Unde Doamne, eu s-apuc decat spre mila Ta

Unde Doamne, eu s-apuc decat spre mila Ta Mareste imaginea.

In fiecare zi ne confruntam cu diverse suferinte si avem parte de ele si cei bogati si cei saraci, intr-un fel sau altul dar suntem niste calatori saraci pe pamant deoarece nu suntem nemuritori. Suntem precum umbra si visul,precum suflarea si aburul, sunetul si cuvantul, ca iarba si floarea campului, precum corabia pe mare si vulturul in zbor, caci toate sunt trecatoare.

Imparatul nostru, IISUS HRISTOS, guverneaza imparatia Cerurilor in care vor intra si vor trai sufletele dreptilor. Ca sa ajungem acolo, ca sa vietuim si sa fim fericiti nu ni se cere sa fim de vita imparateasca, nici sa avem putere, ranguri si bogatii; Dumnezeu nu ne cere nici bani, nici avere ci doar sa pazim poruncile Sale. Pazindu-le dovedim ca si noi iL iubim pe DUMNEZEU.

Din sfintele porunci invatam cum trebuie sa traim pe pamant, ca niste copilasi ai lui, caci imparatia incepe de aici de pe pamant, din lumea aceasta.

Observam ca in zilele noastre a pierit -rusinea- si cine nu are rusine de oameni, nu are nici frica de Dumnezeu. Dupa ce omul este pornit spre pacat, din fire trupeasca mai vin si din afara tot felul de atatari, carti, reviste, tablouri infatisand trupuri goale in care pacatul desfranarii este zugravit fara perdea si f atragator. Apoi cum sa mai stea mintea la locul ei, inima si nervii?? Femeile se indoapa la rand cu barbatii de alcool si tutun, se imbata si aduc pe lume copii bolnavi, epileptici sau chiar indraciti. Unele a intrecut orice bun simt ptr ca umbla mai mult goale, stramte, despicate si din aceasta cauza din nerusinare, obraznicie sau mai bine zis fara frica de DUMNEZEU, raman copii si sotii plangand si ies o multime de rautati.

Apoi, se stie ca a fura inseamna a lua lucrul altuia, fie el mare sau mic. inaintea lui Dumnezeu tot furt este. Astazi, ne furam unii pe altii si nu valoarea lucrului furat este mare ci insusi furtul este pacatul cel mare.Eh...nimicuri! dar de la aceste mici se ajunge la cele mari.

Minciuna - astazi mintim aproape din orice. Cine spune ca n-a mintit niciodata tocmai atunci spune o mare minciuna. Se spun minciuni, dar unde nu se minte? Omul ticluieste minciuna si apoi se zice: ce era sa fac? n-am avut incotro, a trebuit sa mint?! Mint bogatii care vor sa para saraci si mint saracii care vor sa para bogati, laudandu-se. Mint lingusitorii, mint cei ce exagereaza lucrurile, unii mint ptr ca se tem de oameni, altii mint ca sa le faca altora pe plac si tot asa mai in serios mai in gluma, se minte.

Exista pofte dinlauntru nostru, POFTE PACATOASE care daca nu este ucisa in inima ajunge omul sa faca pacatul cu fapta. N-a zis nimeni vreodata despre nimeni, de ce lui ii merge bine si mie imi merge rau? De ce el are si eu n-am? Trecand pe langa o casa nu ti-ai zis in gand- oooo de-ar fi casa aceasta a mea?! N-a fost nimeni de care sa-ti fi parut rau cand i s-a intamplat un rau?

Sau cata pizma, invidie este adesea. Se intampla, sa dau un exemplu doar, ca nici nu s-a racit mortul bine ca si incep sa dispara lucrurile de prin casa si nici bine n-a fost ingropat ca deja incep certurile ptr mostenire.

In sfarsit, fiecare ne gasim calcatori ai unei porunci a lui DUMNEZEU, insa omul cu dragoste adevarata de Dumnezeu trebuie sa-si fereasca inima de pacate mari, desfranare, de ucidere, de furtisaguri, de manie si de toate pacatele de moarte. Adevarata iubire inseamna sa-L iubim cu vointa, intelegerea si gandul nostru. Dar noi, cei de astazi observam ca departe este viata noastra de adevarata vietuire cu Dumnezeu. Dragostea noastra este un pic mincinoasa, un pic fatarnica... Nu-L vedem pe Dumnezeu asa cum L-au vazut si L-au marturisit apostolii, un Dumnezeu viu si adevarat, care exista in cer si pe pamant, care miluieste si pedepseste, care exista in Sf Biserica, pe masa SF Altar, CARE SE JERTFESTE ptr noi la fiecare Liturghie, un Dumnezeu care vede toate faptele noastre in fiecare clipa si aude toate vorbele noastre in orice moment.

Se fac lucruri de forma sau de ochii lumii sau chiar prt avantaje pamantesti. E de plans dragostea noastra, a crestinilor din veacul acesta. Dumnezeul milei si al indurarilor, fa cu mila ta cea mare ca sa te cunoastem pe Tine si scapa-ne de toate bolile sufletesti si trupesti. Eu altceva nimic n-aduc decat o vina grea dar unde Doamne sa ma duc decat la mila Ta !

Florentina

Despre autor

andriesei florentina andriesei florentina

Colaborator
44 articole postate
Publica din 30 Decembrie 2010

01 August 2012

Vizualizari: 792

Voteaza:

Unde Doamne, eu s-apuc decat spre mila Ta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE