumina cunostintei. Pavel vrea ca prin faptul de a iubi pe Dumnezeu sa fim cunoscuti de Domnul si sa fim invatati prin faptul de a fi cunoscuti de El (.). Vrei sa devii candva teolog si vrednic de Dumnezeu ? Inalta-te prin vietuire. Castiga prin curatire pe Cel preacurat. Pazeste poruncile. Mergi pe calea celor poruncite. Pornind de la trup, osteneste-te pentru suflet. Caci faptuirea este scara contemplatiei. De aceea parintii capadocieni vorbesc despre "taina -teologiei". Iar Sfantul Grigorie de Nyssa afirma : "Teologia e un munte inalt si greu de urcat. De abia se poate ajunge la poalele lui. Si aceasta o poate face numai cel puternic".

Teologia, e viata in Dumnezeu si teolog adevarat poate fi numai acela care a avut experienta vietii divine. In acest sens teologia este gandire vie asupra tainelor dumnezeiesti celor mai presus de minte si cuvant, gandire izvorata din inradacinarea cat mai deplina a teologului in Iisus Hristos, in Revelatia divina. De aici se vede ca toate conceptele teologiei au valoare in masura in care ne deschid zarile infinite ale vietii divine, ca sa fim coplesiti si transfigurati de energiile cele mai presus de fire. Dupa cum Hristos a venit in lume ca s-o mantuiasca si innoiasca, deschizand o cale de neintrerupta dezvoltare spre tinta desavarsirii finale, teologia crestina se straduieste sa exprime viata lui Hristos, in lume, in istorie, in Biserica, viata divino-umana intr-un dinamism permanent spre piscul desavarsirii morale si spirituale.

Teologii trebuie sa-si incadreze slujirea lor in opera de mantuire a credinciosilor Bisericii din fiecare timp. De aceea reflexiunea teologica personala trebuie sa fie animata nu de dorinta de originalitate cu orice pret, ci de explicarea a ceea ce e mostenire comuna si slujeste mantuirii credinciosilor Bisericii din acel timp. Ea trebuie sa stea in stransa intimitate cu viata de rugaciune si de slujire a Bisericii pentru a adanci si a inviora aceasta slujire. Altfel Biserica poate deveni formalista in slujirea ei, iar teologia, rece si individualista.   

Sa nu uitam, ca Sfintii Parinti ca teologi au exprimat invatatura de credinta in conceptele culturii din vremea lor si au dat raspuns crestin la problemele si nazuintele acelei vremi, proiectand uneori o viziune evanghelica a vietii. Tot asa teologia de azi trebuie sa exprime Evanghelia in conceptele culturii actuale si sa dea un raspuns la nazuintele si realizarile epocii noastre si sa deschida perspective noi spre viitor. Vesnicia lui Iisus inseamna totodata permanenta Lui actualitate, permanenta Lui contemporaneitate. Biserica nu-i o realitate izolata de societate caci chiar daca nu este din lume, ci de la Dumnezeu, ea este totusi in lume si pentru lume. Biserica intrupeaza pe Iisus Hristos peste veacuri si totusi in veac, in zbuciumul istoriei.

Sarcina esentiala a teologului este asadar de a vesti tainele credintei, de a le restitui intelesurile, de a le pune in valoare semnificatia si de a marturisi toate bogatiile pe care le ascund. El trebuie sa se hraneasca duhovniceste si in permanenta din Sfintele Scripturi si ca un om al credintei este dator sa dovedeasca clar ca cele spuse acolo sunt mereu actuale, sunt vii si ziditoare pentru Biserica si pentru umanitatea rascumparata. Tocmai de aceea teologia este autentica numai in Biserica fiindca Biserica nu poate gresi atat prin faptul ca e calauzita de Sfantul Duh, cat si in calitate de Corp al lui Hristos in intregime, care pazeste "depozitul mostenit prin traire, reprezentat in sinoade de episcopi".

Formulele de credinta primite prin Biserica au un inteles precis si se cuvin pastrate, cu strictete. Dumnezeiestii Parinti n-au pregetat sa-si primejduiasca viata pentru a pastra temeinicia formulelor doctrinare. Pentru aceasta un Atanasie din Alexandria a infruntat de trei ori exilul, un Ilarie de Poitiers a fost si el exilat, si lui Maxim Marturisitorul i-a fost smulsa limba si taiata mana. Multi altii au suportat persecutii si chiar moarte pentru dogmele credintei, precum Sfintii ardeleni : Sofronie, Visarion, Oprea, Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel. Pentru ei si pentru bunii crestini de atunci, teologia era viata si mantuire. De aceea cand romanii din Transilvania au fost siliti sa treaca la credinta imparatului de la Viena taranii au raspuns intr-un glas : "Pentru credinta stramosilor nostri suntem gata sa suferim temnita sau izgonire din aceasta imparatie, dar legea nu o vom lepada".

Oameni ca acestia proclamau dimpreuna cu capadocienii ca "nu exista un alt mijloc de a cunoaste pe Dumnezeu decat a trai in El". Ei faceau uz de acea vorbire teologica slujitoare a "ortopraxiei"    care    nu pretinde sa explice taina, sa cugete asupra ei, ci sa o apere, sa cugete in ea, sa determine inteligenta la autodepasire in minunea lucida a adorarii. Vazand o astfel de teologhisire, sau marturie crestina pilduitoare, ne dam seama de caracterul eclesial al teologiei noastre, care a devenit credinta vie traita in Biserica, sau "lege romaneasca". Potrivit remarcilor unui comentator avizat "teologia romaneasca si-a redobandit functia ei centrala in viata bisericeasca si datorita acestui fapt ea a devenit, un instrument indispensabil pastoratiei. Teologia contribuie astfel, in mod esential, la fixarea pozitiilor Bisericii Ortodoxe Romane in problemele de actualitate sociala".

Teologia noastra nu mai e o teologie de cabinet, de abstractiuni, de certuri de cuvinte, ci e o teologie izvorata din viata si daruita vietii, o teologie legata de realitati, o teologie a pacii si progresului, a contactului deschis cu fortele vii, constructive ale societatii, ale omenirii. Ea este o teologie pozitiva, o teologie a vietii atotbiruitoare. A vietui in Hristos si a teologhisi despre viata in Hristos este tot una cu a fi solidar cu omenirea, a trai in actualitate si a promova acea dragoste nemarginita de om, care se revarsa in sufletul celui ce iubeste cu adevarat pe Iisus Hristos. Acolo unde Hristos este o realitate vie in sufletul teologilor, al credinciosilor, acolo teologii, credinciosii sunt oameni ai vremii lor, colaboratori ai lui Iisus Hristos, la innoirea si desavarsirea vietii, la desfasurarea procesului de innoire care a inceput odata cu invierea Domnului.

Fara sa fie refractara ideilor noi si innoitoare, teologia ortodoxa romana imbina organic spiritualul si socialul, credinta si viata, religia si lumea. Continuand traditia credintei stramosesti, teologia ortodoxa romana si-a insusit o viziune specifica, caracterizata mai ales prin modul realist de abordare a problemelor si prin echilibrul conceptiilor sale. Mergand pe linia gandirii patristice, teologii ortodocsi romani se straduiesc sa descopere peste tot sensul actual al vointei dumnezeiesti pentru ca astfel credinciosii Bisericii sa stie care sunt indatoririle lor fata de Dumnezeu, fata de ei insisi si fata de societatea contemporana. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o remarcabila capacitate de adaptare teologica, de o fidelitate inventiva a traditiei. "Calmul, echilibrul, absenta extremismelor, speranta, rabdarea si multe alte aspecte care definesc, in general, spiritualitatea romaneasca, apar ca rodul capacitatii teologiei romanesti de a sintetiza si unifica" .

Societatea omeneasca trece in prezent printr-o grava criza morala si spirituala. Pretutindeni se intalnesc nelinistea, razboiul, ura, dezintegrarea vietii familiale, coruptia tineretului. Toate acestea sunt un produs al vietii fara de Dumnezeu, toate sunt cauzate de absenta "credintei care este lucratoare prin iubire" (Gal. 5, 6). Aceasta boala spirituala a veacului nu poate fi vindecata prin masuri politice, economice  sau culturale, ci numai prin cuvantarea de Dumnezeu si trairea acesteia. Teologia trebuie sa fie deschisa spre lume, ramanand fidela ei insesi ; sa dea toata atentia lui saeculum, in sensul recunoasterii sensului si valorii lumii, ajutorului ce trebuie sa-l dea spre o eficienta dezvoltare a ceea ce constituie adevarata umanitate crestina.

Teologia autentica este apostolica, adica o marturie perpetua despre Hristos Domnul, dupa cum si propovaduirea Sfintilor Apostoli a fost o marturie despre Hristos. Dar, in acelasi timp, trebuie sa fie si profetica, explicand pe Hristos Cel inviat din morti ca reprezentand starea noastra din viata veacului viitor. O astfel de teologie "face accesibile bunatatile lui Hristos oamenilor de azi si ii pregateste pentru deplina participare la ele in veacul viitor, constituind prin aceasta un ferment al progresului" W. Prin lumina teologiei care ofera prezenta lui Hristos, fiinta credinciosilor se transforma treptat ca intelegere, ca sensibilitate, cuviinta si dragoste in relatii, ca penetrare in complexitatea si profunzimea realitatii divine si a celei umane unite cu ea.

Exprimandu-si adevarata ei imagine cu curaj si realism, teologia ortodoxa romana se straduieste sa fie ancorata in realitatile vremii. Mai presus de orice, ea trebuie sa ramana o teologie a Bisericii, consolidan-du-si marile ei directii traditionale si raspunzand cerintelor timpurilor traite. Si astazi, ca in trecut, teologia sta cu demnitatea ei divina in slujba umanitatii crestine spre a o innobila si transfigura.

Niciodata n-a fost atata nevoie de cuvantul lui Dumnezeu, de teologie, ca in ceasul de fata, dupa ce am parcurs atatea decenii pustia comunismului ateu, iar astazi turma cuvantatoare a Bisericii strabune este bantuita de magi si yoghini, de vrajitori si astrologi, de prezicatori si ghicitori prin care diavolul reuseste sa inghita multe suflete in abisul infernului. Vidul spiritual al lumii secularizate in care traim astazi nu poate fi umplut cu surogate paranormale care submineaza echilibrul si sanatatea omului, ci cu invatatura sanatoasa, cu dreptarul adevarului, oferit de teologie.

Teologii romani sunt deschisi si sensibili la problemele lumii, "nu atat dintr-o preocupare sociologica de a fi in pas cu vremea si cu spiritul epocii, cat mai ales din constiinta mereu crescanda a relatiei pe care Dumnezeu o are cu lumea in si prin Biserica". In acest spirit a fost dezvoltata "teologia slujirii" asezata, cum era normal, pe coordonatele teologiei ortodoxe . Aceasta are o forta transformatoare pentru ca poarta in ea "lumina din Lumina" care produce spiritualizarea credinciosilor.

Teologia promoveaza progresul spiritual al omenirii crestine spre comuniunea eshatologica universala si desavarsita. Gustand    din miezul vivificator al teologiei hristocentrice, crestinii isi pot reaminti ca viitorul apartine lui Hristos, in care Parintele ceresc Si-a spus cuvantul definitiv asupra omului si asupra istoriei sale. Fara Hristos, in ciuda oricarui progres cultural, tehnic sau economic, sperantele omenirii se destrama ca niste panze de paianjen, fiindca setea de absolut ramane nesatisfacuta.                 
                                                                               
Scopul vietii este sa ajungem la maturitatea Omului desavarsit Iisus Hristos, pentru ca am fost creati "ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui, in a Sa iubire" (Efes. 1, 4-5). In acest fel trecerea de la un mileniu la altul este un Paste glorios care ne ajuta sa devenim contemporani cu Hristosul Evangheliei, sa descoperim vigoarea si inflacararea timpurilor apostolice. Acesta este modelul binecuvantat al valorilor morale si duhovnicesti, in care umanitatea crestina experimenteaza spiritualizarea ei, realizata de teologie, ca viata in Hristos. Prin aceasta Biserica poate dovedi in fata intregii lumi ca crestinismul nu este o scoala filosofica, speculand cu notiuni abstracte, ci inainte de toate este comuniune cu Dumnezeul Cel viu, Care ne asigura : "Iata Eu le fac pe toate noi" (Apoc. 21, 5).

I.P. S. Irineu Pop-Bistriteanul

.

08 Noiembrie 2006

Vizualizari: 2636

Voteaza:

Teologia si spiritualizarea umanitatii crestine 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE