Joi 10 octombrie 2013. A doua zi de pelerinaj in Țara Sfântă. După ce ieri, în prima zi, am vizitat Ieruslimul ( sensul pelerinajului aici fiind acela de a-L vizita pe Domnul în însăși casa Sa de pe pamânt), astăzi am mers către zona Bethleemului: Hebron ( la Stejarul din Mamvri, la care, acum aproape 5000 de ani, Sfânta Treime, sub forma celor Trei Îngeri, s-a arătat Patriarhului Avraam si Saarei), impresionantul Pustiu al Iudeii (cu cele două extrem de importante mănăstiri de secol cinci, Lavra Sfântului Sava și cea a Sfântului Teodosie) și, pe final de zi, Bethleem cu Biserica Nașterii Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru iertarea păcatelor noastre, pentru împăcarea lui Dumnezeu cu lumea... Spre seara, primesc un telefon de la Mustafa, colegul meu din Ierusalim (musulman, vorbitor de limba română), care mă întreaba: Maria, nu vrei să mergi diseară cu grupul la Mormântul Sfânt? Sigur că vreau, doar că nu știam că în această noapte, de joi spre vineri, se oficiază Sfânta Liturghie de noapte la Sfântul Mormânt din Ierusalim, este o informație de excepție!

Împreună cu o parte a grupului, iată-ne deci la poarta de acces către curtea Bisericii Sfântului Mormânt, dinspre cartierul creștin, pe la miezul nopții! Noi și încă trei maici, rusoaice, care așteaptă în tăcere ( de fapt, rugându-se) și care sunt vădit deranjate de apariția micuțului nostru grup, relativ gălăgios, după criteriile lor. Nu înțeleg de ce este poarta închisă la această oră și chiar îmi pun problema veridicității informației primite de la Mustafa, până când îmi amintesc că clerul grec de la Sfântul Mormânt nu recunoaște ora de vară, așadar am ajuns – după organizarea lor - la ora 23, deci cu o oră în avans! În 15 minute poarta se deschide și avem acces către cel mai important loc al creștinătății, care ne aparține în întregime: sfânta biserică este absolut pustie, așa cum niciodată nu am reușit să o văd, în cei șapte ani de când vin cu grupuri în Țara Sfântă ( în mod normal este o aglomerație de turiști și pelerini, de toate neamurile pământului!). Din reflex, mergem direct la Mormântul Sfânt – locul Invierii, locul in care de fiecare dată îmi amintesc că totul este între mine și Tine, Doamne! – și, fără să știm că putem cere, calugărul grec aflat acolo ne face semn să intrăm repede în Sfântul Mormânt! După ce cu o zi înainte stătusem – ca fiecare pelerin – timp de o oră la rând ca să avem acces în cel mai sfânt loc al creștinătății, iată-ne acum invitati, la secundă, să intrăm! O dată în plus, se folosește sfatul duhovnicului: cand Dumnezeu îți deschide o ușă, cand te cheamă poate pe neașteptate, nu mai sta pe ganduri ( meriți sau nu, este timpul sau nu, ai altceva de facut...) valorifică secunda bincuvantată, fără să eziți!

Cu bucurie și cu mirare în suflet, îmi iau apoi aparatul de fotografiat ( pentru a putea împărtăși aceste momente) și fac, in liniștea absolută a nopții de octombrie, un scurt periplu al locurilor legate de Patimile Mântuitorului nostru, cuprinse sub cupola Bisericii Sfântului Mormânt, în ordinea în care le-a parcurs, acum două mii de ani, însuși Iisus Hristos - Cel răstignit fără nici o vină, asumându-și însă toate păcatele lumii, începănd cu cel primordial, al lui Adam.

Față de intrare, urc pe scarile din dreapta pentru a ajunge la Golgota – care în ivrit înseamnă Dealul Căpățânii, locul crucificării Mântuitorului și locul in care a fost înfiptă Sfânta Cruce pe care a pătimit Fiul lui Dumnezeu pentru a spăla păcatele lumii, dar și crucile celor doi tâlhari. Conform unei stravechi tradiții, Hristos a fost răstignit chiar deasupra mormântului în care se afla craniul celui dintâi om, Adam, spălându-l astfel și la modul propriu, direct, cu sângele Său. Acesta este motivul pentru care, în multe icoane, la baza Sfintei Cruci pe care este răstignit Mântuitorul este un craniu – cel al lui Adam. Altarul catolic de pe Golgota cuprinde un mozaic de mari dimensiuni, reprezentand scena cutremurătoare a crucificării, în timp ce, putin mai în stanga, altarul ortodox acoperă exact locul în care a fost înfiptă Sfânta Cruce. Aici, într-o parte a Mântuitorului este reprezentată Maica Domnului, privind îndurerată la Fiul sau aflat în agonie, pe Cruce, iar în cealaltă parte, Sf Apostol și Evanghlist Ioan, apostolul cel mai iubit: „ Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan, 19). În întunericul nopții ard doar candelele care luminează chipul lui Iisus, pătimind pe Cruce… Aici, la picioarele Sale, se va oficia Sfânta Liturghie, peste câteva minute – dar răgazul este cât pentru o rugăciune scurta, pentru ca deja, rând pe rând, preotul armean, cel copt, apoi cel orthodox vin să cădească Golgota. Există un Status – Qvo, un regulament de folosire, administrare, slujire la locurile sfinte ale creștinătății, fixat de otomani la 1757 și reconfirmat la 1852, pentru cele șase confesiuni religioase care administrează Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim: ortodocși, armeni, catolici, copți, etiopieni și sirieni ortodocși – regulament care a pus capăt unor contoverse de secole între creștini și care se respectă cu strictețe și astăzi.

Cobor apoi Golgota pe scară și ajung la Capela lui Adam, aflată exact sub locul în care a fost înfiptă Sfânta Cruce, aici unde se văd atât stânca despicată atunci când Fiul lui Dumnezeu și-a dat duhul (“catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat , mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Matei 27) dar și urmele de sânge scurs pe stânca Golgotei, care nu s-au mai putut șterge de doua mii de ani încoace…

Atunci când intri în Biserica Sfântului Mormant, ai în față Piatra Ungerii, piatra pe care Iosif din Arimateea a pus trupul lui Iisus, pregatindu-L pentru punerea în mormant: l-a uns cu mir, l-a înfășurat în giulgiu (giulgiu pe care s-au imprimat urmele rănilor Sale pe trup, mărturie suplimentară, peste secole, a autenticității relatărilor din Sfintele Evanghelii – Giulgiul din Torino, păstrat la Vatican). Piatra Ungerii este o lespede de mari dimensiuni, la care se închină mai întâi toți pelerinii sosiți aici, în cel mai sfant loc al creștinătății… Constat că abia acum a mai apărut un grup de creștini, tot români, dar veniți Italia, sosiți ca și noi pentru a participa la Sfînta Liturghie din această noapte. Aveam să constatăm că doar noi și ei am rămas singurii participant la această slujbă de noapte, deși pe parcursul zilei am întâlnit mulțe grupuri de pelerini în Ierusalim, cu precădere ruși – este deja plin sezon turistic în Țara Sfântă!

Dar grupul de “italieni” a mers către Sfântul Mormant al Domnului, în timp ce eu mi-am continuat periplul singuratic, bucurându-mă că aceste locuri sfinte și dragi sufletului pot fi, pentru puțina vreme, doar ale mele.. Dar surpriza majoră a fost aceea că un preot grec a deschis Trezoreria, camera de la baza Golgotei în care sunt păstrate cele mai de pret sfințenii aparținand Bisericii Sfantului Mormant: o bucată din lemnul Sfintei Cruci, icoana Maicii Domnului care clipește (chiar clipește! este vie!), multe sfinte moaște, printre care și mâna stangă a Sf Vasile cel Mare. Mi-am chemat micuțul grup să se închine și să dea pomelnicele pentru slujba din această noapte – aici fiind singurul loc în care se primesc aceste pomelnice, pe care în mod obișnuit preoții greci le pomenesc doar la o singură Sfântă Liturghie, indiferent de suma donată.

Am mers apoi cu toții la Capela Biciuirii și a Cununei de Spini, sub a cărei sfântă masă s-a păstrat o parte a coloanei de care Domnul nostru Iisus Hristos a fost legat, bătut cu cruzime și batjocorit ( I s-a pus hlamida roșie și cununa de spini). Daca pui capul pe această masa și asculți cu atenție, este posibil să auzi loviturile sacadate aplicate pe spatele Mântuitorului, cu bice cu plumb la capete, de către soldații romani !

Imediat după acestă capelă, 42 de trepte coboară către locul în care Sfânta Împărăteasă Elena a aflat Sfânta Cruce, precum și celelalte două cruci ale tâlharilor răstigniți împreună cu Mântuitorul nostru! Tocmai pentru a nu fi aflate de către discipolii lui Iisus, crucile au fost aruncate, la ordinul stăpânirii romane, într-o groapă de gunoi din apropiere (Golgota se afla în afara zidurilor Cetății Ierusalimului). După patru secole de persecuție împotriva creștinilor, Împărăteasa Elena – cea care a redescoperit cele mai importante locuri sfinte, legate de viața Cuvantului lui Dumnezeu pe pamant – a aflat și acest loc, reușind să scoată la suprafață cele trei cruci. Pentru a identifica Crucea Sfântă, a oprit un cortegiu funerar care trecea atunci, iar crucea la atingerea căreia a inviat persoana decedată s-a aflat astfel a fi Crucea lui Iisus! “Crucii Tale ne inchinăm, Stăpâne și sfânta Înviere a Ta o laudăm și o slăvim!”

Ne-am inchinat și la Capela Sutașului Longhin, ofițer roman, comandantul soldaților care pazeau mormîntul, la cererea evreilor, pentru ca discipolii lui Iisus să nu îl fure și astfel să se spună că a înviat. Longhin a fost martor al Invierii Mantuitorulu, a crezut și L-a mărturisit pe Acesta ca fiind Fiu al lui Dumnezeu, a propăvăduit Cuvantul și a suferit moarte mucenicească. Este sărbătort în data de 6 octombrie.

Am ajuns din nou la Mormântul Sfânt, în fața căruia se află Biserica Invierii, catedrala propriu-zisă a Patriarhiei Ierusalimului. În Biserica Învierii este deja pe sfârșite Utrenia, oficiată de preoții greci, care apoi vor sluji Sfînta Liturghie sus la Golgota.

Mormantul Domnului, săpat inițial în stâncă, a fost mai apoi placat cu marmură, fiind integrat în Rotonda – ca un paraclis distinct in cadrul complexului Biericii Sfântului Mormant. Mormântul Domnului cuprinde la intrare camera cu piatra îngerului ( care s-a arătat femeilor mironosițe, spunand ca Iisus a inviat) și cea de-a doua cameră, mormântul propriu-zis, locul în care anual coboară lumina necreată, Lumina Invierii, la invocația Patriarhului Ierusalimului și a întregii Palestine, din timpul procesiunii din Sâmbăta Mare. Acesta este cel mai dorit loc de rugaciune al creștinilor din toată lumea! Ziua, cei ajunși aici au acces în interiorul Sfântului Mormant doar pentru cateva secunde, pentru o ruga scurta, pentru ca fiecare dintre cei sosiți în Țara Sfântă să se poata bucura de acest privilegiu…

Este deja ora 1,40 după ora oficială de vară ( de fapt ora 12,40) și vom urca să participăm și noi la Sfănta Liturghie, oficiată pe Golgota de catre PS Teodosie (episcop arab al Patriarhiei Ierusalimului și a întregii Palestine) lângă Domnu răstignit pe cruce… Se slujește în limba greacă, recunosc momentul în care arhiereul spune “ Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea” și știu că în acel moment, toată binecuvântarea Domnului s-a pogorât peste noi, atunci și acolo… Rugaciunea Tatăl Nostru, rostită în limba română de către noi toți, ne redă un sentiment de patriotism uitat sau poate rar practicat în ultimii ani! Domnul, care a păstrat în această noapte întreg sfânt locașul său doar pentru noi, românii, Domnul fie cu noi!

La finalul Sfintei Liturghii ( spre ora 3, ora oficială de vară) toți pelerinii români din grupul din Italia s-au împărtășit, ca dar, ca binecuvântare primită din partea Mântuitorului răstignit pe Crucea Golgotei, Cel care iubind, ne-a rascumpărat întreg păcatul și ne-a deschis Raiul !

Maria Chiculescu
Miriam Turism

• Biserica Invierii din Sankt Petersburg
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii
  Publicat in : Biserica in lume
• Martor ocular la venirea Sfintei Lumini
  Publicat in : Interviuri
• Paraclisele din jurul Sfantului Mormant
  Publicat in : Biserica in lume
• Capela Ingerului si Sfantul Mormant
  Publicat in : Biserica in lume