Viata de apoi in Iranul antic

Viata de apoi in Iranul antic Mareste imaginea.


Viata de apoi

Avesta cuprinde o intreaga eshatologie. Potrivit acesteia, dupa moarte sufletul mortului ramane trei zile langa cadavru. Dupa aceea isi ia drumul, ajungand la un pod imens intins peste o prapastie. Inainte de a porni pe acest pod, sufletul este judecat si cantarit pe o balanta. Daca balanta nu se inclina nici intr-o parte nici in cealalta, daca adica faptele bune si cele rele sunt la fel de multe, sufletul este trimis in hamestagan ("locuinta greutatilor egale"), unde nu va suferi decat de frig si de caldura. Daca balanta se inclina intr-o parte sau in alta, sufletul merge spre un loc plin de fericire sau spre unul de chinuri. Dar, inainte de aceasta, trebuie sa treaca podul chinvat ("care discerne"). Acest pod se largeste din ce in ce mai mult pentru cei buni, iar pentru cei rai se stramteaza. 

Dupa teologia zoroastriana chinurile iadului nu vor dura vesnic, ci va veni invierea tuturor mortilor. Atunci va apare Saosyant, care va prezida la invierea generala a mortilor si la judecata generala. Un imens val de plumb topit va trece apoi peste toata natura. Drepti vor simti aceasta ca o baie de lapte, in vreme ce pentru cei rai va fi intr-adevar, o baie de plumb topit, care ii va purifica, facindu-i si pe ei vrednici de fericirea celor drepti.


Riturile de  inmormantare

Cu   putin   timp   inaintea   mortii, erau adusi doi preoti ca sa-i citeasca rugaciuni. Daca muribundul putea sa recite dupa ei rugaciunile, era sigur ca nu va merge in iad. I se dadeau apoi cateva picaturi de haoma. Dupa ce muribundul isi dadea sufletul, cadavrul era spalat cu gomez (urina de vaca)  si imbracat intr-o haina alba de bumbac. Se facea sarutarea mortului de catre rudele sale, dupa care nimeni nu mai avea voie sa se atinga de cadavru. Se aducea un caine, care trebuia sa miroase fata mortului pentru a alunga duhul cel rau, Nasu, demonul mortilor. Ritul acesta, numit "al privirii ciinelui", trebuia repetat de mai multe ori. Dupa ce cadavrul era tinut in camera mortuara a familiei sau a satului timp de trei zile, era dus in procesiune la faimosul "turn al tacerii" (dakhma), construit in cercuri concentrice, unde vulturii mancau carnea de pe oase. Oasele erau aruncate apo in putul central al cladirii. Dupa aceea, familia trebuia sa faca o baie si sa nu manance carne timp de trei zile. Momentul cel mai solemn avea loc in dimineata zilei a patra, cand se considera ca sufletul mortului a ajuns in lumea cealalta si se prezinta la judecata. Se implineau servicii religioase speciale si se aduceau ofrande pentru ingerii care judecau sufletul si pentru ingerul care insotea sufletul in lumea cealalta. Nu era ingaduit sa se planga pentru morti.

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3384

Voteaza:

Viata de apoi in Iranul antic 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE