Sarbatoarea Regilor Magi la Madrid

Sarbatoarea Regilor Magi la Madrid Mareste imaginea.

Sarbatoarea Regilor Magi la Madrid

Motto: "Oriunde m-as afla, niciodata nu voi uita ca sunt romanca!"

Ziua de 6 Ianuarie reprezinta in Spania o foarte mare sarbatoare, care depaseste cu mult trecerea de la un an la altul din Noaptea de Revelion, spre exemplu. De ce? Pentru ca este sarbatoarea mult aseptata de copiii lor! si cum sa nu fie, cand de sase ani consecutiv si eu am vazut cum, biblicii Regi Magi ai Orientului, dupa ce au trecut prin Finlanda sa-si ia saniile in primire care ii asteapta cu renii gata inhamati si cu sacii plini doldora de jucariile mult asteptate si cerute de copiii intregii lumi? in Spania ajung cu exactitatea ceasornicelor elvetiene pe 6 Ianuarie. Fac ei cum fac si, dupa ce colinda toate arterele principale ale oraselor si satelor tarii impartind zeci de tone de bomboane multimilor de parinti si copii care le fac cu mana de pe trotuare, intra apoi si in casele oamenilor pentru a le lasa copiilor darurile pe care le-au cerut din timp. si in Romania, tot niste ”regi” condusi de un ”gerila” sangeros, au adus copiilor romani dupa 1945, desi nimenea nu le-a cerut asa ceva, comunism rosu in sacii lor, iar de douazecisiunu de ani dupa 1989, acestia impiedica pe Mos Craciun adevarat si pe Regii lui Magi, facandu-i sa vina din ce in ce mai mai rar si tot mai sarac incarcati pentru copiii plebeilor, si din ce in ce mai des si mai bine incarcati cu daruri doar pentru odraslele politrucilor...

Zi de sarbatoare in Madrid, dar cu ploaie si frig. Mijloacele de transport circula, ca intotdeauna in astfel de zile, la intervale mai mari de timp, pentru ca majoritatea madrilenilor sunt in toiul sarbatorilor. Am urcat in autobuzul gol, in care doar doua persoane mai priveau ganditoare ca si mine la picaturile ce se scurgeau pe geamuri. Traseul pe care de obicei il parcurgeam in 30-40 de minute, acum l-am facut in mai putin de un sfert de ora, caci si soselele erau goale. Apoi am luat Metroul: la fel de gol si acesta! Iar pe peroanele statiilor, nimenea...

Am ajuns la servici. Lucrez ca bucatareasa la o doamna in varsta care a adus pe lume doisprezece copii, asa ca, atunci cand se strang cu totii (cu ocazia unor astfel de evenimente), eu numar de la patruzeci de persoane in sus. Intru in bloc si sun la usa. Prin usa capitonata razbat glasurile vesele ale copiilor. in sfarsit mi s-a deschis usa. in fata ochilor mei mi-a aparut o imagine de povesti, un Univers al jucariilor cu o multime de copii de toate varstele care, intr-o veselie imposibil de descris in cuvinte, inca mai aveau de desfacut la daruri primite din partea Regilor Magi, acestia avand grija sa scrie pe fiecare pachet chiar si numele copilasului destinatar, amanunt ce a trezit si-n mintea mea imaginea vremurilor copilariei mele. Imensul salon, numai eu mai stiam ca este salon, caci copiii l-au transformat, intr-un timp foarte scurt, intr-un fel de supermarket foarte dezordonat: pe fotoli, pe canapele, pe mese si pe polite chiar, numai jucarii. Nici nu am apucat sa-mi trag bine sufletul, caci marea de copii m-a si incercuit:

─Mariana, uite ce mi-au adus mie Regii!

─Uite ce mi-au adus mie, Mariana: un catelus adevarat, ...viu! – imi zice alt copilas.

(Puisorul de catelus pufos si alb ca neaua, ma privea speriat, cu frumosii sai ochisori. L-am mangaiat si eu, transmitandu-i pace si liniste caci, daca el nu putea realiza, eu eram sigura ca nu va ajunge niciodata in strada, fara stapan, rabdand foamea, precum multi catelusi patesc ceea ce patesc deopotriva si copii si batranii (dupa 30-40 de ani de munca) si azi inca prin Romania mea, cea de dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial.)

─si cum se numeste catelusul tau?

─Haco!

(Acest nume vine din filmele de desene animate, ceea ce mi-a dat de inteles ca va creste foarte mare)

─Tu i-ai pus acest nume frumos sau Magii?

─Asa le-am scris: sa-mi aduca un catelus pe care sa-l cheme Haco, si asa mi-au adus!

─inseamna ca ai fost cuminte!

─Desigur!

Am privit cateva secunde peste tot, dand roata cu privirea, cutiile, hartiile, cadourile si multimea de balonase care a inundat intreg salonul de la un colt la altul: un adevarat magazin de jucarii cum era pe vremea parintilor mei ”RomArta copiilor”. Apoi am inaintat incet-incet spre bucatarie. Dar tot n-am scapat:

─Mariana! Mariana!

─Da, Jaime! Ce s-a intamplat?

─Uite ce mi-au adus mie Regii!

─Un trening alb frumos. Bravo... am incercat eu sa continui, dar am fost intrerupta de el...

─...e de ”Real Madrid”! Nu vezi? – zise el aratandu-mi emblema. E original! si mi-au adus si o mingie cu toate semnaturile ”galacticilor” (asa-s numiti jucatorii acestui Club).

Am privit curioasa emblema Clubului, pentru ca si sotul meu tot cu ei tine, gandindu-ma ca un astfel de echipament, tocmai pentru ca este pentru un copil mic de numai cinci anisori, nu este de loc ieftin.

─inseamna ca vrei sa ajungi si tu unul ca ei?

─Claro!

Am reusit insfarsit sa strabat acea ”mare” involburata de jucarii si copii si sa intru in bucatarie, adica intr-o alta ”mare”, ...de farfurii si de tot felul de vase. Dar un cor puternic de oameni mari si copii ma strigara iar:

─Mariana! Mariana! Lasa treaba, pe mai incolo... Vino sa iei si tu o felie de ”ROSCON”. Acesta este un cozonac traditional de forma unui colac, care se face, ca marime, in functie de cat este familia de numeroasa. Asa ca va puteti inchipui cat de mare era Rosconul lor! Acesta se taie in jumatate pe toata circumferinta sa, se presara cu surprize (pachetele impermeabil facute, cu jucarii micute si bani, de la 1 euro si pana la 50, 100,... dupa cum se doreste si dupa cat il tine punga pe fiecare!), se tapeaza cu un strat gros de frisca peste care se aseaza cealalta jumatate a Roscon-ului. Apoi se taie felii in functie de numarul de persoane. Exista sansa ca unul sa ia o felie fara nimica, iar altul sa ia o felie cu doua sau trei pachetele, insa fiecare viseaza desigur sa o ia pe aceea cu banknota cea mai valoroasa. Am luat si eu o feliuta, multumind pentru amabilitatea lor si inscriindu-ma, cu bucurie bineinteles, in fastul acesta traditional al lor. Am avut si un pachetel, nu cu ”lozul” cel mai mare, dar nici cu jucarie, ci cu cinci euro! Traditia zice ca, indiferent de suma, daca iei felia ce contine un ban, vei avea parte de bani in anul respectiv. Apoi m-am retras la treaba mea, traversand inca odata salonul plin de copii fericiti de jucariile primite.

Am intrat iar in bucatarie. Din salon se auzeau rasete si voie buna, iar de afara ploaia plesnind geamul cu picarurile ei mari si reci. Mohorata vreme! Dar ce conteaza daca in tara este cat de cat bine, in casa este cald, si o femeie octogenara este inconjurata de nepoti si stranepoti, frati si surori, fii si fice, nurori si gineri? si chiar daca nu ai avea o asa splendida familie, daca le ai pe primele doua (...tara ta, in care sa fie bine, si casa ta, in care sa fie cald), tot gasesti si tu o familie prietena sau cativa vecini mai apropiati, sa petreci si sa te bucuri de o sarbatoare... Sa nu fii singur!

