Occidentali care au aderat la Ortodoxie, asa cum i-a descoperit Mihai Copaceanu.
Ortodoxia la Oxford, in viziunea unui bursier roman
Pe Mihai Copaceanu l-am cunoscut in primavara trecuta. M-a ajutat sa iau legatura cu preotii ortodocsi de la Londra si-am inceput sa comunicam. Dupa ce i-am citit cartea "Ortodoxie la Oxford" m-am cutremurat si am dat slava lui Dumnezeu ca se mai nasc si astfel de oameni. Mihai este un tanar special care, desi si-a desavarsit studiile in Marea Britanie, a inceput a-mi depana povestea vietii lui pornind din casa bunicilor, undeva intr-un sat de munte din Banat, de unde o mama iubitoare si o sora medic i-au aratat calea spre credinta. Mi-a vorbit apoi cu mare admiratie despre profesorii sai de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, care dincolo de salile de curs au contribuit substantial la formarea sa spirituala si umana. Pasionat de psihologia religiei, psihanaliza, psihologia dependentei si tot ceea ce tine de existenta umana, pentru Mihai Copaceanu "totul este patologie, mai putin indiferenta".
Cum ai ajuns la Oxford, acel paradis teluric la care multi tineri din Romania viseaza in ultima vreme ?
A fost un miracol. Nu eram un student de exceptie, nici bogat, nici tocilar, nici "cu pile", deci nici o pricina pentru a ajunge la Oxford. De fapt, eu visam la Vatican. Acolo am crezut, aveam convingerea ca voi fi admis (studiasem cateva luni in Italia, pricepusem limba si stilul universitar), in schimb Oxfordul ramasese o incercare naiva, mai mult din gluma, pana intr-o zi de sambata din iunie 2008, cea mai binecuvantata sambata, cand parca totul a capatat alt sens. Eram intristat ca fusesem refuzat la Vatican, dar vorba unui parinte drag: "Mihai, s-a inchis o fereastra, dar ti s-a deschis o usa frumoasa". Dumnezeu are alte planuri cu noi, nebanuite.
Spuneai la un moment dat ca, la Oxford, traditia si regulile universitare sunt sacre, ar fi foarte interesant sa aflam cum se vede din interior acel conservatorism tipic Oxfordului.
Legile inviolabile oxoniene sunt de fapt sanatoase. Am apreciat fiecare detaliu, de la vestimentatia onorabila a profesorilor la cursuri, examene si festivitati periodice pana la disciplina si seriozitatea studentului. si nu glumesc. Simbolul are forta, superficialitatea nu exista, onestitatea si performanta sunt atuurile fiecaruia. in primele zile am fost contrariat, caci trebuia sa lepad romanescul "merge si asa" si sa adopt "asta e regula".
M-am intrebat de multe ori cum ai perceput trecerea de la bibliotecile cu iz de Ev Mediu ale Oxfordului la cabinetele moderne, ultraperformante de la Kingas College?
Foarte greu. indragostit de Oxfordul mirific, romantism, parcuri si lecturi in tacere, de plimbarile pe jos ori cu bicicleta, trecatorii cunoscuti din priviri, cladirile istorice, colegii, muzica si de capelele lor, m-am izbit subit de o alta lume, intr-un alt secol, unde necunoscutul, agitatia, graba, panica, competitia, raul, toate devenisera exagerate. Am trecut de la Ev Mediu la Postmodern si recunosc ca doar dupa cateva luni am inceput sa evoluez, astfel incat am absolvit cu rezultate frumoase si dulci nostalgii.
A trebuit sa ma trezesc la realitate, sa cunosc strictetea stiintei si sa aplic principiile ei. Am muncit enorm, caci altfel zburam din colegiu. Un scurt exemplu: la Kingas daca ratezi un examen, mai ai o sansa sa-l sustii, una singura, insa oricat de bine ai sti, nota maxima nu depaseste 5 (esti penalizat cu 50%), iar daca si a doua oara ai picat, te exmatriculeaza. asta da invatamant! Ei nu lucreaza cu neghiobi, oricat de multi bani ar avea.
Ai putea sa-mi detaliezi cateva deosebiri conceptuale intre invatamantul universitar britanic si cel romanesc?
Pe tema asta am putea elabora o teza de cercetare, o carte groasa si inca ar mai fi de scris.
Cum vezi criteriile valorice ale sistemului educational romanesc, dupa experientele traite la Oxford si Kingas?
Din pacate (desi or fi), eu nu vad acum nici o valoare in sistemul educational romanesc si-l cunosc foarte bine, caci am fost implicat in mod direct prin studii indelungate la diferite facultati, prin activitati studentesti multiple si ca reprezentant in consilii si Senat.
In scurta mea sedere la Londra, am trait o experienta pe care initial o dezaprobasem in scrierile tale, aceea ca in diaspora "romanul fuge de roman". As vrea sa detaliem acest lucru.
In anul 2006 am beneficiat de o alta bursa in strainatate si primul sfat primit de la primul roman descoperit intr-un autobuz a fost: "Dragilor, nu va faceti prieteni cu romanii". Nu l-am inteles pe acel domn, dar mi-am dat seama in scurt timp ca majoritatea romanilor din diaspora nu se intalnesc si nici nu se plac. Sunt rai, invidiosi, individualisti, uraciosi si dusmanosi. Dimpotriva, eu doream sa fiu aproape de ei, sa-i cunosc, caci ma simteam singur si cu toate acestea am avut parte de foarte putini amici. Povestile despre comunitatile ortodoxe stranse in jurul preotului sunt chiar povesti.
La un moment dat ai spus: "Londra este un grajd multicultural, o mahala, este obositoare, infiorator de scumpa si iti imputineaza viata". Cum comentezi aceste afirmatii?
Categoric. Un vizitator dupa ce a hoinarit doua-trei zile prin Londra va avea doar bunatati de impartasit, sute de fotografii stralucitoare, impresii incantatoare, pentru ca s-a plimbat doar pe unde a vrut. Nu cred ca acelasi vizitator va avea aceleasi impresii dupa vreo 10 luni de locuit undeva in sudul Londrei, in Camberwell, unde englezii sunt minoritari, frumosul dispare, iar infractionalitatea (drogurile, crimele, violentele, saracia si prostitutia) este la nivel inalt. Jobul nu este stabil, competitia devine dusmanie, iar chiria infernala.
Londra e foarte scumpa. Taxa de scolarizare a insemnat pentru mine 6.200 de lire, chiria la cel mai ieftin camin - 4.500 de lire, hrana, transportul zilnic cu metroul si celelalte cheltuieli, alte mii de lire. Daca n-as fi primit sprijin substantial prin bursele private de la Fundatia "Dinu Patriciu" si Fundatia "Ratiu", acest vis nu ar fi fost indeplinit. si da, imputineaza viata, deoarece stresul cotidian, munca fara sfarsit, epuizarea, doua-trei joburi, lipsa comunicarii si a odihnei nu au efecte benefice pe termen lung. si aceasta este tot Londra.
Ce ne poti spune despre comuniunea crestina a comunitatii din Oxford?
Crestinii ortodocsi din Oxford sunt speciali, intai pentru ca provin din zeci de tari crestine (sau necrestine), ceea ce nu este cazul intr-o parohie obisnuita si nici intr-o alta parohie din diaspora. si totusi ei raman uniti in duh in ciuda dezacordurilor de ordin socio-cultural, deoarece beneficiaza de o pastoratie exemplara, multumita clericilor cu care au fost binecuvantati, preoti ajunsi la Ortodoxie doar dupa ce L-au intalnit in mod real pe Hristos. Uimitor, toti clericii ortodocsi din Oxford sunt convertiti la Ortodoxie, nu erau ortodocsi inainte. si mitropolitul Kallistos este un exemplu de netagaduit. Iar roadele lor sunt evidente.
Am parcurs acest traiect educational, psihologic, in vederea desavarsirii intru spiritualitate si cum altfel decat prin abordarea directa a valentelor volumului "Ortodoxie la Oxford" (Ed. Deisis). De unde aceasta idee si ce a stat la baza "Marturiilor a 12 englezi convertiti la Ortodoxie"?
Am intalnit aceste persoane fata catre fata pe cand studiam la Oxford. Am fost uluit de sinceritatea si autenticitatea vietii lor in Hristos, i-am simtit la slujbe, i-am vazut in zilele obisnuite si nu puteam sa tac. Volumul este un "pateric modern", asa cum afirma deunazi editorul, doamna Maria-Cornelia Ica jr. Astfel am dorit sa fac cunoscut romanilor aceste marturii de spiritualitate crestina contemporana, aceste marturii personale, de cautare a credintei, a sensului vietii, a plinatatii Revelatiei, a rugaciunii adevarate, sa arat ca acolo, in Anglia secularizata, Ortodoxia este vie, iar tineri si batrani, oameni simpli si universitari, dupa ani si ani de framantari, apoi dupa perioada catehumenatului, se convertesc la Ortodoxie, traind din plin credinta autentica.
Spre bucuria mea, Editura Deisis din Sibiu, condusa de parintele profesor Ioan Ica jr si sotia parintelui, doamna Ica, a oferit o forma frumoasa acestor interviuri folositoare fiecarui crestin.
Cateva dintre marturiile care te-au impresionat...
Toate m-au impresionat. Si vestitul filosof crestin Richard Swinburne, si Jim, tanarul student de 22 de ani, si domnul James, sotul unei romance, ramas vaduv, cel care L-a cautat pe Hristos la gnostici, baptisti, menoniti, metodisti, si doamna psihoterapeut Robinson sau doamna Bland, sau preotii care au fost impiedicati multi ani de propria familie in drumul lor spre Ortodoxie si au staruit mereu in cautari, in lecturi si rugaciune.
Cum ai perceput impactul revenirii in tara?
Catastrofal. Studiile mele sunt un dezavantaj, caci azi in tara noastra se cauta orice: necalificati, meseriasi, afaceristi, agenti de vanzari, insa nu oameni cu scoala. Astia sunt pusi laolalta si ridiculizati, mai ales daca nu esti "fiul lui X" sau "vii din partea lui Y". Nu ma simt bine deloc. Imi pare rau...
Mariana Borloveanu
mariana borloveanu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.