Interes crescand pentru pseudo-religiozitate

Interes crescand pentru pseudo-religiozitate Mareste imaginea.


Interes crescand pentru pseudo-religiozitate

Argumente psiho-sociologice

Dupa cum usor se poate observa, valorile morale promovate de societatea patriarhala de odinioara sunt astazi tot mai putin respectate. Cu toate acestea, in locul lor nu sunt promovate altele noi. Familia, ca celula de baza a societatii, isi pierde pe zi ce trece tot mai mult din semnificatia ei de altadata. A degenerat serios rolul si rostul tatalui si mamei in cadrul acesteia, s-au deteriorat relatiile dintre parinti si copii. Din pacate, valorile materiale capata o preponderenta tot mai accentuata in fata celor morale.

Contextul acesta constituie, de fapt, cadrul in care trebuie privita nazuinta tinerilor de astazi spre noi experiente religioase. "Succesul" noilor miscari si grupari religioase se coreleaza in mod direct cu aceasta realitate. El contravine, in mod evident, tendintei critico-religioase generale existente in lumea secularizata de astazi si de ieri.

Cu cateva decenii in urma, nimeni nu si-ar fi putut explica acest interes imediat si crescand al tineretului fata de problemele religioase si fata de diferitele posibilitati ale experientei religioase. Psihologii insisi ofera cateva argumente privind acest succes surprinzator. Doua sunt raspunsurile cele mai interesante pe care acestia le amintesc in legatura cu motivele care au condus la aceasta situatie.

Primul raspuns porneste de la premisa ca orice tanar parcurge un proces de maturizare interioara si de cautare a propriei identitati. Pentru ca acest proces sa-si atinga scopul, tanarul respectiv are nevoie de mentori autoritari, care sa-l convinga, de modele in care sa se regaseasca pe sine insusi, de teluri si valori dupa care sa-si orienteze propria viata si in care poate afla un anume sens. El trebuie sa-si gaseasca propria identitate, acceptand, din convingere, identitatea de sine pe care io ofera societatea in mijlocul careia traieste.

Daca societatea nu-i face o oferta convingatoare, atunci el intra in ceea ce se cheama criza de legitimitate, pe care dupa aceea si-o cauta in alta parte. in opinia psihologului si teologului catolic Roman Bleistein, fascinatia noilor miscari religioase consta tocmai in faptul ca ele incearca sa faca o oferta alternativa, de descoperire a propriei identitati. El prezinta trei riscuri specifice in procesul de cautare a propriei identitati, care explica forta de atractie fata de noile miscari religioase: confuzia de identitate, totalizarea si regresiv.

Confuzia de identitate apare atunci cand multitudinea de oferte privind obiectele de identificare si "ideologiile" nu mai este ordonata si restransa indeajuns de catre societate. Supraoferta neselectata conduce la o confuzie de roluri si la incapacitatea omului de a fi statornic din punct de vedere profesional, religios sau chiar sexual. Acest lucru presupune aparitia celui de-al doilea risc: totalizarea.

In loc sa gaseasca o anume sinteza intre propriul eu si mediul social in care traieste, tanarul respectiv aluneca spre alternativa. Pentru a scapa de nesiguranta pe care o traieste, el adera cu usurinta la una dintre doctrinele totalitare care i se ofera, cum ar fi, de pilda, una dintre gruparile religioase extremiste, supunandu-se totodata reprezentantilor acestei doctrine. Insa, chiar daca nesiguranta sa momentana a fost eliminata prin aceasta, totusi aceasta solutie nu este de durata, pentru ca, in ciuda dependentei vointei sale de gruparea respectiva, el isi cauta pe mai departe propria identitate.

Totalizarea imbraca diferite forme. Ea se poate exprima printr-o supralicitare a identitatii colective, care uneori se manifesta agresiv in exterior, sau prin supraidentificarea cu "eroi" sau "lideri" idealizati, in ambele cazuri, se poate ajunge pana la o aparent completa disparitie a propriei individualitati. Tocmai in acest moment apare cel de-al treilea risc: regresia, adica evadarea din prezent si reintoarcerea la vechile tipuri de comportament.

Aparent, dificultatile si conflictele din perioada adolescentei nu pot fi eliminate decat prin refugiul la adapostul fazei anilor anteriori din viata. Tipic pentru acest mod de comportament regresiv este faptul ca el il conduce pe tanar intr-un fel de gettou, intr-un cerc esoteric, iar pe de alta parte ca il expune - din cauza atmosferei supralicitate in plan emotional - fanatismului religios.

Aceste riscuri in descoperirea propriei identitati sunt solutionate, aparent, prin "oferta" unor miscari religioase, care tin mai degraba de sfera subculturii religioase. Atari grupari religioase sau pseudo-religioase, aflate la periferia societatii, ofera tinerilor care-si cauta inca propria identitate un asa-zis remediu salvator: un promotor entuziast, care intruchipeaza valorile si descoperirea propriei identitati; un spatiu de viata, organizat dupa criterii drastice din punct de vedere religios-emotional, cu accent preponderent pe relatiile interumane; o ideologie care fascineaza fie prin simplitatea teologica, fie prin exotism. Normele unor asemenea grupari religioase pot fi usor percepute si acceptate, in comparatie cu orientarile si normele de viata oferite de societate

Potrivit psihologilor, cei mai multi dintre adeptii noilor miscari religioase sunt necasatoriti, tineri adolescenti, care traverseaza o perioada de criza si care se afla, sa spunem asa, intr-o stare intermediara, de trecere de la o anumita faza la alta a vietii. Ei se gasesc fie in perioada dintre studiile gimnaziale si cele universitare, intre perioada de studii si inceputurile profesiei, in perioada de tranzitie de la o profesie la alta, fie pur si simplu pe parcursul perioadei desprinderii de casa parinteasca.

Oricum, de cele mai multe ori, respectivii traiesc faza luptei cu o anumita depresie sau dezradacinare temporara. Principalii candidati la noile miscari religioase, prin urmare, nu sunt neaparat oameni afectati nativ. Ei sunt afectati mai degraba "situativ" decat de anii copilariei. De aceea, ei se disting foarte putin de populatia de rand.

Dincolo de toate acestea, problema decisiva este daca aceste noi miscari religioase, care-si revendica rolul de a ajuta la gasirea propriei identitati, raman doar un simplu episod in viata tinerilor, fara consecinte deosebite, sau daca nu cumva vor conduce la marginalizarea acestora, marcata de un pregnant fanatism si teribilism.

Studiind aceasta situatie, psihologii au ajuns la concluzia ca unii dintre ei, dupa ce si-au descoperit in mod aparent noua identitate, capata curajul de a parasi gruparile religioase in care s-au integrat si se reintegreaza in "lumea normala", pe cand altii cad intr-un fel de supunere patologica fata de gruparile respective, ingrosand randurile acelor marginalizati extatici si isterici de la periferia societatii.

Un al doilea raspuns oferit de psihologia contemporana privind cauzele interesului crescand fata de noile miscari religioase consta in noul tip de socializare si in sindromul psihic de comportament, desemnat ca narcisism. Astfel, Hans-Gunter Heimbroci afirma ca decaderea evidenta a societatii patriarhale traditionale, ca urmare a evolutiei social-politice, n-a ramas fara urmari profunde pentru generatia actuala.

Dupa renuntarea la vechile valori morale, noua scena religioasa juvenila se constituie intr-un exemplu despre felul in care comportamentul regresiv narcisist domina de departe formele de depasire a crizei generate de perioada de pubertate. Aici, tinerii cauta si regasesc exact acele experiente pe care, in mod natural, omul le-a trait in primele stadii ale vietii sale: siguranta, protectie, nesepararea inca intre eu si tu, dimpotriva contopirea plina de fantezie cu lumea inconjuratoare si cu persoanele din apropiere.

Aceasta enumerare asociaza, de fapt, componentele extatice si meditative in religiozitatea juvenila. Daca schema propusa de psihologia identitatii ne arata o afinitate cu gruparile religioase "dure" si cu un stil autoritar, pentru varianta narcisista revin in prim plan curentele meditative si extatice, miscarile guruiste, modelele de viata si constiinta libera din scena religioasa alternativa, ca si anumite aspecte ale culturii juvenile pop.

De altfel, aria aceasta este mult mai complexa. Ea se extinde de la miscarile cu caracter meditativ, cum ar fi Meditatia transcendentala, de la gruparile cu caracter mistic, cum ar fi sufismul apusean, pana la curentele si cercurile esoterice, de la reminiscentele religioase din scena drogurilor si pana la lumea juvenila a culturii pop si de discoteca.

Nicolae Achimescu

20 Iulie 2012

Vizualizari: 3831

Voteaza:

Interes crescand pentru pseudo-religiozitate 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE