Viaţa unui esenţialist este o viaţă plină de semnificaţie. Este o viaţă care contează cu adevărat.

Când am nevoie de ceva să-mi amintească asta, mă gândesc la o poveste. Este povestea unui bărbat căruia i-a murit fiica de trei ani. Cuprins de durere, a alcătuit un material video despre scurta ei viaţă. Dar în timp ce se uita prin toate clipurile video, şi-a dat seama că lipsea ceva. Inregistrase fiecare ieşire în care fuseseră şi fiecare excursie pe care o făcuseră. Avea o mulţime de imagini -nu asta era problema. Dar când şi-a dat seama că, deşi avea o mulţime de imagini ale locurilor unde fuseseră - atracţiile pe care le văzuseră, priveliştile de care se bucuraseră, mesele pe care le mâncaseră şi locurile remarcabile pe care le vizitaseră - nu avea aproape niciun prim-plan al fiicei sale. Fusese atât de ocupat să înregistreze împrejurimile, încât nu reuşise să înregistreze esenţialul.

Această poveste surprinde cele mai personale două învăţături care mi-au parvenit în lunga călătorie a scrierii cărţii de faţă. Prima se referă la rolul extraordinar de important al familiei mele în viaţa mea. La urma urmei, totul devine nesemnificativ prin comparaţie. Cea de-a doua se referă la cantitatea dureros de mică de timp care ne-a mai rămas din viaţă. Pentru mine, acest gând nu este unul deprimant, ci palpitant. Elimină teama de alegeri nepotrivite, îmi insuflă curaj. Mă provoacă să fiu şi mai exagerat de selectiv cu privire la felul în care îmi folosesc acest preţios timp -iar cuvântul preţios este, probabil, un cuvânt prea insipid. Ştiu pe cineva care vizitează cimitirele din lume când călătoreşte. La început mi s-a părut ciudat, dar acum îmi dau seama că acest obicei îi menţine în centrul atenţiei propria mortalitate.

Viaţa unui esenţialist e o viaţă trăită fără regrete. Dacă ai identificat corect ce contează cu adevărat, dacă-ţi investeşti timpul şi energia în asta, atunci e dificil să regreţi alegerile pe care faci. Devii mândru de viaţa pe care ai ales s-o trăieşti.

Vei alege să trăieşti o viaţă plină de scop şi de semnificaţie sau vei privi în urmă, la singura viaţă pe care ai avut-o simţind mustrări din cauza regretelor? Dacă rămâi cu ceva din cartea de faţă, sper să-ţi aminteşti asta: pentru orice decizie, provocare sau răscruce cu care te confrunţi în viaţă, întreabă-te, pur şi simplu: „Ce este esenţial?"

Elimină tot restul.

Dacă eşti pregătit să cauţi în sinea ta răspunsul la această întrebare, atunci eşti pregătit să te angajezi pe calea esenţialistului.

Pe măsură ce aceste idei devin adevărate din punct de vedere emoţional, ele capătă puterea de a te schimba.

Grecii au un cuvânt, metanoia, care se referă la o transformare a inimii. Tindem să gândim că transformările au loc doar la nivel mental. Dar, după cum spune proverbul: „Cum gândeşte un om în inima lui, aşa e acel om" (italicele îmi aparţin). Odată ce esenţa Esenţialismului intră în inimile noastre, calea esenţialistului devine ceea ce suntem. Devenim diferiţi, o versiune mai bună a noastră.

Odată ce devii esenţialist, vei descoperi că nu eşti ca toţi ceilalţi. Când alţii spun da, vei descoperi că tu spui nu. Când alţii fac, vei descoperi că tu gândeşti. Când alţii vorbesc, vei descoperi că tu asculţi. Când alţii vor fi în centru, luptându-se pentru atenţie, vei descoperi că tu aştepţi pe margine până când vine momentul să străluceşti. In timp ce alţii îşi umplu CV-urile şi îşi construiesc profilurile de pe Linkedln, tu îţi vei construi o carieră plină de semnificaţie. In timp ce alţii se plâng (a se citi: se laudă) cât sunt de ocupaţi, tu doar vei zâmbi cu simpatie, neputând să-i înţelegi.

In timp ce alţii trăiesc o viaţă plină de stres şi de haos, tu vei trăi o viaţă plină de influenţă şi de împlinire. Din multe puncte de vedere, să trăieşti ca un esenţialist este, în societatea noastră în care sunt constant prea multe lucruri de făcut, un act de revoluţie tăcută.

Să trăieşti complet ca un esenţialist nu este întotdeauna uşor. Din multe puncte de vedere, eu încă mă mai lupt cu mine însumi, încă mai vreau în mod instinctiv să le fac pe plac oamenilor când îmi cer să fac ceva, chiar şi ceva ce eu ştiu că e neesenţial. Când mi se oferă oportunităţi - mai ales oportunităţi bune - tot mă mai gândesc că „pot să le fac pe ambele", deşi chiar nu pot. Tot mă mai lupt cu nevoia de a-mi verifica impulsiv telefonul; în cele mai rele zile ale mele m-am întrebat dacă pe piatra mea de mormânt nu va scrie; „Şi-a verificat e-mailul." Sunt primul care recunoaşte: tranziţia nu se întâmplă peste noapte.

Şi totuşi, cu timpul, am descoperit că devine din ce în ce mai uşor. Când spui nu, te simţi mai puţin inconfortabil. Deciziile devin mult mai clare. Eliminarea aspectelor neesenţiale devine mai naturală şi mai instinctivă. Simt un control mai mare al alegerilor mele, până la punctul în care viaţa mea este diferită. Dacă-ţi deschizi inima şi mintea pentru a îmbrăţişa complet Esenţialismul, toate acestea vor deveni adevărate şi pentru tine.

Astăzi, Esenţialismul nu este doar ceva ce fac. Esenţialistul e ceva ce devin în mod constant. La început; au fost câteva alegeri deliberate, apoi s-a dezvoltat într-un stil de viaţă, iar după aceea m-a schimbat, chiar în esenţa mea. Continui să descopăr aproape zilnic că pot să fac tot mai puţin - pentru a contribui mai mult.

Ceea ce înseamnă Esenţialismul pentru mine este ilustrat în momentele mărunte. înseamnă:

• Să aleg să mă iau la trântă cu copiii mei pe trambulină, în loc să mă duc la un eveniment de socializare

• Să aleg să spun nu în ultimul an proiectelor cu clienţi internaţionali, pentru a scrie

Să aleg să-mi iau o zi liberă în fiecare săptămână, în care să nu verific nicio reţea de socializare, astfel încât să pot fi pe deplin prezent acasă

Să aleg să-mi petrec opt luni trezindu-mă la 5:00 în fiecare dimineaţă şi să scriu până la 1:00 după amiaza pentru a-mi termina cartea

Să aleg să amân un termen-limită de serviciu pentru a merge cu copiii cu cortul

Să aleg să nu mă uit la televizor sau la filme când fac călătorii de afaceri, astfel încât să am timp să mă gândesc şi să mă odihnesc

Să aleg în mod regulat să petrec o întreagă zi cu prioritatea zilei respective, chiar dacă înseamnă să nu mai fac nimic altceva de pe lista „de făcut"

Să aleg să pun în aşteptare romanul pe care-l citesc, pentru că nu este prioritatea pe ziua de azi

Să aleg să ţin un jurnal aproape în fiecare zi în ultimii zece ani

Să aleg să spun nu unei oportunităţi de a vorbi în public, pentru o cină de seară cu Anna

Să aleg să dau timpul petrecut pe Facebook pe o conversaţie telefonică regulată cu bunicul meu de nouăzeci şi trei de ani

Să aleg să resping o ofertă recentă de a fi lector la Stanford, cât timp ştiam că înseamnă un timp în care nu puteam să răspândesc mesajul Esenţialismului prin prelegerile mele şi nu puteam fi cu familia

Lista continuă, dar ideea pe care am vrut s-o transmit aici este că să te concentrezi pe ce e esenţial este o alegere. E alegerea ta. Iar asta este, în sine, incredibil de eliberator.

Cu mulţi ani în urmă, după ce am părăsit facultatea de Drept, mă decideam ce să fac mai departe pentru cariera mea. Cu Anna pe post de sfătuitoare, am explorat zeci, poate sute de idei. După aceea, într-o zi» când veneam cu maşina către casă, i-am spus: „Ce-ar fi dacă aş merge la Stanford ca să-mi dau licenţa?" Fuseseră o mulţime de întrebări de tipul „Ce-ar fi dacă?" la fel ca aceasta. De obicei, ideile pur şi simplu nu mergeau. Dar de data aceasta am avut un sentiment imediat de claritate: în acea clipă, am ştiut, chiar pe când rosteam cuvintele, că aceasta era calea esenţială pentru mine.

Ceea ce m-a făcut să fiu atât de sigur că eram pe calea potrivită a fost felul în care a dispărut claritatea abia când m-am gândit să mă înscriu în altă parte. Am început de mai multe ori procesul de înscriere pentru alte programe, dar întotdeauna m-am oprit după câteva minute. Pur şi simplu, nu părea în regulă. Aşa că mi-am concentrat eforturile doar pe acea singură înscriere. In timp ce aşteptam răspunsul de la universitate, mi-au fost oferite multe alte oportunităţi, unele chiar tentante. Le-am spus nu tuturor. Dar, în ciuda incertitudinii de a nu şti încă dacă fusesem acceptat, nu mă simţeam anxios sau nervos. In schimb, mă simţeam calm, concentrat şi stăpân pe situaţie.

M-am înscris doar la Stanford - de două ori. Când am primit în sfârşit oferta, a doua oară, nu putea să-mi fie mai clar de-atât că acesta era cel mai vital lucru pe care trebuia să-l fac. Era calea potrivită, la momentul potrivit. Era confirmarea liniştită, personală, a căii esenţialistului.

Dacă nu aş fi ales calea esenţialistului, probabil că nu aş fi urmărit niciodată strategia „Stanford sau nimic". Probabil că nu aş fi scris niciodată pentru Harvard Business Review. Şi mai mult ca sigur că nu aş fi scris cuvintele pe care le citeşti şi le absorbi tu acum şi la care sper că te gândeşti cum să le integrezi în propria viaţă.

Să devii esenţialist e un proces lung, dar beneficiile sunt nelimitate. Iată câteva dintre căile în care să urmăreşti disciplinat mai puţin poate să-ţi schimbe viaţa în mai bine.

MAI MULTĂ CLARITATE
Iţi aminteşti de acel şifonier metaforic despre care am discutat în capitolul 1? Pe măsură ce continui să-ţi goleşti şifonierul vieţii, vei trăi o reordonare a lucrurilor care contează cu adevărat. Viaţa va însemna mai puţin să tai eficient ce era pe lista ta „de făcut" sau să te grăbeşti prin tot ce ai în program şi va însemna mai mult să schimbi ce pui pe listă de la bun început. în fiecare zi devine mai clar decât în ziua dinainte că lucrurile esenţiale sunt cu mult mai importante decât următoarele cele mai importante lucruri la rând. Prin urmare, executarea acelor lucruri esenţiale devine din ce în ce mai lipsită de efort.

MAI MULT CONTROL
Vei câştiga încredere în capacitatea ta de a te opri, de a amâna sau de a nu te grăbi. Te vei simţi din ce în ce mai puţin ca un factor de pe listele „de făcut" sau agendele altora. Aminteşte-ţi că dacă nu-ţi stabileşti priorităţile pentru viaţa ta, o va face altcineva. Dar dacă eşti hotărât să-ţi stabileşti priorităţile din propria viaţă, poţi. Puterea este a ta. Este în interiorul tău.

MAI MULTĂ BUCURIE PE PARCURSUL CĂLĂTORIEI
Odată cu concentrarea pe ce e cu adevărat important acum vine şi abilitatea de a trăi viaţa mai complet, în momentul prezent. Pentru mine, beneficiul principal al faptului că am fost mai prezent în moment a fost crearea unor amintiri pline de bucurie, care altfel n-ar fi existat. Zâmbesc mai mult. Apreciez simplitatea. Sunt mai plin de bucurie.
După cum spunea Dalai Lama, un alt esenţialist autentic: „Dacă viaţa cuiva e simplă, trebuie să apară şi mulţumirea. Simplitatea este extrem de importantă pentru fericire."

Greg McKeown

Esentialismul. Disciplina de a urmari mai putin, Editura Act si Politon

Cumpara cartea "Esentialismul. Disciplina de a urmari mai putin"

• Timpul si valoarea lui pentru mantuire in Ortodoxie
  Publicat in : Editoriale
• Timpul si viata
  Publicat in : Editoriale
• Cat de 'al meu' este timpul?
  Publicat in : Editoriale