10 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Vasile Vasilache, ocrotitorul "Rugului Aprins"

10 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Vasile Vasilache, ocrotitorul Mareste imaginea.

In ziua de Boboteaza a anului 2013 se implinesc 10 ani de cand Parintele Arhimandrit Mitrofor Vasile Vasilache (cunoscut in S.U.A. cu numele putin modificat, Vasilachi) a trecut la Domnul, la New York, la cateva ore dupa ce slujise Sfanta Liturghie alaturi de IPS Nicolae, Arhipastorul credinciosilor romani din America si Canada. Neobosit, la varsta de aproape 94 de ani, avea sa-si incheie viata pamanteasca la datorie, in vizita pastorala la o familie de enoriasi romani cu ocazia Sarbatorii Botezului Domnului.

Parintele Vasile Vasilache s-a nascut in anul 1909 in satul Idrici, comuna Rosiesti, judetul Vaslui (fostul judet Falciu). A urmat Seminarul Teologic la Husi, apoi Facultatea de Teologie la Bucuresti si a obtinut Doctoratul in Teologie la Chisinau. La 26 ani a fost calugarit la Manastirea Neamt. Pe treptele vietii, cum ii placea Parintelui sa spuna, Dumnezeu l-a invrednicit sa devina un mare predicator si duhovnic, atat in tara cat si in strainatate. A fost slujitor si predicator al Catedralei Mitropolitane din Iasi (1935-1939), apoi predicator la Catedrala Patriarhala din Bucuresti (1940-1944) si staret al Manastirii Antim (1944-1948), destinul sau fiind marcat, inca din anii de Seminar, de intalnirea cu Episcopul Nicodim, cel ce avea sa devina Patriarh al Romaniei.

Parintele Vasile Vasilache si IPS Nicolae 
Parintele Vasile Vasilache

Anul 1948 a fost un an de cumpana pentru Parintele Vasile Vasilache. Din cauza "Rugului Aprins", un fenomen cultural-religios care inflorise la Manastirea Antim sub patronajul sau ca staret si cu binecuvantarea Patriarhului Nicodim, Parintele Vasile a fost inlaturat din manastire de catre noul Patriarh, la presiunea autoritatilor comuniste. A mers pentru o scurta perioada la Manastirea Neamt, apoi si la alte manastiri, la Moisei in Maramures, la Horaita, la Secu si, in cele din urma, a ajuns egumen la Schitul Pocrov in judetul Neamt, unde va fi urmat si de fratele sau, Parintele Haralambie (fost staret al Manastirilor Cernica si Neamt si fost exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Bucurestilor). Timp de 10 ani (1949-1959), la Pocrov, Parintele Vasile si Parintele Haralambie, impreuna cu obstea, careia i se va alatura pentru o vreme si Parintele Gheorghe, tatal celor doi frati Vasilache, duc o viata de asceza exemplara, se adancesc in rugaciune si slujire, continua sa predice cu mult curaj si se dedica scrierii de carti, continuandu-si opera remarcabila de autori de carti religioase.

In anul 1959, cei doi frati Vasilache sunt scosi din monahism si opriti de la slujire iar dupa cateva luni sunt arestati si condamnati la ani grei de inchisoare, scrierile si predicile lor foarte curajoase, de multe ori cu puternice accente anti-bolsevice, fiind considerate capete de acuzare importante la proces. Parintele Haralambie a murit in inchisoare la Gherla. O placa comemorativa de la monumentul ridicat in amintirea celor care au murit in inchisoare, situat in cimitirul din apropierea inchisorii, atesta plecarea sa la Domnul in anul 1962. In anul 1970, osemintele Parintelui Haralambie au fost aduse la Manastirea Cernica, prin grija unor buni crestini.

Monument Gherla Mormantul Parintelui Haralambie
Parintele Vasile Vasilache

Parintele Vasile Vasilache a fost eliberat in 1964 din inchisoarea de la Gherla si a ramas in Eparhia Clujului, ca preot in satul istoric Bobalna. Dupa cinci ani, perioada in care a zidit o comunitate ortodoxa de exceptie in aceasta zona, a primit chemare de la Episcopul Victorin Ursache din S.U.A. de a sluji ca preot pe continentul american. A reusit sa plece in ciuda piedicilor care i-au fost puse si, din 1969 pana in 2003, cand a trecut la Domnul, a desfasurat o activitata pastoral-misionara de exceptie ca preot paroh la Southbridge – Massachusetts, la Detroit, in Windsor – Canada si, timp de 19 ani, la New York, la Biserica "Sf. Nicolae". A indeplinit si functia de Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a romanilor din Cele Doua Americi. A continuat sa scrie si sa publice carti in limba romana si engleza si a ajutat la renovarea si zidirea multor lacasuri de cult. Putina lume stie ca Parintele Vasilache impreuna cu Profesorul Dr. Constantin Virgil Negoita si cu credinciosii de la Biserica "Sf. Nicolae" din New York au donat o suma considerabila de bani pentru rezidirea Bisericii "Sf. Spiridon Vechi" din Bucuresti. De altfel, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist l-a invitat pe Parintele Vasile Vasilache, in 1996, la sfintirea bisericii, ridicandu-l cu acest prilej la rangul de Arhimandrit Mitrofor, cu drept de a purta mitra, mantie si carja.

Parintele Vasile Vasilache

O foarte mare lucrare a Parintelui Vasile Vasilache ramane insa munca de 25 de ani la o noua traducere a Bibliei, inceputa pe cand se afla la Bucuresti si terminata la Bobalna. Manuscrisul a ramas ascuns in Romania pana dupa Revolutia din 1989, fiind ulterior donat spre pastrare, in 38 de registre mari, Academiei Romane. Rod al unui sfert de secol de munca, aceasta noua traducere a Sfintei Scripturi asteapta sa fie cercetata de catre specialistii in domeniu.

Multe dintre amintirile Parintelui Vasile Vasilache sunt consemnate in carti precum "De la Antim la Pocrov", "Sub acoperamantul vesniciei", "Intreita iubire de Dumnezeu, Biserica si Neam", si altele, aparute in S.U.A. Unele amintiri au ramas doar in faza de manuscris iar altele, din pacate, s-au pierdut o data cu plecarea Parintelui dintre noi.
Printre insemnarile ramase si nepublicate, pe care ni le-a pus la dispozitie doamna Nicoleta Furtuna de la New York, co-executor testamentar al Parintelui Vasile Vasilache, se afla doua manuscrise, intitulate "Testament" si "Amintiri din viata de predicator" (pregatite probabil pentru publicare ca articole de presa sau capitole de carti ce urmau sa apara). Cu ajutorul unor fragmente ample din aceste doua manuscrise din anul 2001, redactate la varsta de 92 de ani, vom incerca sa intregim firul vietii Parintelui Vasile Vasilache, povestit in cuvinte simple de el insusi, cu accent pe misiunea sa deosebita de predicator si autor de carti.

Parintele Vasile Vasilache

In prima parte a manuscrisului "Testament", Parintele Vasile Vasilache ne introduce in mediul familiei sale si al celor ce i-au indrumat primii pasi spre teologie:
"Omenirea toata si fiecare in parte venim pe acest pamant prin vrerea lui Dumnezeu, cu darurile pe care El ni le da sa le implinim, daca dam ascultare poruncilor Lui. O marturiseste clar Profetul Ieremia: "Stiu, Doamne, ca nu-i in voia omului calea lui, nici in voia celui ce merge, putinta sa-si indrepte pasii sai" (10; 23). Ca nu noi suntem stapani ai caii noastre de viata, calea ne-a fost daruita de Dumnezeu. Nu noi oamenii ne scriem destinul, controlul asupra vietii noastre este al Parintelui, Care ne-a creat si ne-a adus in lume."

 

"Parintii nostri se trageau din familii de preoti: Tata, Preotul Gheorghe Vasilache, fiul Preotului Ion Vasilache, si Mama, Presvitera Aglaia, nascuta din familia Preotului Gheorghe Nestian, toti slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu, toti preoti purtatori si pastratori de lumina cereasca pentru ei si pentru credinciosii romani … Asa de sfanta le era trairea in credinta, incat doi fii au imbratisat sa fie lor urmasi intru preotie si toti ceilalti au regretat ca nu s-au facut preoti."

Parintele Vasile Vasilache 

"Seminarul l-am facut la Husi, avand ca profesori pe vestitii preoti: Ioan Negoita, Neculae Donosa, Mihai Bejenaru si Chesarie Paunescu, iar la Teologie la Bucuresti multi preoti savanti in frunte cu Ioan Mihailcescu. In vacantele de vara, mergeam la Manastirea Neamtu, unde era staret fostul episcop de Husi, Nicodim, care a fost apoi Mitropolit al Moldovei si Patriarh. La toti acestia mi-am facut ucenicia… Pe treptele vietii, in chemarile ce le-am avut in viata, de fiecare data am fost constient sa implinesc o chemare de la Dumnezeu in slujba Sfintei Biserici si, cu aceasta, a tuturor bunilor crestini romani si straini cand ei mi-au cerut. O chemare intima, ce am simtit ca am avut, a fost aceea de predicator si scriitor.", mai scrie Parintele Vasile Vasilache in manuscrisul "Testament". 

Despre treptele vietii sale si misiunea sa de predicator, Parintele Vasile Vasilache a asternut pe hartie cateva frumoase insemnari in manuscrisul "Amintiri din viata mea de predicator" : “…Ca seminarist la Husi, inca de la varsta de 15 ani, tineam predici in biserica din Vutcani – Falciu, cu aprobarea si binecuvantarea scumpului nostru tata, Preotul Gheorghe Vasilachi, care el insusi era un vestit predicator. Si de la el am luat pilda si insufletirea si binecuvantarea de a grai cuvantul lui Dumnezeu, consatenilor mei vutcaneni. Aveam insa retinerea de a nu face in predici aplicatii de viata pe care eu nu le traisem."

Parintele Vasile Vasilache

"Ca student la teologie, in vacantele de vara ma duceam la Manastirea Neamtu, unde staret era Episcopul Nicodim, fost Episcop al Husilor. Aici audienta era coplesitoare, iar predica era bine primita. Sa-mi fie ingaduit sa amintesc un singur caz. Tema predicii a fost urmatoarea: "Da-mi Doamne, bucuria mantuirii Tale" - din Psalmul 50.

La aceasta predica, ascultatori erau: Episcopul Nicodim, profesori de diferite grade, Generalul Dumitrescu - Seful Corpului de Armata Iasi, calugari si credinciosi. Dupa predica, ne-au spus Episcopul Nicodim si Prof. univ. Constantin Tomescu ca Generalul si-a aratat nemultumirea ca predicatorul a fost mai mult ceresc decat pamantesc. Dar Episcopul si Profesorul Tomescu au luat apararea atat a predicii cat si a predicatorului, care a ilustrat partea duhovniceasca a vietii. Incepand de atunci, Episcopul Nicodim, care mai tarziu ajunge Mitropolit al Moldovei, m-a remarcat si, mai tarziu, desi eu eram foarte tanar, m-a numit, rand pe rand, Directorul Mitropoliei, predicator al Catedralei din Iasi si secretarul revistei eparhiale."

Parintele Vasile Vasilache

"La Iasi am pasit cu cutremurare in marea Catedrala a Mitropolitului Veniamin Costachi, nascut la Rosiesti, in aceeasi comuna in care si eu m-am nascut. Am predicat in catedrala care, pana astazi, e cea mai mare din Romania, si in care incap la slujba pana la opt mii de oameni. In cei aproape 5 ani de zile, urcam treptele amvonului cu infrigurare, dar cand paseam pe treapta cea mai de sus, simteam o revarsare de har cu energii care-mi dadeau puteri de a grai cuvantul lui Dumnezeu celor trei mii ori cinci sau opt mii de oameni, care erau numai ochi sa vada si urechi sa auda, nu cuvantul meu, ci al lui Dumnezeu, din Sfintele Scripturi. O data imi marturiseste parintele Sava, paraclisierul care era prin multime, ca o femeie, ascultand predica, spune cu glas mai tare: "Fericita este mama care a nascut si crescut acest predicator". Mama - Presvitera Aglaia, care era aproape de ea, ii spune: "Eu sunt mama acestui predicator". Mentionez aceasta ca pe o pretuire scumpa, pe care si scumpa mea mama a avut prilejul sa o auda, ca apreciere cu privire la predicile ce le-am grait in Catedrala cea mare a Moldovei.

Tot in timpul slujirii mele la Iasi, apropiat mai mult mi-a fost Arhimandritul Iuliu Scriban, profesor universitar de predici – omiletica la Chisinau, care, in prima jumatate a veacului trecut, a fost o faima a teologiei romanesti, ca scriitor, predicator, conferentiar si ca reprezentant al teologiei romanesti la conferintele internationale. La catedra lui de predici – omiletica, mi-am luat doctoratul in teologie, cu teza: "Predica in Evul Mediu", in care am prezentat predicatori din Biserica rasariteana: Grigorie Palama si Grigore Tamblac, iar din Apus pe Bernard de Clairvaux si Francisc d′Assisi, precum si mediul universitar al acelor epoci care au increstinat atat Imperiul Roman ce se prabusise cat si pe popoarele pagane ce navalisera."

"Cand Mitropolitul Nicodim, in anul 1939, a fost ales Patriarh al Romaniei, m-a luat la Bucuresti si m-a numit mai intai Secretar al Patriarhiei, apoi Predicator al Catedralei patriarhale, de unde slujbele si predicile erau transmise la Radio catre tot Neamul romanesc.

Si in aceasta Catedrala a Patriarhiei, timp de patru ani de zile, am rostit 400 de predici, in fiecare an cu o tematica deosebita. In primul an, am ales temele evanghelice, in alt an temele Apostolilor, in alt an Vietile Sfintilor si-n ultimul an Viata lui Iisus Hristos." (n.red.: Intre 1940 si 1944, vocea Parintelui Vasile Vasilache a fost auzita la Radio Romania, in fiecare Duminica si la Sarbatori. Din cele aproximativ 400 de predici rostite la acea vreme in direct, peste o suta se regasesc ca texte dactilografiate pastrate in Arhiva Scrisa de la Radio Romania, multe dintre ele purtand semnatura in original a Parintelui. Toate cele 400 de predici au fost cuprinse in trei volume publicate in acea perioada.)

Parintele Vasile Vasilache

"Anii aceia au fost ani de cumpana, cu prabusire de regi, de guverne, au fost ani de razboaie, iar eu trebuia sa graiesc intregului Neam Romanesc cuvantul lui Dumnezeu si al Bisericii. Cand Regele Carol al-II-lea si-a dat demisia si cand a fost instalat Regele Mihai, am primit porunca sa spun Cuvantul lui Dumnezeu, in prezenta Patriarhului Nicodim, in Catedrala arhiplina de lume, si in transmisiune la Radio catre toata tara, pe o tema de grandoare si decadenta. Patriarhul o asculta si ma felicita iar multimea o apreciaza ca ilustra. Entuziasmul a fost general."

 

"La 14 martie 1944 sunt numit si staret la Manastirea Antim din Bucuresti, unde, impreuna cu fratele nostru, Arhimandritul Haralambie, un vestit predicator si conferentiar, si impreuna cu scriitorul Sandu Tudor, ia fiinta "Rugul Aprins", au loc sedinte la Staretie si conferinte in biblioteca manastirii cu scriitori de seama ai timpului: Ion Marin Sadoveanu, Dr. Vasile Voiculescu, Prof. Alexandru Mironescu, Paul Sterian si altii. Cu ajutorul unui comitet format din generalii Tone, Tetrat, Stratulescu si Iorgulescu, reusim sa restauram biserica de la Antim cu turle noi si sa initiem promovari de nume ale culturii si artei, printre care si Paul Constantinescu.", mai scrie Parintele Vasilache in manuscrisul "Amintiri din viata mea de predicator".

Pana in 1948, Parintele Staret Vasile Vasilache a lucrat zi si noapte ca sa refaca manastirea avariata din cauza razboiului. A refacut turlele bisericii, a inzestrat manastirea cu biblioteca mare, a zidit cuptor pentru ceramica, a organizat conferinte, a sprijinit promovarea talentelor printre enoriasi. Dadea an de an premii si a infiintat chiar o editura. Iar Patriarhul Nicodim si-a dat consimtamantul in acea perioada ca grupul de intelectuali ai miscarii isihaste “Rugul Aprins" sa-si desfasoare activitatea la Manastirea Antim.

Parintele Vasile Vasilache a fost, in calitatea sa de staret, ocrotitorul “Rugului Aprins" si participant activ, rolul sau fiind prea putin sau deloc cercetat si amintit in unele carti de dupa 1989, consacrate acestei miscari cultural-duhovnicesti ce facuse din Manastirea Antim un punct de mare atractie pentru elita teologilor si a oamenilor de cultura ai vremii. De altfel, Staretul Vasile Vasilache este cel ce avea sa inainteze Arhiepiscopiei Bucurestilor in 3 iunie 1947 cererea lui Sandu Tudor de a intra ca frate in Manastirea Antim, mentionand ca acesta “s-a dovedit cu dragoste fata de Manastirea Antim si cu ravna catre viata calugareasca".

In luna martie a anului 1948, Parintele Vasile Vasilache este scos din Manastirea Antim, la presiunea autoritatilor comuniste, si obligat sa plece din Capitala. In 1949, ajunge egumen la Schitul Pocrov, din judetul Neamt, unde i se va alatura si fratele, Parintele Haralambie. Vor ramane la Pocrov zece ani. Ce s-a mai intamplat incepand din 1959, aflam in continuare tot din manuscrisul Parintelui Vasile, intitulat “Amintiri din viata mea de predicator":

Parintele Vasile Vasilache

"Dupa 10 ani de sihastrie la Schitul Pocrov, eu si fratele Arhimandrit Mitrofor Haralambie suntem scosi din manastire si opriti de a mai fi preoti, suntem trimisi in satul Vutcani, iar dupa cateva luni dusi la inchisoare – la Bacau, Jilava, Luciu-Giurgeni, Balta Brailei si la Gherla. Fratele Arhimandrit Haralambie moare in inchisoare la Gherla. In tot timpul inchisorilor, cei inchisi ne cereau: "Dati-ne oxigen, ca murim". In taina, pe cat se putea, tineam Sfinte Slujbe si predici si conferinte, pentru care adesea primeam pedepse la zarca subpamanteana a inchisorilor.

Dupa inchisoare – neprimindu-ma Patriarhul Iustinian la Bucuresti si nici Mitropolitul Iustin la Iasi - samarineanul Episcop Teofil de la Cluj ma numeste preot la Bobalna (in 1964 – n.red.), unde prin slujbe si predici restauram parohia, care ajunge fruntasa in Eparhia Clujului.

La Bobalna, primesc chemarea Episcopului Victorin de a fi preot in America, la parohia Southbridge, unde prin slujbe si predici – rostite in biserica si la televiziunea spitalului si la conferintele ecumenice, ajungem sa fim cunoscuti si chemati la deschiderile oficiale ale Consiliului orasului."

Parintele Vasile Vasilache

"Pe aceleasi cai urmam si la Detroit – Michigan si la Windsor in Canada, de unde primim chemarea de a fi preot la Parohia Sf. Nicolae din New York. Prin osardia bunilor crestini de aicea, reusim sa avem o biserica bine inzestrata, cu o prezenta mare de credinciosi in fiecare Duminica si la Sarbatori."

Parintele Vasile Vasilache - New York

"Si asa am ajuns la varsta patriarhala de 92 de ani, cu har de la Dumnezeu de a sluji si predica, pazindu-ma ca nu cumva sa vina asupra mea "Vai mie de nu voi binevesti" (I Cor. 9;16). Avand deplina incredintare celor spuse de Sf. Ioan Botezatorul: "Nu poate un om sa nu ia nimic, daca nu i s-a dat lui din cer" (Ioan 3; 27).

Prin toate predicile pe care le-am grait pana la varsta de 92 de ani si pe care nadajduiesc sa le vestesc pana cand voi fi in viata, am cautat sa spun Adevarul Adevarat despre Domnul nostru Iisus Hristos, Adevaratul Mantuitor al lumii. Poate si cu mine s-au intamplat cele ce spune Sf. Evanghelist Ioan despre Sf. Ioan Botezatorul: "Ioan n-a facut nici o minune, dar toate cate le-a spus despre Iisus Hristos erau adevarate si multi au crezut in El" (Ioan 10; 41-42).

Acest adevar in Iisus Hristos, care mantuie pe oameni, este chemarea ce o au pe lume toti predicatorii. Minunea cea mare pe care a facut-o Sf. Ioan Botezatorul sunt multimile cele mari care-l urmau pe el, socotindu-l un mare profet. Si-au ajuns sa marturiseasca despre el cel mai mare elogiu in lumea toata, dar ceva mai mult, sa incredinteze cele ce-a spus pentru vesnicie, pentru cei ce vor fi predicatori ca Sfantul Ioan Botezatorul: "Cine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, Eu voi marturisi pentru el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri"! (Matei 10; 32).", mai scrie Parintele Vasile Vasilache in insemnarile sale cu amintiri din viata sa de predicator.

Parintele Vasile Vasilache

Manuscris - Parintele Vasile Vasilache

Ne intoarcem acum la celalalt manuscris, "Testament", al Parintelui Vasile Vasilache pentru a afla si alte repere din viata sa, in care s-a remarcat nu numai ca predicator, slujitor si duhovnic de exceptie, ci si ca autor de carti si ctitor de biserici si manastiri. Insa in viata sa, plina de frumoase realizari, a avut multe si grele incercari, mari nedreptati iar dusmanii nu i-au fost putini. Si despre acestea ne-a lasat insemnari Parintele Vasile Vasilache: "…La fel, in ceea ce priveste scrisul, am scris in revistele Mitropoliei Iasilor si ale Patriarhiei, apoi cele 40 de carti tiparite in tara, iar in strainatate. in colectia "Cuvantul Vietii" (The World of Life), pe care am infiintat-o, am tiparit carti in limba engleza si romana.

Biserici am renovat si inzestrat in Bucuresti - Manastirea Antim, si la Schitul Pocrov, apoi in Southbridge si la Windsor-Canada, prin construirea de case parohiale, iar la New York, Biserica "Sf. Nicolae" din Woodside, Queens. In tara, biserica Biserica "Sf. Spiridon Vechi", care a fost daramata de comunisti, a fost inaltata din temelie din nou." (nota red. - Parintele Vasile Vasilachi a contribuit personal cu suma de 12.000 de dolari la refacerea Bisericii "Sf. Spiridon Vechi". Parintele Vasile a sprijinit financiar si bisericile din Bobalna si Vutcani, contribuind la renovarea si infrumusetarea acestora. Impreuna cu enoriasii de la Biserica "Sf. Nicolae" din New York, Parintele Vasilache a trudit la punerea pietrei de temelie a Manastirii "Sf. Dimitrie Basarabov" din Middletown – statul New York, lasand apoi prin testament o mare suma de bani pentru zidirea bisericii manastirii).

"Dusmanii am suferit in chip deosebit de la comunisti si ucenicii lor pana in zilele in care scriu acestea. Nu am voit sa colaborez cu ei la daramarea Neamului si a Bisericii. Dar in marile lipsuri si-n inchisoare, am simtit ca o mana Dumnezeiasca ma scotea la timp din focul dusmanilor si din adancurile apelor si ale pamantului la limanuri bune, unde-mi puteam implini chemarea de a sluji Domnului si Bisericii si bunilor crestini, iar pe cei rai si dusmanosi ii vedeam cazand de la conduceri. Am simtit cum si cu mine, smeritul, se implinea chemarea lui Dumnezeu: "Sezi de-a dreapta Mea, pana voi pune vrajmasii tai asternut picioarelor tale" (Psalmul 109). Toti cei ce m-au vrajmasit ieri, astazi sunt asternut picioarelor mele, fiind cu trupurile in adancurile pamantului - asternut picioarelor tuturor celor la fel ca mine, care au avut de indurat dusmaniile oamenilor rai. Unii ca acestia mi-au ars cartile, cele 40 de carti tiparite, precum si 20 de carti manuscrise. Slava si multumita Bunului Dumnezeu ca mi-a ocrotit manuscrisele – 38 de registre mari - cu traducerea integrala a Bibliei, Vechiul si Noul Testament, registre pe care le-am donat spre pastrare Academiei Romane din Bucuresti la sectia manuscriselor.

Mi-a fost dat ca in viata sa indur suferintele Bisericii si ale Neamului romanesc de pretutindeni. Si cu ele, mai presus de toate, cele ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Tocmai in anii aceia, cand comunistii se aflau la putere, scriam "Viata lui Iisus Hristos" si, in cele trei mii de pagini, infatisam patimile Mantuitorului lumii si gloria Invierii, cu tezaurul invataturii Sale dumnezeiesti. Ura si dusmania ateismului comunist se napustea asupra Intemeietorului crestinismului, cu tot dispretul contra invataturii Sale si a Bisericii Sale. Desfiintasera sapte episcopii, scolile bisericesti, treizeci de biserici numai in Bucuresti, si, pentru credinta, crestinii erau condamnati si aruncati in inchisori. Fruntea Neamului au cautat sa o prabuseasca si sa o arunce in intunecimile temnitelor. Opt sute de mii murisera pe fronturi, sute de mii in exil si in inchisori, iar la conducere instalau pretutindeni, in biserici si scoli, periferia oraselor si satelor - care nu aveau niciun Dumnezeu si nicio iubire de Neam si de om.

"Viata lui Iisus" - munca a zece ani de studii – in manuscris, au aruncat-o pe foc. De asemenea, toate scrierile le-au ars sau interzis… Si cu ele si noi am fost in focul tuturor lipsurilor si suferintelor, alungati din munte in munte si apoi dusi la inchisoare.

Cu toti cei in suferinta, aveam in taina sufletelor noastre nadejdi mari in Cel ce a facut Cerul si Pamantul, Care, din decadenta in care ne aflam, sa ne daruiasca gloria Invierii! Si iata ca, dupa 50 de ani, ne-a daruit-o. Babilonul a cazut! Imperiul comunismului s-a prabusit! Stalin, Hrusciov si Brejnev sunt sub pamant! Tot sistemul lor totalitar a cazut in flacari si a ajuns pamant si cenusa! Portile iadului s-au sfaramat! "Civitas terrena" e una cu pamantul. "Civitas Dei"- a libertatii omului de a fi cu Dumnezeu - iarasi s-a redat omenirii! Un nou ev de viata apare pentru cei robiti de ateismul comunist! Slava si multumita Bunului si Atotputernicului Dumnezeu care ne-a adus si pe noi sa vedem aceste zile si sa putem sa fim iarasi ce am fost si mai mult decat am fost! Incat sa putem spune si noi ca batranul Simeon din Biblie: "Acum liberezi pe robul Tau, Stapane, in pace, ca vazura ochii nostri mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau binecredincios!" (Luca 2; 29-32)."

Cumplita trebuie sa fi fost durerea Parintelui Vasile Vasilache de a-si fi vazut arse manuscrisele si cartile tiparite in Romania!!! Dar Dumnezeu a randuit ca aceste carti sa nu se piarda definitiv. Intr-un fel sau altul, au fost tainuite in cateva biblioteci publice sau particulare. Rand pe rand, cartile ies la iveala, ajutandu-ne sa reintregim, sa cunoastem si sa intelegem mai bine viata si opera acestui minunat slujitor al Bisericii si al Neamului. Nu stim daca Parintele Vasilache a mai apucat sa afle ca multe dintre cartile sale publicate in Romania nu s-au pierdut, ci se gasesc in Biblioteca Academiei Romane, in Biblioteca Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si in Biblioteca Facultatii de Teologie din Bucuresti. Dar stim ca pe toate le-a scris cu dorinta si cu bucuria de a raspandi lumina crestina, dupa cum nota, la 92 de ani, intr-o mentiune speciala, la finalul manuscrisului "Testament":

Parintele Vasile Vasilache Manuscris al Parintelui Vasile Vasilache

"Cartile. In ce priveste cele scrise de noi in reviste si-n cartile tiparite si netiparite, le socotim ca pe darul lui Dumnezeu si in slujba Bisericii lui Dumnezeu si spre luminarea fratilor nostri intru omenire. Bucuria mi-a fost in a arata ca Dumnezeu este Lumina si crestinii sunt fiii luminii, care nazuiesc sa se apropie de Parintele Luminii, aici pe pamant si-n vesnicie.

Ele raman spre tiparire si retiparire, oricand si oriunde, spre raspandirea luminii crestine. Atat in tara cat si-n strainatate, ele au fost tiparite de noi spre raspandirea Adevarului si spre slava sfintei noastre credinte ortodoxe. Fiecare carte ramane ca un copil al nostru, care sa creasca si sa-nfloreasca prin ani si veacuri cu binecuvantarea cea cereasca cu care a aparut in lume.

"Eu Te-am preamarit pe Tine pe pamant; lucrul ce mi-ai dat sa-l fac, l-am savarsit. Si acum, preamareste-ma Tu, Parinte, in Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea" (Ioan 17; 4-5)."

Astfel se incheie manuscrisul "Testament", scris in anul 2001, la New York, de catre Arhimandrit Dr. Vasile Vasilachi.

 
Muzeul Parintele Vasile Vasilache

Parintele Vasile Vasilache a trecut la cele vesnice in urma cu 10 ani. Este inmormantat la Cimitirul "St. Michael’s" din New York. Dar gandurile monahilor de la Manastirea "Sf. Dimitrie Basarabov" din Middletown si ale credinciosilor din New York se indreapta spre stramutarea osemintelor Parintelui, la vremea cuvenita, in locul de veci pregatit la manastire, langa biserica cu hramurile "Inaltarea Domnului" si "Sf. Vasile", pe care vrednicul de pomenire Parinte Vasilache si-a dorit-o atat de mult. Pana atunci, in biserica aceasta dar si in micul muzeu memorial cu carti si manuscrise ale Parintelui, cu vesminte si obiecte de cult cu care a slujit, cu alte lucruri care i-au apartinut, pelerinii pot sa se roage la Dumnezeu si sa se reculeaga in liniste, aducand si un gand pios, de adanca recunostinta pentru toate binefacerile pe care Parintele Vasile Vasilache le-a savarsit in timpul vietii sale si pentru toata lucrarea sa duhovniceasca si scriitoriceasca in slujba Bisericii Ortodoxe Romane, ce-si arata roadele in continuare, prin raspandirea Adevarului si a credintei ortodoxe.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si vesnica sa-i fie pomenirea!

Dorina Zdroba

(Insemnarile Parintelui Vasile Vasilache ne-au fost oferite de doamna Nicoleta Furtuna, co-executor testamentar al Parintelui. Fotografiile fac parte din arhiva Bisericii "Sf. Nicolae" din New York si a familiei Dlui Laurentiu Vasilache din Bucuresti, nepot al Parintelui Vasile Vasilache.)

04 Ianuarie 2013

Vizualizari: 2664

Voteaza:

10 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Vasile Vasilache, ocrotitorul "Rugului Aprins" 4.00 / 5 din 4 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Vasa NastaPostat la 2013-01-04 13:08

    Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace ! Amin.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.