Un rasfatat oscilant

Un rasfatat oscilant Mareste imaginea.

Doar rabdare... Azi nu am citit decat Sfanta Scriptura. Nu am citit nici cartile sfintilor, nici pe cele ale psihologilor. Deci nu voi fi plin de citate care incanta auzul. Ma zbat sa am rabdare, in asteptarea Domnului. Caderea in bezna e chiar nerabdarea, nelinistea, zbuciumul, agitatia, impacienta, dorinta de a schimba orice si oricum. Ar trebui sa fiu multumit, rabdator, increzator. Asta ne transmite Revelatia. Inima nu e suficient de intarita, e inca sensibila la senzorii lumii, nu se lasa absorbita de lumina. Desi vad lumina, inca sunt in intuneric. Pentru ca inima nu e intarita. Nu am constanta; de cate ori cad, sa ma ridic.

Avem model de suferinta si rabdare pe profeti. Chiar daca sunt departe de ei, stiu unde trebuie sa ajung, ce sa fac si la ce sa renunt. Domnul e compatimitor si milostiv cu mine; aceasta e sansa mea. Daca voi fi sincer, voi fi scutit de a-mi intari spusele prin juramant. Ma voi ruga, voi canta psalmi, dar nu vreau sa fac o incantatie seaca a vreunui refren oarecare. Vreau ca inima sa vibreze la rostirea cuvantului de invocare a Cuvantului.

Rugaciunea care exprima credinta vindeca bolile (mele). Nu sunt tamaduit, pentru ca axioma nu o respect. Ieri am citit o ultima dezlegare pentru Doina. As fi vrut ca rugaciunile sa nu se termine, sa le reiau. Atmosfera era lina, datorita credintei fiicei luminoase. Sunt ingeri printre noi, bolnavi de leucemie, care trec Pragul pentru a canta Dincolo doar Trisaghionul. Sunt strain, dar nu pierit. Am tradat adoptia divina; ma lupt sa redobandesc filiatia gratiei. Strain sa imi fie doar pacatul... Acum sunt cu intentia, nu e suficient.

De ce mai caut lumina in alta parte? Nu m-am convins inca de falsul cu care ma amageste Veliar? Adevarul ma scapa de sclavie, dar eu prefer libertatea numai cu buzele. E singurul ceas din zi cand simt Viata: cand slujesc liturghia. Mai putine felii de TV, PC, DVD si JD; mai multa dulceata filocalica. De ce suntem, totusi, optimisti: Christ e jertfa de ispasire pentru pacatele intregii omeniri. Atunci, de ce sa mai fiu trist din cauza masinilor si a caselor? Mai bine sa imi fie capul la plinirea poruncilor, nu la incalcarea lor. Fiecare dintre noi trebuie sa fi avut macar o secunda miraculoasa, pentru care merita sa nadajduiasca in Fericire.

Ne ridicam dupa fiecare cadere; la urmatorul "antrenament la 100 de metri garduri" suntem mai vigilenti. Exista viata dupa moarte, nu e o minciuna, nici auto-sugestie sau hipnoza. Doamne, nu ne lasa sa dezertam, intareste-ne, acopera-ne, lumineaza-ne cu harul Tau. Daca am avea cu adevarat dragoste frateasca, am cunoaste esenta poruncilor; daca nu ne-am trada Tatal, am fi eliberati de frica judecatii. Vrem sa scapam de grija de multe; Doamne, despovareaza-ne. Suntem rasfatati, neascultatori si obraznici. Sa nu uitam de darul Invierii; sa nu ne razvratim degeaba. Plictiselile ametitoare sunt doar capcane; in oscilatii, avem nevoie de mai multa iubire pentru a aplica Solutia. Lipsa de zbor a inimii e un simptom al cancerului. Inaltimile se ating prin efort. Crestinii fair-play isi demonstreaza valoarea pe teren; nu dau vina pe arbitraj.

Mantuire. Ce reprezinta pentru noi? Ne gandim la ea? Stim cum o obtinem? Si atunci, ce ne mai retine???

Marius Matei

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

01 August 2012

Vizualizari: 538

Voteaza:

Un rasfatat oscilant 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE