- Se întâmplă ca în copilărie fricile să nu fie produse de vreun fel de agresiune, ci de indiferenţa părinţilor - nepăsare, răceală emoţională în relaţia dintre mamă şi copil. Să spunem că mai întâi femeia a dorit să facă avort, dar în cele din urmă nu a făcut, copilul s-a născut, dar este posibil ca mai departe să îi stârnească reacţii de iritare şi mânie.

Când copilul este nedorit, când este primit ca o corvoadă, mama se poate purta foarte urât cu el. Cel mai adesea se întâmplă că respingerea copilului este de fapt amărăciunea pe care mama o simte faţă de soţ, care fie bea, fie avea şi alte relaţii, fie a plecat cu totul din familie pe perioada sarcinii. Şi astfel copilul nu este nici un pic vinovat, dar creşte în această atmosferă a lipsei de dragoste materne, a indiferenţei, a lipsei oricărui fel de căldură sufletească şi mângâiere.

Este absolut necesară grija mamei pentru copil, dragostea şi mângâierea ei, ca acesta să se poată dezvolta, să poată învăţa, să fie raţional, cuminte. Mai cu seamă în primele şase luni de viaţă, când femeia îşi alăptează pruncul, când îi cântă cântecele de leagăn, îl sărută cu drag, cu tandreţe. Acestea sunt clipele în care se dezvoltă afecţiunea pruncului faţă de mamă, atitudinea lui pozitivă faţă de ea, dar şi a ei faţă de el. Iar când aceste două atitudini sunt simetrice, copilul se dezvoltă normal. Insă foarte mulţi copii nu au parte de acest lucru. Acum sunt multe femei tinere care nu doresc să-şi alăpteze copiii, pentru că se tem că nu vor mai arăta ca înainte. Copilul nu primeşte laptele matern, este hrănit cu surogate, este luat rar în braţe; îl creşte un baby-sitter, dar nu mama. Această înstrăinare de mama, lipsa căldurii emoţionale venite din partea ei, nu din partea baby-sitter-ului, lipsa unei iubiri care să se manifeste şi în afară şi pe care el să o simtă, lipsa tandreţei, toate acestea îl lipsesc pe copil de o sursă foarte importantă din care s-ar fi hrănit psihicul lui, sufletul, întreaga sa personalitate. Şi drept rezultat, pe măsură ce creşte copilul, apar aceste urmări neplăcute.

Copiii care, în cea mai fragedă perioadă a vieţii lor, nu au primit destulă dragoste, destulă atenţie şi tandreţe din partea mamei, cel mai adesea vor trăi stări inconştiente de încordare, frică, spaimă, neîncredere în sine. Astfel de copii adesea se tem de întuneric şi de oamenii necunoscuţi.

Un alt aspect foarte important: copilul este foarte simţitor la relaţiile dintre părinţi. Unii părinţi cred că, mai cu seamă cât sunt foarte mici copiii, nu are rost să-şi facă nici o problemă pe această temă. Şi se ceartă în faţa copilului, aruncându-şi cuvinte grele, cuvinte urâte, uneori se şi bat, se jignesc unul pe celălalt, îşi manifestă într-un anumit fel agresivitatea, aruncă unul în altul cu te miri ce. Iar adevărul este că o asemenea situaţie conflictuală i se imprimă mai adânc copilului cu cât este mai mic. In mod firesc, divorţul este cel care acţionează cel mai nefavorabil asupra psihicului copilului. Din această pricină copiii se pot îmbolnăvi foarte serios. La unii dintre ei apar frica de noapte, enurezis, bâlbâială, ticuri nervoase, astm bronşic, afecţiuni cronice ale sistemului digestiv.

Din fericire, unele dintre aceste frici cu timpul trec. Dacă părinţii îşi dau seama la vreme că micuţul a început că dezvolte reacţii psihosomatice de tip nevrotic, mai pot încă îndrepta situaţia. Poţi încerca să tratezi simptomele, dar dacă situaţia în familie nu se va îmbunătăţi, dacă părinţii nu încep să se poarte cu atenţie, cu dragoste, dacă nu vor încerca să stabilească cu el şi întreolaltă o relaţie bună, atunci în mod firesc aceste frici se vor amplifica, ducând apoi la dezvoltarea unei serii întregi de probleme de ordin psihic.

CUM SĂ BIRUIM FRICA, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "CUM SĂ BIRUIM FRICA"

• Cum sa biruim frica
  Publicat in : Credinta