Una din minunile credintei in Dumnezeu si Sfintii Lui

Una din minunile credintei in Dumnezeu si Sfintii Lui Mareste imaginea.

Ioana sunt !

Am dorit din tot sufletul sa-mi fac cunoscuta dragostea si recunostinta fata de Sfantul Nectarie pentru ajutorul primit de la el. Unde puteam sa fac acest lucru daca nu aici? Vreau sa va impartasesc o experienta din viata mea de familie, experinta tragica, care ne-a schimbat din temelii perceptia despre viata aceasta, despre credinta si despre puterea rugaciunii.

In luna aprilie 2010 sora mea, singura mea sora, a fost diagnosticata cu cancer malign in stadiul IV la sanul stang. Numai cine a trecut printr-o asemenea experienta poate intelege ce am simtit eu cand am aflat rezultatul biopsiei, iar ce s-a declansat in mintea si sufletul ei, numai ea si Dumnezeu stie. Am simtit cum cade cerul peste mine. Au inceput temerile, au inceput intrebarile, au inceput sa ne bantuie cele mai negre ganduri.

In urma cu 6 luni se prapadise tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, si tot de cancer. Cum avea sa primeasca mama si aceasta lovitura? Ce avea sa se intample cu cei 2 copii ai sorei mele, care au crescut de mici numai cu mama lor, pentru ca tatal i-a parasit de foarte mici? Ce puteam eu sa fac sa-mi ajut sora in nenorocirea care s-a abatut asupra ei?

Intr-o astfel de situatie, cand zilele iti sunt numarate, incepi sa-ti derulezi viata si sa realizezi ca nimeni nu te poate ajuta, oricat ai fi de pretuit si iubit de familie si prieteni.Numai speranta in ajutorul lui Dumnezeu te mai face sa nu clachezi psihic. Se pare ca asa s-a intamplat cu ea. Sora mea nu este o persoana care sa fi frecventat biserica, dar nici o persoana care sa nege existenta lui Dumnezeu. Nu o judec pentru ca numai Dumnezeu stie ce a fost si ce este acum in sufletul ei. Omul a fost creat lasandui-se libertatea de a decide singur ce are de facut in viata si in ce sa creada.

Mama noastra, acum la varsat de 77 ani, inca din tinerete a fost apropiata de biserica, frecventand-o si in timpul de trista amintire, chiar daca tatal nostru atunci avea o functie incompatibila cu viata religioasa.  De la ea am invatat ce este rugaciunea! De la ea am invatat sa ma rog pentru mine, pentru cei dragi dar si pentru cei care ma urasc. De-a lungul vietii noastre, tot timpul am fost ocrotite de rugaciunile mamei. Eu am simtit lucrul acesta in cele mai nefericite momente ale existentei mele.

Revenind la boala sorei mele, aveam 2 variante in ceea ce priveste modul de comportare fata de mama noastra:

- sa-i spunem, si asta ar fi putut insemna prabusirea ei fizica si sufleteasca, mai ales ca de abia ii facusem parastas de 6 luni tatei.

- sa nu-i spunem, si din PUNCTUL MEU DE VEDERE asta ar fi insemnat sa o privam pe sora mea de rugaciunile mamei pentru copilu ei, rugaciuni in care eu intotdeauna am crezut.

Impreuna cu sora am hotarat ca pentru linistea batranetei mamei, sa nu-i spunem. Din aceste considerente am hotarat sa ma rog din tot sufletul, ca astfel sa pot suplini si rugaciunile pe care mama le-ar fi facut daca ar fi stiut de necazul nostru. Eram disperata si am inceput sa ma rog asa cum ma invatase mama : simplu si cu cuvintele mele.

"Doamne IIsuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iarta-ma pe mine pacatoasa, intareste-mi credinta si puterea de a ma ruga pentru sora mea, pentru familia mea, pentru prietenii si dusmanii mei. Tu stii necazul meu, Tu poti s-o vindeci, ajuta-ne!" 

Si m-a ajutat in tot ceea ce m-am rugat, PAS cu PAS, nu dupa gandirea mea de atunci, ci dupa voia Sa.

Primul Pas. 19 Aprilie, cunoasterea doamnei care citea Acatistul Sfantului Nectarie.

Ca sa poata fi operata, sora mea trebuia sa faca mai intai cateva sedinte de citostatice pentru a i se putea localiza celulele canceroase, in prima faza fiind raspandite pe o suporafata intinsa.

Pentru a fi alaturi de ea si pentru ai ridica moralul, am insotit-o la spitalul Coltea din Bucuresti pentru prima sedinta. Aici am cunoscut o batranica operata si ea de cancer, care venise la doctor pentru control. Nu mi-ar fi atras cu nimic atentia daca pe coperta carticelei pe care o citea n-ar fi fost scris “Acatistul Sfantului Nectarie, vindecatorul de cancer”.

Nu stiam absolut nimic despre acest Sfant, asa ca am rugat-o in momentul in care se pregatea sa bage carticica in geanta, sa mi-o dea si mie ca sa o citesc pana avea sa-i vina randul sa intre in cabinetul doctorului. Am reusit sa citesc tot acatistul, dar viata Sfantului nu era relatata in acea carticica. Am intrat in vorba cu batranica si asa, din vorba in vorba, am aflat cine era Sfantul si cum au ajutat-o rugaciunile facute lui in cele mai grele moment din viata ei. Dar CEL MAI IMPORTANT lucru este ca , am aflat de existenta in Bucuresti a manastirii Negru Voda unde se afla moastele Sfantului.

Al doilea pas. 22-23 Aprilie, inchinarea la Moastele Cuvioasei Parascheva de la Iasi si participarea la slujba de Rusalii, la Manastirea Hadambu.

Mai intai trebuie sa va marturisesc ca pentru Cuvioasa Parascheva am o deosebita dragoste si pretuire, ea fiind dupa Maica Domnului si Sfantul Spiridon prima dintre sfintii la care ma rugam sa-mi fie mijlocitori in fata Mantuitorului. Mi-a descoperit-o Dumnezeu la primul pelerinaj la care am participat cu ocazia zilei Sfintei. Asta se intampla in 2005. Pelerinajul a fost organizat de o colega de serviciu care este si ghid.Fiind o perioada grea in viata colegei mele, acest pelerinaj l-a organizat si in urmatorii 2 ani, respectiv 2006 si 2007 cu credinta ca va fi ajutata de Sfanta Cuvioasa.

Dupa anul 2007 a inceput sa organizeze excursii externe, eu chiar eram trista ca s-a reorientat spre alt gen de program. Dar asta era. In aceasta perioada, ambele ne-am schimbat locul de munca comunicarea facand-o mai mult prin intermediul calculatorului. A trecut 2008, a trecut 2009 si a venit Aprilie 2010, care pentru mine a adus atata suferinta.

La cateva zile de la confirmarea diagnosticului de cancer pentru sora mea, am primit un email prin care fosta mea colega imi comunica programul excursiei ce avea sa o organizeze la Iasi in perioada 21- 23 Aprilie. Pentru sufletul meu zbuciumat, aceasta veste a venit ca un balsam.Stiam ca nu intamplator se organiza tocmai acum aceasta excursie.Trebuia ca eu sa merg sa ma inchin si sa ma rog la moastele Cuvioasei. Parca m-ar fi chemat la ea sa-mi usureze sufletul. Si chiar asa a fost!

Cunoscusem ajutorul Maicutei Domnului si Cuvioasei Parascheva in 2007, cand venisem la Sfanta sa ma rog pentru mama soacra, care in urma celui de-al doilea atac cerebral suferit in decurs de numai 2 ani, ramasese fara grai nemaiputand sa articuleze nici macar vreun sunet, exact ca un nou nascut. Cata bucurie si speranta i-au dat mamei soacre lucrusoarele ei ,florile si bucata de vata toate trecute de mine peste moastele Cuvioasei pe care i le adusesem de la Iasi! Luni de-a randul a dormit cu ele sub perna, rugandu-se neincetat pentru insanatosire. Asta avea sa se intample treptat, incepand chiar cu a treia luna de la atacul suferit.

Noaptea zilei de 22 ne-am petrecut-o la manastirea Hadambu, manastire aflata la cca. 30km de Iasi si unde stiam ca exista o Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului. Mare mi-a fost bucuria cand sosind in manastire am aflat ca icoana este trimisa la restaurare urmand ca a doua zi sa fie adusa cu ocazia sarbatorii de Rusalii. Acest fapt l-am interpretat intr-o maniera strict personala, ca nefiind intamplator. Maicuta venea acasa in manastire pentru ca eu trebuia sa merg sa ma inchin si sa ma rog ei.

De la manastirea Hadambu am reusit sa cumpar “Acatistul, Viata si minunile Sfantului Nectarie” si totodata o icoana cu Cuvioasa Parascheva pe care aveam sa o dau sorei mele. La sfarsitul excursiei eram convinsa de un lucru: Sora mea avea sa fie vindecata de cancer , si nimeni si nimic nu m-ar fi putut face sa cred altfel. Asta era starea mea de spirit!

Al treilea pas. 7 Mai, inchinarea la moastele Sfantului Nectarie, vindecatorul de cancer, si acceptarea Sfintelor Icoane la loc de  cinste in casa sorei mele.

Sambata 6 Mai, eu fiind din provincie, am plecat la sora mea in Bucuresti. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i dau icoana Sf. Cuvioase Parascheva si lucrusoarele ei pe care le luasem cu mine la Iasi si pe care le trecusem cu credinta peste moastele Cuvioasei. Apoi i-am povestit si de icona facatoare de minuni a Maicii Domnului de la manastirea Hadambu si despre credinta mea ferma ca totul o sa se sfarseasca cu bine pentru ea, ca rugaciunile noastre vor fi ascultate.

In seara acelei zile am primit vizita vecinei de apartament a sorei. Din vorba in vorba si cu aceasta doamna, am aflat ca si dumneaei fusese operata de cancer la colon in urma cu mai multi ani, dar in prezent era vindecata. Am mai aflat cat au ajutat-o si o ajuta rugaciunile catre Sfantul Nectarie si de hotararea ei de a merge a doua zi la manastirea Negru Voda pentru slujba de dumineca. Imi doream din tot sufletul sa ajung si eu acolo, asa ca am rugat-o sa mergem impreuna.

Dumineca de dimineata afara s-a dezlantuit o ploaie torentiala incat vecina a sunat pe la ora 8 la usa noastra sa ma intrebe daca mai este cazul sa mergem sau o lasam pe alta data. Hotarata i-am raspuns ca trebuie sa merg neaparat, chiar daca mai asteptam sa se mai indrepte timpul si asta ar fi insemnat sa nu puteam merge la slujba. Trebuia sa ma inchin si sa ma rog la moastele Sfantului pentru sora mea.

Am asteptat pana pe la ora 9:30 cand ploaia s-a mai potolit, dupa care am plecat la manastire. Pentru mine acea zi, a fost o zi binecuvantata de la Dumnezeu, pentru tot ceea ce avea sa se intample de atunci incolo. Am reusit sa fac ceea ce-mi propusesem participand si la slujba. La plecare am cumparat de la magazinul cu obiecte religioase din incinta manastirii o candela si 2 icoane cu Sfantul Nectarie. Nici mersul meu in acea zi la manastirea Negru Voda nu a fost intamplator.

Intoarsa acasa am scos din vitrina cu cristaluri unde erau puse, icoana Maicii Domnului cu Pruncul si icoana Sfantului Nicolae si le-am pus pe perete in sufragerie , in timp ce candela si una din icoanele Sfantului Nectarie cumparate de mine am pus-o la vedere pe o servanta.  Sora n-a zis nimic, nevrand sa ma super si stiind ca eu fac toate acestea dintr-o puternica convingere religioasa. In altae imprejurari , m-ar fi acuzat de habotnicie, cum o mai facuse si alta data.

Nepotul, sufrageria fiind camera lui, m-a intrebat ce este cu schimbarea asta din sufragerie. Stiam ca n-o sa fie de acord cu icoanele pe perete, dar Dumnezeu mi-a pus cuvinte simple in gura, cuvinte ce aveau sa ajunga la sufletele lor:

"Maica Domnului e Ocrotitoarea neamului omenesc, Sfantul Nicolae este protectorul mamei tale (Niculina) iar Sfantul Nectarie este vindicator de cancer. Lasa-le acolo pe perete ca gest de pretuire si multumire, nu o priva pe mama voastra de ajutorul lor iar tu sa ai grija sa aprinzi candela de la icoana Sfantului Nictarie."

Din acea zi icoanele au ramas pe perete, candela de la icoana Sfantul Nectarie se aprinde in zilele de sarbatoare iar eu am inceput sa citesc Acatistul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie in fiecare zi. Le-am lasat si lor (sorei si nepotului pentru ca nepoata era plecata  intr- o delagatie in interes de serviciu) cate o carticica cu Acatistul Sfantului Nectarie, urmand ca si ei sa-l citeasca.

Pe 10 Mai sora mea a facut a doua sedinta de citostatice, urmand ca dupa o perioada de 3 saptamani sa-si faca noi analize pentru ca in functie de rezultate sa se poata stabili urmatoarea sedinta. Asta ar fi trebuit sa se intample pe la sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie. Ar fi trebuit! dar n-a mai fost cazul. Dupa noul set de analize, verdictul a fost ca tumoarea s-a retras asa de mult concentrandu-se intr-o zona foarte restransa, incat era momentul ca sa fie extirpata.

Al patrulea pas. In timpul operatiei, rugaciunea in biserica, la icoana Maicii Domnului.

Operatia a fost stabilita intr-o zi de Joi dupa ora 18, pe la jumatatea lunii Iunie. N-am sa uit aceasta zi cat o sa traiesc! Am plecat de la serviciu, si in tren (pentru ca sunt navetista ) m-am rugat neincetat pana am ajuns acasa in localitatea de domiciliu. De la gara m-am dus direct la biserica de care apartin cu locuinta.

Am ajuns la biserica la ora 17:45. Nu era nimeni, usa era deschisa parca ma astepta sa vin, iar inauntru era o liniste odihnitoare, care numai in biserica o poti intalni. Am ingenuncheat in fata Icoanelor Imparatesti si cu lacrimi in ochi si suflet am inceput sa citesc "Acatistul Maicii Domnului grabnic ajutatoare" si sa ma rog cum m-am priceput si am simtit. Am stat in biserica rugandu-ma , mai bine de o ora. Operatia a inceput la ora 18: si a durat in jur de 3 ore.

Sa va spun finalul: Operatia a decurs foarte bine, chiar daca sora mea este cardiaca si are si diabet si ar fi putut sa apara complicatii. Dupa extirparea intregului san, i s-au prevalat probe de tesut din 21 de ganglioni, urmand ca aceste mostre sa fie analizate pentru a putea sa se constate daca au mai ramas celule canceroase, tipul lor si astfel sa se poata face tratamentul adecvat.

Aceste analize s-au facut atat la spitalul unde a fost operata, cat si la Institutul de oncologie din Bucuresti. Primul rezultat avenit dupa 3 saptamani de la operatie si a fost: lipsa prezenta celule canceroase. Oncologul care o tratase inainte de operatie, i-a marturisit ca acest rezultat iese la max. 10-15% din pacientii operatii in astfel de cazuri. Asta insemna vindecare.Ne-am bucurat, nu ne venea sa credem si pentru linistea noastra deplina, mai aveam de asteptat si al doilea rezultat. Al doilea rezultat a venit dupa alte 3 saptamani si a fost acelasi: lipsa prezenta celule canceroase.

Deabia acum sora  mi-a marturisit cum tot timpul a sperat ca sa-i iasa la analize tipul de celule pentru care s-a descoperit tratament , ea stiind ca exita o multitudine de tipuri de celule canceroase  pentru care inca nu s-a  descoperit tratament. Daca eu tot timpul am crezut ca Dumnezeu ne va ajuta si se va indura de ea vindecand-o, se pare ca pe ea  credinta in  inasanatosire o parasise.

Acun suntem fericite, sora n-a mai fost cazul sa faca citostatice dupa operatie.Tine regim alimentar si este constienta ca trebuie sa duca o viata sanatoasa si echilibrata atat fizic cat si psihic pentru ca boala sa nu recidiveze.Mai urmeaza tratament cu niste pastille pentru prevenire recidivare, tratament care am inteles va tine mult timp.

In luna August am facut parastasul de an pentru tata. Mama, care nu o mai vazuse pe sora de dinainte de Sfintele Pasti, a crezut cand i s-a spus motivul pentru care aceasta poarta peruca: “imi cadea parul tare mult si m-am hotarat sa-l regenerez”.

Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa o protejam si s-o tinem departe de suferinta prin care am trecut noi. N-a aflat si n-o sa afle niciodata de boala sorei, cu toate ca s-a minunat si bucurat cand i-am spus ca am inceput sa citesc zilnic Acatistul Sf. Nectarie pentru sanatatea sotului meu, si el bolnav dealtfel de o boala incurabila.

*

Ca o concluzie, la tot ce s-a intamplat in ultimele luni in viata noastra de familie. Mi-a fost ascultata rugaciunea: “Doamne IIsuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iarta-ma pe mine pacatoasa, intareste-mi credinta si puterea de a ma ruga pentru sora mea, pentru familia mea , pentru prietenii si dusmanii mei. Tu stii necazul meu, Tu poti s-o vindeci, ajuta-ne!“

Dar ca sa-mi fie ascultata, a trebuit sa urmez pasii ce mi s-au aratat la momentele potrivite. Puteam sa-i fac sau puteam sa-i nu fac! Sunt convinsa ca mi s-a dat libertatea sa aleg si sa actionez .Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a luminat si am facut ce trebuia facut. Cum as putea sa nu multumesc din tot sufletul Domnului IIsus Hristos si Maicutei Lui precum si tuturor sfintilor la care m-am rugat? Nu le multumesc doar pentru vindecarea sorei mele, ci pentru un lucru mult mai important: Pentru faptul ca in familia mea si in familia sorei s-a constientizat necesitatea rugaciunii , cu credinta ca numai Dumnezeu este cel ce ne poate ajuta atunci cand rugaciunea este facuta cu credinta.

Sfantului Nectarie am mers la manastirea Negru Voda si i-am multumit pentru ajutor, iar el ca un iubitor de oameni pacatosi, prin uleiul luat de la candela care in permanenta sta aprinsa la Sfintele Moaste , m-a vindecat si pe mine de alergia ce o avem la maini de ani de zile din cauza detergentilor si a chimicaIelor.

Iertati-ma pentru spatial ocupat ! Trebuia sa spun si altora spre stiinta, despre ajutorul primit de la Maica Precista, Sf. Parascheva si Sf.Nectarie. Chiar daca aceste randuri nu vor ramane pe forum, nu o sa ma supar; sunt sigura ca macar o persoana le va lectura inainte de a le sterge, si asa va afla si de la mine despre una din minunile credintei in Dumnezeu si Sfintii Lui.

Doamne, ajuta-ma !

Ioana

Despre autor

canatuie  iaona canatuie iaona

Colaborator
1 articole postate
Publica din 22 Septembrie 2010

29 Noiembrie 2010

Vizualizari: 2538

Voteaza:

Una din minunile credintei in Dumnezeu si Sfintii Lui 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Ana NeaguPostat la 2011-02-05 12:07

    Cu adanca umilinta fata de bunul Dumnezeu , Domnul Isus Hristos, Maica Domnului si nu in ultimul rand fata de preabunul si Sfantul Nectarie, marturisesc ca toti pasii mei in viata, fiecare rasuflare a fost calauzita si protejata de EI. Marturisesc ca am aflat mai tarziu in viata de Sf Nectarie, dar mi-a fost la greu aproape.Nu-mi gasesc acum cuvintele, am sa revin sa mai scriu, insa ce este important vreau sa va spun tuturor sa va rugati la Sf Nectarie, face minuni, se roaga la bunul Dumnezeu pentru noi, pacatosii.Cititi acatistul Sfantului Nectarie, aflati de minunile si de bunatatea lui. TE IUBESC sF NECTARIE! TE IUBESC ISUSE HRISTOASE, BUNULE DOAMNE SI BUNA MAICUTA A LUI DUMNEZEU! IERTATI-MA! TOT CE NI SE INTAMPLA SUNT MINUNI ALE SFINTILOR NOSTRI DRAGI!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE