Sacrificiul in islam

 

In islam intalnim cateva particularitati care ne fac sa credem ca in acesta religie nu se poate vorbi despre un sacri­ficiu propriu-zis. Acest lucru se datoreaza unor motive atat interne, care tin de esenta doctrinara islamica privind pe cel credincios si relatia lui cu Allah, cat si externe, legate de mediul saracacios in care au trait arabii.

 

Fata de Allah, cel credincios nu are nici un fel de drepturi, intreaga creatie fiind proprietatea sa de jure.

 

Accentuand mai mult din necesitate asupra suprematiei si puterii absolute a lui Allah, Mohomed a ajuns sa atribuie originea binelui cat si a raului lui Allah. Drept aceea Mohamed sugereaza ca Allah este cel care predestineaza pe unii spre mantuire iar pe altii spre pierzare : "Pe cine Dumnezeu doreste sa indrume, El va deschide inima aceluia spre islam; insa pe cel pe care doreste sa-l induca in eroare, aceluia ii va ingusta pieptul, ca si cum el ar trebui sa urce spre ceruri".

 

In acest context al predestinatiei intreaga viata cu adevarat religiosa este aceea de a cunoaste ca "nimic nu va veni asupra noastra decat ceea ce ne-a fost scris de Allah".

 

Exista in general un fatalism absolut in islam, care reduce la nimic orice incercare sau stradanie omeneasca spre perfectiune. Datoria prima si esentiaia a omului este de a se supune vointei lui Allah, descoperita prin Mohanned si inregistrata de acesta in Coran, ca fiind adevaratul cuvant (kallam) al lui Allah.

 

Chiar daca arabii preislamici ar fi avut o conceptie despre sacrificiu si ar fi practicat  anumite forme de sacrificiu ele nu ar fi putut  fi oficiate din abundenta din cauza mediului saracacios in care traiau.

 

Cu toate ca islamul nu favorizeaza deci ideea de sacrificiu, din motivele mentionate, intalnim in Coran doua situatii cand se face referire directa la sacri­ficiu. Prima este pusa in legatura cu incalcarea juramantului depus fata de Allah. Cel care si-a incalcat juramantul trebuie sa faca unul din urmatoarele lucruri: sa hraneasca 10 saraci cu aceeasi mancare cu care isi hraneste propria familie, sa le dea imbracaminte sau sa elibereze un prizonier. Daca nu poate duce la indeplinire nici unul din aceste acte, atunci credinciosul trebuie sa posteasca o perioada de trei zile. Cea de a doua referire este pusa in legatura cu uciderea de vanat in timpul pelerinajului. Credinciosul musulman care, aflat in pelerinaj a vanat un ani­mal sau o pasare, trebuie sa jertfeasca un animal sau o pasare domestica de egala valoare, pentru a compensa castigul facut prin vanatoare. Ca si in primul caz, cel care a incalcat porunca Coranului trebuie, sa hraneasca zece persoane, sa sacrifice un animal sau sa posteasca.

 

In afara de aceste sacrificii de compensatie, care reprezinta si un act al religiei, mai intalnim mentionat in Coran un sacrificiu comemorativ, care nu are un aspect religios ci unul pur istoric. Acest sacrificiu este oficiat in timpul pelerinajului anual de la Mecca in ziua a 10-a a lunii a douasprezecea.

 

Potrivit traditiei coranice, Dumnezeu ar fi poruncit lui Avraam sa-l sacrifice pe Ismael si nu pe Isaac, iar locul unde acesta urma sa fie sacrificat a fost valea Mina, nu departe de Mecca. Berbecul care a fost trimis de Dumnezeu pentru jertfa ar fi coborat de pe muntele Thabir. Pentru a comemora acest eveniment din istoria religioasa a arabilor, se savarseste in fata unei multimi numeroase de credinciosi un sacrificiu care se rezuma de cele mai multe ori la o risipa de alimente vitale. Acest sacrificiu este doar un obicei national. Ceea ce mantuieste pe credinciosii musulmani nu este aceasta jertfa in sine, ci pelerinajul la Mecca.

 

• Mecca
  Publicat in : Biserica in lume
• Studiu de caz: islamul
  Publicat in : Religii
• Bahai
  Publicat in : Secte si culte
• Bahaismul
  Publicat in : Secte si culte