Gandul meu a inceput a-mi colinda meleagurile din care imi trag seva. Fericirea si chiotele copiilor transmiteau pe unda nevazuta a gandului, multumiri in sufletul parintilor lor retrasi, discutand de-ale lor. in valtoarea acestei veselii contagioase, ca si latin in mijlocul latinilor, face aproape imposibil sa poti distinge care este cel ce are totusi un servici de indeplinit, prin toata aceasta harmalaie. Absolut toti isi aduceau vasele folosite la bucatarie, iar fetele mai tinere au datoria (legea casei!) de a ma ajuta, cand sunt ”incoltita” de treaba. Familie mare, dar bine educata si ordonata de cel care ar fi fost azi si el alaturi de batranica mea, daca nu ar fi plecat la cele vesnice. Ea stie o ”lectie” de la raposatul ei sot si nu vrea, ...nici in ruptul capului, sa se abata de la ea. Am auzit-o odata ”ordonand” putin mai taios unui fiu ai ei, cam insistent in ce priveste chestiunea de ”bursa si actiuni”: ”Mie imi pui actiunile in Banca Englezeasca! Ai inteles?” Batranii stiu ce stiu, si stiu bine! Am inteles si eu, nu doar el, caci in Spania sunt la conducere ”socialistii” (...ca si in Romania, doar ca la noi toti sunt dintr-acelasi drac), care peste tot in lume, unde au pus mana pe putere, nu se pricep sa faca altceva decat somaj mare, intrigi sociale si crize economice interne. Iar acum iata-i declansand iar o noua Criza Mondiala...

<<DOAMNE: cati copii romani nu au in aceasta iarna cizmulite sau ghetute in picioare sau o hainuta mai grosuta sa le tina de cald? De jucarii, aproape ca nici nu imi vine sa Te mai intreb!... Prin satele izolate ale tarii, cati inoata prin nametii de zapada zilnic, spre scoala si apoi spre casa, pentru a primi lumina cartilor?
Ma gandesc, ca orice mama ce nu traieste de pe urma politicii, la copiii saraci ai Romaniei, pe la care Mos Craciun nu poate inca sa vina si nici macar pe Regii Magi nu poate sa ii trimita, caci sunt mama!!! Ce-or avea ei pe masa de aceste sarbatori? Caci parintii si bunicii lor stiu sigur ca au IMPOZITE mai mari pe salarii, pensii si ajutoare de somaj sau sociale TaIATE! Anul trecut mi-am vizitat fina botezata de mine, care este mare acuma, dar are fratiori mai mici, care mi-au cerut ”cremvusti”, cand i-am intrebat ce vor sa le cumpar, nicidecum o jucarie!!! Prin ziare se face apel de solidarizare cu cele doar 20 (douazeci) de familii ce mai rezista inca expropierilor din Rosia Montana! Politicienii lui Iliescu au vandut toata industria si agricultura ”la fier vechi” zicand ei, ca sa nu le inteleaga toata tara JAFUL practicat. astia, ai lui Basescu, vor sa vanda muntii. Oare dupa ce vor vinde tot, vor pleca dupa capul nostru? Ma tem ca nu!...>>

Torentul de bucurie in care am lucrat pe 6 Ianuarie mi-a amintit de traditionalele obiceiuri si datini pe care le are Poporul Roman, in timpul frumoaselor noastre ierni. Mama din mine, isi ”vede” iarasi copiii colindand si isi aminteste cum, intr-o iarna, mi-au venit acasa cu un catelus tot asa ca Haco de micut:

-Mama, uite ce frumos e! E ciobanesc! I-au pus numele ”Ursu”. si pana a murit Ursu i-a condus pe copiii mei zilnic pana la scoala si apoi venea singur acasa. Mergea cu noi la cumparaturi si ne astepta linistit afara, in fata magazinelor, fara sa fi absolvit nici o scoala inalta de dresaj. Niciodata nu a sarit nerabdator cu labele pe masa, cand noi mancam, caci stia ca la sfarsit toate oasele erau ale lui. In curtea noastra nu a putut intra niciodata cineva strain, daca noi nu eram acasa. Punea doua labe pe gard si, fara sa latre, il privea atata de serios pe cel ce incerca sa intre in curte, incat acesta trebuia sa inteleaga ca ”nu este nimeni acasa” si deci, nu are la ce intra. Acum copiii mei sunt astazi mari si voinici. Ar putea fi de folos tarii, dar ”tara” lui Basescu si a pdl-ului sau, nu are nevoie nici de ei si nici de alti tineri, indiferent de cata pregatire ar avea, fie ei chiar si medici. Dar are mare nevoie de politicieni, de cati mai multi politicieni. Pentru acestia ”tara” politicienilor, Romania, azi ai lui Basescu iar maine a altui NEom poate, are bani asa de multi incat isi permite pana si luxul de a-i tine slugile pe bani de la Buget prin toate tarile pe unde muncesc romanii, pentru a le face propaganda politica, campanii electorale, intr-un cuvant: pentru a-si ”spala” astfel hotiile, jafurile lor economice. Am avut ocazia sa aud doua astfel de persoane, activiste ale lui Branza Gabriel (deputat in parlamentul tarii si presedinte pdl-diaspora, care l-a scapat de o motiune pe Basescu cu ajutorul bisericii sale adventiste din Castellon, condusa de varul lui Daniel Ionita), care se mirau pe ce le-o fi venit factura Vodafone de 800 de euro, la plata???

As alunga imaginile crunte ale copiilor, malnutriti si exploatati in toate felurile criminal posibile, din Africa, dar nu pot! Imaginea acelor copii doar piele si os, intr-un secol in care si un discapacitat a putut calatori in Cosmos, ...pentru ce?, pentru a ne da el o ”certitudine”: ca nu exista Dumnezeu, din cauza ca nu l-a putut vedea el. Le-o fi fixat poate si o ora de audienta, iar Ei, Dumnezeu si Domnul Isus Hristos, nu au vrut sa se prezinte la el. Noi Romanii putem da lumii intregi, deci si acestui discapacitat marunt la suflet desi cu multa stiinta degeaba, CERTITUDINEA NOASTRa: EXISTa OAMENI FaRa DUMNEZEU sI FaRa SUFLET! NOI NU MAI SCaPaM DE EI DE 66 DE ANI!!!
Singura mea ”salvare” imi este aceasta harmalaie de copii fericiti, care ma obliga sa-mi tin lacrimile in frau... si munca ce trebuia sa o fac! si felul familiar cu care sunt tratata, ...pana cand nu stiu, caci este criza!

Mi-as dori intr-o zi sa aud pe posturile de radio si televiziune romanesti, ca guvernantii de ieri si de azi isi vor cere la unison iertare de la Natiunea Romana, care a fost atata de indulgenta si de rabdatoare cu ei, si indemnul de a o lua impreuna de la capat, cu cinste si onestitate. Abia atunci VOI CREDE si VOI AVEA sI EU CERTITUDINEA, ca Mos Craciun va avea timpul necesar sa poata intra cu jucarii si felurite daruri in toate casele copiilor din Romania. Iar acolo unde va sti ca nu mai poate ajunge, isi va trimite cu siguranta Regii Magi sa ii salveze onoarea, caci eu il cunosc, stiu ca este un Mos de CUVaNT, si mai stiu ca azi nu poate ajunge cu cadouri la fiecare din copiii nostri DIN CAUZA POLITICIENILOR IRESPONSABILI CE-I AVEM.
Tuturor acestor ”regi” rai si neomenosi: Sa LE FIE RIsINE!!!

Fie ca speranta sa nu ne paraseasca, ba din contra, chiar aceste imporante si semnificative neajunsuri ce le traim Sa NE UNEASCa MAI BINE, pentru ca la momentul potrivit, sa-i inlaturam DEFINITIV pe toti acesti ”regi” hoti si mincinosi ce ne guverneaza azi, si sa alegem in locul lor pe Regele nostru, care a fost gonit tot de ei, nicidecum de Natiunea Romana.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Maricuta Manciuc-Toma

Despre autor

Alexandru Toma Alexandru Toma

Colaborator
1 articole postate
Publica din 22 Ianuarie 2011

19 Iulie 2012

Vizualizari: 2907

Voteaza:

Sarbatoarea Regilor Magi la Madrid 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE