Biserica Sfantul Nicodim - Protoieria III din Bucuresti


Biserica "Sfantul Nicodim" - Protoieria III din Bucuresti


O cruce luminoasa, inaltata deasupra unui loc obisnuit impanzit cu garaje din apropierea unor blocuri din zona Minis, atrage atentia celor care trec seara pe aici. La lumina zilei descoperi mai usor ca, in apropierea Scolii nr.21, se lucreaza la acoperisul unui nou lacas de cult cu hramul "Sfantul Nicodim de la Tismana". Deocamdata slujbele se oficiaza la demisol. Preotul paroh Valentin Buse care slujeste aici de cativa ani s-a confruntat cu destule lipsuri si greutati dar nu-si pierde nici o clipa nadejdea ca va duce la bun sfarsit aceasta minunata lucrare, noua biserica ridicata cu atata truda.

 

Biserica Sfantul NcodimBiserica Sfantul Nicodim

 

- Parinte, cum ati ajuns sa slujiti aici?

 

- Un prieten consilier de la Primaria sectorului 3 mi-a zis intr-o zi: "Parinte, noi am vrea sa facem o biserica pentru Casa de copii (aici era atunci o casa de copii). N-ai vrea sa te ocupi dumneata de problema asta?" Si-atunci am intrebat: "In ce sens sa ma ocup eu?" A raspuns: "Uite noi facem tot, facem biserica si dumneavoastra numai sa slujiti in ea."

 

- Dumneavoastra unde slujeati atunci?

 

- La Sindrilita - Ilfov, eram acolo de sapte ani, din 1996. Am acceptat propunerea si am venit aici.

 

- Cum ati obtinut acest teren?

 

- Primaria sectorului 3 ne-a dat teren aici pentru biserica si-atat. Vecinii n-au prea stiut ce se intampla aici, mai ales ca in acest loc erau garaje, si eram camuflati cumva. Au venit cativa oameni mai nemultumiti, ca peste tot, pentru ca o biserica de-o faci si in pustie tot vine unul de undeva si spune ca-l deranjeaza, daramite aici printre blocuri. Apoi usor, usor, am reusit sa fac demisolul cu niste cunostinte de-ale mele. N-am stiut ce inseamna un demisol, ca practic cheltuiala pentru un demisol e mai mare decat cea pentru partea de sus, a bisericii. Nici in faza de acum a bisericii nu am ajuns la cheltuiala pe care am avut-o pentru demisol.

 

De la scoala vecina am reusit sa primim inca putin teren daramand un gard, desi ar mai fi ceva spatiu care nu este folosit. Terenul pe care l-am obtinut de la inceput a fost al Casei de copii-acum transformata in Azil de batrani. Scoala nr. 21 a fost separata de fosta Casa de copii, iar biserica era destinata Casei de copii de aici, precum si celorlalte case de copii din  sectorul 3, fiind o capela a lor si a  personalului angajat la aceste case. Intre timp Casa de copii s-a desfiintat si a ramas la latitudinea Arhiepiscopiei Bucurestilor sa dispuna viitoarea destinatie a bisericii. Si-atunci a devenit parohie, avand 1000 de familii, parohie ce provine din cea de la Diham.

 

- Cum au decurs lucrarile?

 

Biserica Sfantul NicodimBiserica Sfantul Nicodim

 

- Dupa terminarea demisolului inceput in septembrie 2003, finalizat in 3-4 luni, m-am oprit. In 2004 nu s-a lucrat nimic pentru ca nu aveam bani, facusem deja foarte multe datorii, chiar si eu aveam multe imprumuturi si am stat peste un an de zile straduindu-ma sa acopar ceea ce imprumutasem. Apoi, 2005 a fost un an ploios, nu s-a putut lucra la biserica toata primavara, am inceput tarziu prin august si am ajuns pana la streasina, sus. Am continuat in 2006 cumuland din nou mai multe datorii. Chiar si in prezent avem de achitat rate pentru acoperis, deoarece am ales un acoperis de calitate (avem 420 mp de acoperis care au costat 630 de milioane). Sper sa terminam de montat acoperisul in curand si poate pana la Pasti reusim sa achitam si ratele. Totdeauna am zis: "Nu ne lasa Dumnezeu!". Cand am avut nevoie intotdeauna am primit, ba una, ba alta. Mai greu, dar important este sa nu-ti pierzi nadejdea niciodata. In situatii grele, inveti insa si foarte multe lucruri.

 

- Cum e viata in aceasta parohie?

 

- La inceput au fost copiii de la Casa de copii cu care tineam cateheze, veneau si discutam cu ei, ma ajutau, participau la slujbe, erau foarte deschisi si le-a placut apropierea de biserica. Dupa ce au plecat copiii au venit batranii pe care-i avem si acum in grija. Vin la biserica si copiii de la scoala vecina insotiti de cadrele didactice, de profesorii de religie, vin la spovedit, la impartasit mai ales in post, avem o legatura si o relatie foarte frumoasa cu ei.

 

Biserica Sfantul Nicodim

 

- In comparatie cu slujirea in cealalta parohie, la Sindrilita, care sunt diferentele? Cum erau cei de acolo, cum i-ati gasit pe cei de aici?

 

-Totdeauna sunt mai uniti oamenii de la sat, sunt mult mai legati de biserica decat cei de la oras. E altceva, mai ales ca satul acela era foarte mic si biserica era a doua "putere" in sat dupa scoala. Cand am ajuns acolo la Sindrilita biserica era intr-o stare avansata de degradare caci de 4 ani nu se mai slujise acolo, oamenii n-avusesera preot, toti fugeau de satul acela. La inceput, vreo doua luni n-am putut sluji in biserica. Am facut reparatii, am refacut tencuiala in exterior, am refacut pictura, am schimbat tabla de pe acoperis. Am ridicat si o casa parohiala, m-am ocupat si de cimitir, au fost facute alei, garduri. M-au ajutat satenii, nu numai acolo, dar si aici. Am primit chiar sume importante de bani de la oamenii de acolo. Era o parohie de oameni credinciosi, care proveneau din fostii tigani din Sindrilita. Sindrilita, Ganeasa si celelalte sate din jur au facut parte din domeniile regale si au fost locuite de robi eliberati. Ei si-au construit singuri biserica, chiar si sfintii pictati in biserica erau asa., mai inchisi la fata, parca semanand cu localnicii.  Credinciosii de acolo aveau o alta dispozitie sufleteasca, stiti, sfiala aceea pe care o are omul cand vine la biserica. Erau oameni asezati, respectuosi. Si eu banuiesc ca ne-am inteles si datorita felului cum m-am purtat cu ei, cum mi-am organizat  treburile. Ii stiam pe oamenii care au probleme acasa, care nu se pot deplasa si aveam grija sa merg pe la toti, sa fie impacati toti. Am incercat, fiind inclinati si usor tentati spre latura mistica., avand predispozitii spre magie, vrajitorie, sa-i aduc spre rugaciune, post, spre toate cele ale dreptei credinte.

 

- Se pare ca n-ati smuls toate radacinile la plecarea din Sindrilita, parca o parte din dumneavoastra e inca acolo. Ce va doriti sa mai realizati in viitor?

 

- Cea mai mare dorinta a mea este sa termin biserica in primul rand. Noi n-am avut un sponsor care sa ne dea toti banii care ne trebuiau o data. Nu, noi tot ce-am facut aici am facut cu bani putini si primiti de la oameni fata de care te simti obligat. Omul acela vine cu atata credinta si vrea sa vada ca s-a ridicat ceva si gandeste ca are si el o contributie acolo si spune: "Uite, asta s-a facut si din banii mei!" Si de multe ori asta este si un motiv care ma ambitioneaza sa termin, mai ales ca sunt oameni in varsta care au aceasta dorinta, poate singura care le-a ramas, sa vada aceasta biserica terminata. Desi am avut fixat un termen de executie, el a fost depasit de mult pentru ca nu stii daca ai bani sau nu. Biserica stii cand o incepi dar nu stii cand o termini!"

 

In lucrarea pe care o savarseste acum parintele Valentin Buse a pastrat legatura de suflet cu Sfantul Nicodim, ocrotitorul Tismanei si al intregii Oltenii, materializand ajutorul primit din partea sfantului in zidurile bisericii pe care a ridicat-o, iar spiritual in slujbele ce se tin aici.

 

"Eu am facut seminarul la Craiova unde am avut multi colegi din partea Tismanei. Mergeam adeseori cu colegii de seminar la Manastirea Tismana care este ctitoria Sfantului Nicodim. Sfantul nostru de suflet este Sfantul Nicodim caci cu ajutorul lui am ridicat biserica. Acesta va ramane hramul principal dar am promisiuni sa primesc particele de sfinte moaste din Grecia si atunci bisericii noi i se va mai adauga un hram pe langa cel al Sfantului Nicodim."

 

Nadejdea pe care si-a pus-o parintele Valentin in acest: "barbat cinstit si sfant, tare in carti si mai tare la judecata, in cuvinte si raspunsuri, intemeietor de manastiri, puternic la rugaciune si luptator pentru dreapta credinta", l-a ocrotit si l-a vegheat neincetat, de-a lungul anilor, dupa cum insusi marturiseste. La aceasta nadejde se vor fi adaugat si desele invocari in rugaciune adresate Sfantului Nicodim:

 

"Sfinte prea cuvioase parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui prea inalt. Izbaveste-ne cu folosinta ta, prea fericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neincetat sa te slavim. Roaga-te Stapanului pentru noi nevrednicii, sa ierte gresalele noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele spre slava prea Sfantului Sau nume". (din rugaciunea de la Acatistul Sfantului Nicodim).

 

Preot paroh: Buse Dumitru Valentin

 

tel.: 021/6473137, 0724/304504

Parohia "Soborul Maicii Domnului" - Protoieria III din Bucuresti

Str. Vasile Goldis, Nr. 1, sector 3

Cod Fiscal: R 16721461

Contul bisericii: - BCR, Sucursala Balta Alba, sector 3, RO31RNCB5037000001430001

 

 

 

.

08 Octombrie 2007

Vizualizari: 7446

Voteaza:

Biserica Sfantul Nicodim - Protoieria III din Bucuresti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE