Temple, preoti, rituri si sarbatori

Temple, preoti, rituri si sarbatori Mareste imaginea.


Cultul

Sunt dovezi ca s-au savarsit acte de cult, mai intai (3400-2100 i. Hr.) in grote naturale, apoi (2100-1900 i. Hr.) in sanctuare special construite. Se pare ca riturile erau implinite aproape numai de femei-preoti, dar, in general, se constata ca exista o intreaga clasa sacerdotala, preoti si preotese, clasa care avea si un important rol economic. In cinstea zeilor se oficiau in Creta ceremonii si serbari publice, insotite de jocuri, concursuri de gimnastica, lupte de gladiatori etc. In diferitele reprezentari de scene cultice, o parte din cult apare ca un dans extatic in jurul unui arbore care se afla de obicei inapoia altarului. In timpul dansului, arborele era scuturat si se rupeau ramuri din el. Sunt semne de ceremonii agrare care mimau rodirea.

Cultul avea la greci o mare importanta. In lipsa unei unitati doctrinare si a unei teologii, respectarea cultului forma obligatia esentiala a adoratorilor zeilor.

 

Mai tarziu locurile de cult ale religiei grecesti erau temple marete in stil doric, ionic-atic si corintic. Templele consacrate zeilor erau asezate aproape totdeauna cu fata spre rasarit, iar ale eroilor cu fata spre apus, pentru ca acestea din urma erau socotite morminte ale eroilor.

 

Preotii nu constituiau o casta aparte si nu aveau importanta pe care o aveau de exemplu in Iran si in India, desi preotia se transmitea uneori din tata in fiu. Aceasta pentru ca la greci cultul putea fi implinit de oricare cetatean, dar pe un termen limitat si numai rareori pe viata. Cand era vorba de viata politica, actele de cult erau implinite de conducatorii cetatilor, iar in familie erau implinite de capul familiei.

 

Centrul cultului familial il forma focul, socotit ca zeu suprem al casei si intretinut permanent. Capul familiei ii aducea libatii si ofrande. In fata focului si sub protectia lui se desfasurau ceremoniile religioase prilejuite de principalele evenimente ale vietii de familie: nastere, casatorie, adoptie etc.

 

Jocurile erau solemnitati religios-nationale. Atat de mult pretuiau grecii tot ce impodobea natura omeneasca: frumusetea, puterea, indemanarea, inteligenta etc, incat credeau ca fac placere zeilor organizand grandioase serbari in cursul carora se desfasurau tot felul de intreceri in frumusete trupeasca, in lupte, alergari etc. Erau si intreceri in poezie si elocventa, dandu-se ca premiul cel mai inalt o coroana facuta din ramuri rupte din maslinul sfant. Jocurile se deschideau cu ceremonii religioase. Cele mai importante jocuri erau cele "olimpice", celebrate din patru in patru ani in orasul Olimpia din Elida si care durau cinci zile. Erau inchinate lui Zeus Olimpianul. Erau apoi jocurile "pitice" in cinstea lui Apolo, celebrate din patru in patru ani la Delfi, jocurile "istmice" inchinate lui Poseidon, care aveau loc din doi in doi ani in Corint, jocurile "nemeice" in cinstea lui Zeus, celebrate din doi in doi ani in Argolida etc.

 

Jocurile au avut o mare insemnatate pentru poporul grec, dindu-i sentimentul unitatii etnice, deoarece la ele participau grecii de pretutindeni, chiar si din cele mai indepartate colonii. De asemenea au avut o mare insemnatate morala si educativa, pentru ca tineretul indeosebi era pregatit sa-si valorifice prin ele insusirile trupesti si sufletesti.

 

19 Iulie 2012

Vizualizari: 7755

Voteaza:

Temple, preoti, rituri si sarbatori 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE