VULTURUL CERULUI

VULTURUL CERULUI Mareste imaginea.

Orice vis are tendinţa de a se transforma în realitate. Zborul a fost unul dintre cele mai arzătoare şi îndrăzneţe visuri pe care le-a avut omul, încă de la începuturile sale. Această năzuinţă a omului de a se avânta spre înalt, spre necunoscut, şi-a găsit, de-a lungul existenţei omenirii, o vie reflectare în mituri şi legende. Când oamenii au aripi devin asemenea zeilor, dar când acestea lipsesc, ei se mulţumesc să viseze, iar visele nasc idei. Aşa s-a înfiripat ideea zborului în mintea tânărului Zian Boca care dorea să se înscrie la Şcoala de Piloţi Militari de la Cotroceni. Dar nu peste mult timp visătorul Zian avea să descopere că există un alt zbor decât cel fizic cu avionul, zborul mistic, zborul duhovnicesc, care este mult mai aproape de sufletul omului hotărât de a merge pe calea mântuirii. Aşadar, Părintele Arsenie Boca, căci despre dânsul e vorba, a sărit din cabina avionului în chilia monahului, urmând calea monahală cu tot ceea ce presupune aceasta. Pornind de la această idee de zbor lăuntric, Preotul militar Traian Chircu ne reţine atenţia cu noua sa apariţie editorială, cartea „Selecţiuni din Învăţătura Părintelui Arsenie Boca”, un loc în care te poţi descoperi pe tine însuţi, poţi să îţi aduci aminte, cu nostalgie şi dor, de vremurile când aveai aripi, sau de ce nu, un loc în care poţi avea şi tu propriile „aripi”. Aici descoperi ce înseamnă zborul lăuntric, despre oameni care au făcut din vocaţie şi misiune o profesie, aceea de preot militar.

Autorul volumului „Selecţiuni din Învăţătura Părintelui Arsenie Boca”, apărut la Editura clujeană Risoprint, în anul 2015, preotul militar Traian Chircu, un îndrăgostit şi împătimit al zborului lăuntric, având ca aripi postul şi rugăciunea, încearcă să ne ofere câteva repere duhovniceşti din faimoasa învăţătură a Avvei Arsenie Boca, fapte şi întâmplări adevărate, fără speculaţii şi interpretări fantastice, ci pur şi simplu aşa cum s-au derulat evenimentele, privind elita clerului militar în lupta pentru apărarea Patriei şi dezrobirea comunistă. Subiectul cărţii este inspirat din viaţa şi activitatea misionară a preoţilor militari, de ieri şi de azi, a celor care au urmat drumul iniţiatic – crucea şi spada - tineri preoţi care s-au format la şcoala bărbăţiei şi curajului (Armata), oameni care, mai apoi aveau să scrie istorie cu semnul Golgotei pe cerul Patriei. Ghemul amintirilor, la care se referă autorul, reliefează oameni, fapte şi întâmplări petrecute de elita clericală militară în lupta pentru apărarea patriei şi dezrobirea comunistă, care făceau parte din Episcopia Militară de la Alba Iulia. Autorul îşi motivează demersul iniţiatic în cheia mister – umilul meu răspuns la provocările timpului – şi ca „o mărturie a recunoştinţei mele pentru ajutorul primit din partea unuia dintre cei mai îndrăgiţi părinţi duhovniceşti, vulturul Cerului, Părintele Arsenie Boca”.

Referindu-se la una din poruncile lui Iisus Hristos şi anume aceia de a-i iubi pe duşmani, Părintele Arsenie Boca ne luminează, spunându-ne: „Când Mântuitorul Hristos porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El nu o face să te îngenuncheze în faţa celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să îl limiteze”.

De mult aşteptată de către clerici militari, precum şi de toţi cei care iubesc „zborul lăuntric”, lucrarea prezintă interes, deoarece abordează o problematică fascinantă şi captivantă – legendara Episcopie Militară de la Alba Iulia - şi tainele pe care le ascunde, precum şi crâmpeie din reuşitele, dezamăgirile şi speranţele clerului militar în cel de-Al Doilea Război Mondial. Se face pomenire de ultimul ierarh militar, generalul dr. P.S. Partenie Ciopron, care printre altele spunea: „Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o carte de aur a slujitorilor ce au murit mărturisind eternitatea Evangheliei şi românitatea pământului, pe care l-au stropit cu sângele lor”. Este, practic, cartea de vizită în care mulţi preoţi militari, precum şi iubitori ai binelui, frumosului şi adevărului, se vor regăsi cu siguranţă. Această carte deschide o rană veche a omului – dorul după infinit, dorul înălţimii, dorul după aripile sale, dorul Cerului, dorul mântuirii. Acea durere, dar şi bucurie lăuntrică, un sentiment profund care cuprinde toate simţurile fiinţei, copleşeşte spiritul şi face trupul să vibreze. Este un sentiment în care intră sublimarea, teama şi atracţia. Este o imensă plăcere însoţită de o strângere de inimă, prin care omul devine conştient în faţa acestui impresionant şi fascinant spectacol – dorul veşniciei. Este acea dezamăgire nostalgică pentru cel care a fost cândva acolo..., sus. „Mă voi întoarce dar, nu voi mai găsi ceea ce părăsesc acum, şi atunci voi pleca urechea spre inima trecutului; dar nu va mai fi unde am lăsat-o, apoi voi rătăci şoptind: mie dor, dor, dor... de tine, Dumnezeule!”. „Vino Iisuse!”

În final, doresc să aduc în atenţie unul din îndemnurile Părintelui Arsenie Boca, vulturul Cerului: „Nu nădăjdui să capeţi cerul pe gratis, fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer!”. De altfel, viaţa omului e un zbor spre lumină, mulţi se pierd pe traiect, dar cei care reuşesc să ajungă acolo, din păcate prea puţini, văd lumina taborică! Vulturul Cerului a văzut-o!

Mulţumim, pe această cale, Părintelui Traian Chircu, pentru monumentalul drum iniţiatic în tainele ascunse ale „zborului lăuntric”, zbor pe care orice creştin îl poate parcurge, având cele două aripi, postul şi rugăciunea, dar şi pentru minunata reflexie duhovnicească şi, totodată, lecţie de istorie militară.

Ştefan Popa
 

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
301 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

17 Ianuarie 2016

Vizualizari: 685

Voteaza:

VULTURUL CERULUI 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE