Zeii in Babilonul antic

Zeii in Babilonul antic Mareste imaginea.


ZEII

Ca si in Egipt, zeitatile sumero-akkadiene erau zeitati ale diferitelor orase. Mai tarziu, regele Hammurabi, care a fost si un mare organizator religios, dupa ce a facut unificarea politica, intemeind primul stat independent in Mesopotamia, a izbutit sa unifice si variatele culte locale, dand nastere la o religie unica, religia babiloneana, mostenita si continuata de asirieni si de aceea putand fi numita religia asiro-babiloneana.

 

Panteonul asiro-babilonean cuprindea un foarte mare numar de zei, legati intre ei uneori genealogic, alteori prin functii. In acest mare numar de zei insa, teologia asiro- babiloneana a introdus o sistematizare, o adevarata clasificare. Astfel, erau zei principali, grupati in triade sau tetrade, zei secundari si zei mai mici, grupati in jurul divinitatilor principale.

 

Intre zeii principali, primul loc il ocupa marea triada cosmica, formata din Anu, Enlil si Ea.

Anu era personificarea cerului. El locuia in cel mai inalt punct al cerului. I se dadea titlul de "rege al zeilor" sau "tata al zeilor". Avea ca sotie pe zeita Antu, care reprezenta pamantul, si o multime de fii si fiice, legitimi si nelegitimi, precum si o numeroasa curte de ministri, curieri si servitori. Nu s-au gasit statui ale acestui zeu, ci numai simbolul sau format dintr-un tron cu o coroana deasupra.

 

Enlil sau, dupa numirea semita, Bel, era zeul pamantului si al oamenilor. Cultul sau era mult mai popular decat al lui Anu. Se credea ca locuieste pe muntii inalti care fac legatura intre pamant si cer. Templul sau principal era la Nippur si se numea "casa muntelui". Ca zeu al pamantului si al atmosferei, Bel era si zeul vantului si al furtunii, iar ca stapan al oamenilor era cel ce hotara soarta lor si ceasul mortii. Era in acelasi timp zeu binefacator si distrugator, cum erau si alti zei semiti. Emblema sa, tronul cu coroana, era identica aceleia a lui Anu.

 

Ea ("binefacatorul") era zeul apelor, al carui oras sfant, Eridu, era aproape de Golful Persic. Ca zeu al apelor, Ea avea o mare importanta in magie, caci apele, venind din adancurile misterioase ale pamantului, cunosc secretele profunzimilor. De aceea cuvantul apa, apsu, inseamna si "casa stiintei". In consecinta, Ea, stapanul lui apsu, era zeul intelepciunii, protectorul stiintelor si al artelor. El era zeul civilizator prin excelenta, care a modelat cu propriile sale maini pe om si l-a invatat scrisul, stiintele si artele, mai ales arta constructiilor. Tot in calitatea sa de zeu al apelor, Ea era socotit si ca zeu purificator.

 

Urma triada astrala: Sin, Samas, Istar.

Sin era zeul masculin al lunii. El avea intaietate fata de Samas, zeul soarelui, deoarece la semiti ziua se socotea incepand de la apusul soarelui. Ca zeu al lunii, Sin era si zeul lunilor, stabilind impartirea timpului in zile, luni si ani. Potrivit naturii sale, el era si stapanul diademei, dand sau luand coroana regilor.

 

Samas, zeul soarelui, era fiul lui Sin, deoarece, dupa conceptia orientala, lumina se  naste din intuneric si ziua din noapte. Ca zeu al luminii si al zilei, Samas era zeul dreptatii si judecatorul suprem al oamenilor, intocmai ca Osiris la egipteni. El era de asemenea inspiratorul legilor pe care le dadeau principii si, in general, prietenul zeilor si al oamenilor, protectorul celor slabi, zeul sanatatii si al fericirii. Tot in virtutea naturii sale de zeu al luminii, Samas era si marele zeu al ghicitorilor babilonieni.

 

Istar, numita in Biblie Astarte, era desigur cea mai populara zeita a panteonului babilonean. Spre deosebire de celelalte zeite babilonene, care erau adorate ca sotii alezeilor, Istar a avut la inceput un cult independent, neavand sot. Era o zeitate foarte complexa, cu numeroase atributii, dintre care cele mai importante erau aceea de zeita a fecunditatii in general si aceea de zeita a razboiului. In prima sa calitate avea un cult foarte desfranat, in special la templul sau din Uruk. In a doua calitate era iubita de razboinicii asirieni, care i-au construit temple la Ninive si in alte orase.

 

O a treia triada era formata din zei ai naturii: un zeu al focului, altul al fertilitatii

si o zeita a vindecarii bolilor.     

 

Pe langa zeii cuprinsi in aceste triade, asiro-babilonenii aveau si alti zei principali locali, zei populari care s-au bucurat de o cinste deosebita. Intre acestia primul loc il ocupa Marduk, care la origine era un zeu solar local al Babilonului. Odata cu ridicarea Babilonului la rangul de capitala si centru religios al primului imperiu caldeean, Marduk a  devenit stapanul zeilor, intocmai ca Amon al egiptenilor. Preotii au compus in cinstea sa celebrul Poem al creatiei. Ca rege al zeilor, Marduk era si stapanul regilor, servindu-le acestora ca model in conducerea statului, in razboaie etc.          

 

La asirieni zeul principal era Assur, al carui nume inseamna si "binevoitor". Tot printre zeii principali locali se numara si Ninib, zeul capitalei sumeriene. Un loc deosebit ocupau in panteonul asiro-babilonean zeul Tammuz si alti zei cu caracter naturistic. Mult venerat de babiloneni, Tammuz era zeu al vegetatiei.  Mai amintim dintre numeroasele zeitati asiro-babilonene Tigrul si Eufratul, fluviile divinizate pentru imensa binefacere pe care o revarsau asupra tariii Ninghisida,  protectorul medicinei, al carui simbol, sarpele incolacit pe un toiag, s-a pastrat ca simbol al medicinei pana in zilele noastre.

 

In afara de zeii propriu-zisi, in panteonul asiro-babilonean intrau si o multime de spirite ale cerului si ale pamantului, considerate ca zei minori. Erau ajutoarele zeilor, solii lor catre oameni. Spiritele ar fi fost, dupa cele mai multe documente, in numar de 900.

20 Iulie 2012

Vizualizari: 11746

Voteaza:

Zeii in Babilonul antic 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE