Un om cu harul lui Dumnezeu


Valerian Diaconu, muresean prin "adoptie"- cum ii place sa se autodefineasca - este de 32 de ani pictor bisericesc. Din anul 1974 de cand a terminat Scoala Superioara de Arta Monumentala de pe langa Patriarhia Ortodoxa Romana, a pictat sau a restaurat nenumarate lacase de cult din tara. Cu fiecare pictura sau restaurare realizata s-a simtit mai bogat sufleteste. Inainte de toate insa, s-a simtit mai aproape de Dumnezeu.


Debutul sau in profesia de pictor bisericesc atestat, a inceput cu trei ani de ucenicie pe langa tatal sau, pictorul bisericesc Ion Diaconu.

Apoi, timp de aproape patru ani au pictat impreuna in conditii de deplina egalitate. Asta pentru ca tatal - care implinise aproape 75 de ani - nu dadea semne de oboseala si inca mai urca pe schele pentru a picta. A venit insa la un moment dat si randul sau. La inceput i-au fost incredintate lucrari mai putin pretentioase, iar ulterior din Valeriuce in ce mai complexe, pentru ca seriozitatea, priceperea si promptitudinea cu care le executa l-au recomandat pentru aceasta. Biserici pictate sau restaurate in judetele Valcea, Arges, Olt, Dolj, Harghita, Sibiu, Alba, Maramures si Mures constituie o carte de vizita impresionanta, dar si un CV care de ani buni tine loc de orice recomandare. Doar timpul, care pare ca se comprima, este problema lui Valerian Diaconu.

 

Riscurile meseriei

"A picta biserici nu inseamna numai pricepere, spune Valerian Diaconu. Inseamna in primul rand o pregatire pentru ceea ce urmeaza sa faci. Si acest lucru se realizeaza prin post si rugaciune. Abia apoi putem sa vorbim de calitatile personale si de spiritul de echipa". Valerian Diaconu lucreaza de trei ani cu o echipa de 3-4 ucenici repartizati de Comisia de Pictura de pe langa Patriarhia Ortodoxa Romana. Aceasta este regula pentru cei care doresc sa devina pictori bisericesti. Ucenicii sunt disciplinati, respecta zilele de post si posturile mari din timpul anului, dar si indicatiile mesterului care raspunde nu numai de pregatirea lor, dar si de masa si cazarea acestora. "La inceput fac lucruri mai putin importante, pregatirea materialelor, a suprafetelor ce urmeaza sa fie pictate sau restaurate. Spre sfarsitul perioadei de ucenicie, ne-a declarat Valerian Diaconu, ucenicii fac si lucruri mai pretentioase pentru ca ei urmeaza sa fie evaluati de o Comisie de pe langa Patriarhie si risca - daca nu indeplinesc anumite criterii de competenta - sa mai faca un an doi de ucenicie".

 

"Timpul este o mare problema."

"Cele mai pretentioase, spune Valerian Diaconu, sunt restaurarile. Ele trebuie facute dupa plan si trebuie sa redea intocmai nu numai figurile ascetice ale sfintilor, dar si expresia, culoarea, stralucirea. E mult mai usor sa pictezi o biserica noua decat sa restaurezi una declarata monument istoric". O lucrare, asa cum ne-a spus Valerian Diaconu, poate sa dureze intre unu si cinci ani. Depinde in primul rand de suprafata care trebuie pictata sau restaurata, dar si de fondurile alocate pentru materiale, pentru plata oamenilor. Pentru Valerian Diaconu, pe care l-am gasit intr-un mic atelier amenajat la Grupul Scolar Forestier "Constantin Brancusi" din Targu Mures, timpul este o problema. Lucreaza din primavara pana in toamna, iar uneori cand sunt conditii de incalzire in lacasul de cult, lucreaza si iarna. De dimineata pana seara, departe de casa, casa fiind un loc pe care il revede foarte rar, doar o data sau de doua ori pe luna si atunci pentru un timp foarte timp. Acum se pregateste pentru Postul Pastelui pentru ca imediat dupa aceea va incepe o lucrare de mare amploare. "Vreau, spune artistul, sa fiu pregatit sufleteste, pentru ca orice lucrare se face in primul rand cu sufletul si abia apoi cu pricepere si talent".


Nicolae BALINT

 

.

26 Aprilie 2006

Vizualizari: 7954

Voteaza:

Un om cu harul lui Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE