"Fereste-te de vorbe goale si lumesti. Fii evlavios… fii pentru credinciosi o pilda in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie… ia seama bine la citire, la indemn, la invatatura…" ( I Timotei 4, 13).

In aceste cuvinte, se cuprinde un intreg program pentru invatatura, cunoastere, lectura. Cartea este mobila mintii si motorul ei spiritual, caci ea scoate gandirea din trandavire. Dupa experienta vietii, cartea este cel mai bun si cel mai intelept educator al omului, daca stie sa o aleaga.

Lectura cartii bune este hrana sufletului. Ea da mangaiere, bucuria de a trai si dragostea de munca; alunga supararile si necazurile, plictiseala si ispitele, pacatele si viciile. Necontenit este izvor de mangaiere si tarie.

"N-am avut nici o suparare, spunea Montesquieu, pe care o ora de lectura sa nu o fi risipit. Ori de cate ori te simti nefericit si ai nevoie de uitarea necazurilor tale, ranit de loviturile vietii, doresti un mangaietor suprem, cand plictisit de banalitatile si vulgaritatile mediului aspiri la o societate aleasa, cand vrei sa plangi sau sa razi de nimicurile de aici de pe pamant in tovarasia unui spirit binevoitor, atunci n ai decat sa iei acest talisman de mare pret, cartea si ea va raspunde indata la chemarea ta".

Da, cartea este o fiinta vie, care graieste spiritului nostru si acesta se trezeste la viata, se incalzeste si se deschide la glasul sau linistit. Intrebat odata un batran intelept, cum isi duce viata a raspuns: "De mult a si fi murit, daca nu stiam sa citesc". Cartea procura sufletului pasiunea marilor realizari, entuziasmul pentru ideal si duce la implinirea datoriei. Ea este izvor si comoara de energie creatoare, spiritual morala pentru orice suflet. Marele astronom Herschell a rostit celebrele cuvinte: "Daca mi ar fi ingaduit sa aleg o pasiune care sa ma sustina in toate imprejurarile vietii si care sa fie pentru mine izvor nesecat de fericire, o protectie contra relelor existentei, si contra rautatilor oamenilor, as alege pasiunea cititului".

Cel ce a indragit cartea buna, are suflet nobil, stie ce vrea si merge in viata pe drumul bun de lumina. El promite sa fie un om de nadejde si urca treptele sociale prin munca cinstita, in adoratia tuturor. Cartea ajuta tanarului cuminte sa si faureasca o cultura vasta pe langa una profesionala, care i ridica prestigiul si-i asigura respectul semenilor sai.

Oamenii mari ai tuturor veacurilor datoresc cartii toata valoarea lor. Prin ele au intrat in contact cu sufletele distinse din istoria culturii si civilizatiei, au cunoscut inventiile, descoperirile si realizarile lor si i au luat ca model. Prin cartea inteleapta, acesti titani ai spiritului s-au luminat cu valorile absolute, adevarul, binele, frumosul si sfintenia si s-au transfigurat de puterea duhului lor. Daca un om se pretuieste cum isi foloseste timpul liber, apoi aceasta pretuire este direct proportionala cu lectura pe care o face. Un vechi si verificat proverb romanesc spune: "Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti.". Calitatea cartii descopera caracterul, inclinarile si preocuparile fiecaruia. Ea ne informeaza si ne creste.

De aceea, Sfantul Apostol Pavel il sfatuieste pe fiul sau duhovnicesc Timotei: "Ia aminte la citire", deci ia seama ce citesti (I Tim. 4, 13). "Cartile, spune Montesquieu, sunt un fel de societate, pe care ne o alegem singuri si fiecare le alege dupa firea sa". Cei care citesc carti bune sunt in situatia celor care traiesc in societatea aleasa. Cei care citesc carti rele, sunt intocmai ca si cei ce umbla in societatea rea si care in cel mai bun caz pierd timpul fara folos". Cartea buna inlocuieste un prieten bun, dar un prieten bun nu poate inlocui niciodata o carte buna.

Aceasta este marturia unui spirit ales, dovada omului superior. Prietenia cu o carte buna ne face si pe noi buni. Este de datoria noastra, sa stim ca exista carte rea, ca si prieteni falsi de care sa ne ferim, pentru ca ea izvoraste din minti viclene si propaga raul; este otrava sufleteasca ce duce spre moarte, pentru ca lasa in urma pacatul, durerea si amarul.

Totusi, sa nu credeti ca este usor, sau ca fiecare stie cum sa citeasca o carte buna. Luand o carte se impune sa va uitati la autor, apoi cercetati cuprinsul ca sa aflati scopul autorului si sa vedeti logica ideilor expuse. Faceti va o lista de carti bune pe care voiti sa le cititi. Cititi carti fundamentale, nu mediocre, nici la intamplare romane senzationale si aventuroase in fiecare disciplina, cititi carti de mana intai, pe care sa le alegeti cu ajutorul profesorilor de specialitate. Asa castigati timp in viata si in studiu. Fiti cu mai mare grija ca sa nu deveniti unilaterali.

Cititi ordonat si fara sa va neglijati celelalte indatoriri. Cititi cartea cu creionul in mana si va luati notite dupa ea in caiet. Metoda aceasta o folosea chiar si Sfantul Apostol Pavel si atunci ii cere lui Timotei sa i aduca din Troia felonul si cartile, nu uita sa-i aduca si insemnarile cele multe. Faceti va un orar de lectura zilnica si-l respectati cu strictete. Este dovada de caracter moral mai mult, cautati ca cele citite sa le desprindeti; totul sa intre in plamada sufletului vostru, sa se formeze personalitatea voastra; ideile cartii sa devina motoul vietii, substanta eului si proprietatea voastra spirituala.

Exista nu numai carti de capatai, carti de mare valoare pe care va sfatuiesc sa le recititi, pentru ca le veti intelege mai bine, mai complet si mai temeinic si veti patrunde intregul sens urmarit de autori. Asa a facut Carol cel Mare, care recita adesea. "De Civitate Dei" a lui Augustin, opera in 23 volume, la fel Bassuet recitea Biblia si pe filozofii crestini: Tertulian si Fericitul Augustin, Bourdalone recitea pe Sfantul Apostol Pavel si pe Sfantul Hrisostom; Montaigne pe Tacit, Rousseau pe Plutarh de unde a luat ideile sale pentru Emile, etc. La incheierea asupra lecturii va sfatuiesc sa cititi cartea: "Cuvinte catre studenti" de G. Valsan de la Universitatea din Bucuresti, carte care va indruma cum trebuie citita o carte buna.

"Vreme este a tacea si vreme este a grai" (Ecl. 3, 7). In aceste cuvinte, se cuprinde un program de intelepciune. Multi tineri sufera in viata pentru ca nu stiu sa taca, graiesc pripit si necugetat. Fiind nestapaniti la vorba, ei strica prietenii bune si isi fac dusmani chiar fara sa vrea. De aici proverbul ca limba este ca leul care daca i dai drumul te sfasie pe tine insuti. Este scanteie care aprinde satul. Tacerea este fundamentul autodisciplinei launtrice si dovada bunei cresteri si metoda de progres religios moral.

Despre filozoful Pitagora se spune ca si obliga ucenicii sa taca timp de un an si abia dupa ce treceau acest examen intrau in scoala lui. Apoi le spunea sa vorbeasca numai daca au de spus lucruri care sunt de o mai mare valoare decat tacerea. Sa spuna mult dar in cuvinte putine, fapt care dovedeste gandire profunda si serioasa.

De fapt, vorbind putin suntem obligati la infranare si la ascultare doua virtuti care-l fac pe om intelept si distins. Sa vorbim numai ceea ce este de folos tuturor si in nici un caz sa nu clevetim, sa nu batjocorim pe nimeni, nici sa invrajbim pe oameni. Dumnezeu ne a dat cuvantul sa ne descoperim gandul, gandul cel cinstit, bun si curat si sa nu l ascundem cu viclenie. Th.Carlyle, autorul lucrarii "Revolutia franceza", este socotit filozoful tacerii. El spune pe drept cuvant, ca jumatate din pacatele noastre provin din josnicul viciu al limbutiei, al nestapanirii limbii, al vorbelor desarte si calomniatoare. De aceea, aduce tacerii cele mai mari elogii. Un proverb popular romanesc spune ca tacerea e de aur, iar vorba e de argint.

Laudele binemeritate aduse tacerii le intareste Sfanta Scriptura care spune: "Cel ce si pazeste limba sa, isi scuteste sufletul sau de multe necazuri" (Prov. 21, 23). "Moartea si viata sunt in puterea limbii, iar cei ce si stapanesc limba, vor manca roadele ei" (Prov. 18, 21). A stii sa taci este o virtute cu mult mai mare decat a sti sa vorbesti, spune Sfantul Ambrozie din Milan, iar roadele lor sunt cu totul deosebite. Tacerea aduce pace, armonie si infratire, bucurie si fericire. Limbutia si clevetirea aduc manie si viclenie, vrajba si ura, dusmanie si dezbinare intre oameni. Sfantul Apostol Iacob ne invata: „Orice om sa fie grabit la ascultare si zabavnic la manie" (Iacob 1,19). De asemenea, Mantuitorul nostru spune: "Din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale vei fi osandit" (Matei 12, 37).

Pune ti deci, la inima voastra curata aceste sfaturi si indemnuri si luati aminte la cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos care spune: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bune sa preamareasca Tatal vostru cel din cer" (Matei 5,19).

Asadar, “Voi, tinerilor, va zic: traiti-va tineretea in asa fel, incat, la batranete, sa nu va fie rusine!”. Acesta este mesajul pe care l-a lasat mostenire, tinerilor, regretatul mitropolit