Un holocaust de fiecare zi


        La Crematoriul Uman Vitan-Barzesti, singurul din Bucuresti care este functional, se incinereaza lunar in jur de 100 de cadavre. Institutia este cea mai mare si cea mai moderna din sud-estul Europei, avand dotari de ultima ora. Construita pe vremea dictaturii, ea a fost adusa la stadiul actual de catre directorul ei, Ionel Gheorghe, care s-a luptat sa faca toate modernizarile necesare.

 

Un preot caterisit

Cladirea crematoriului uman are doua sali imense de ceremonii mortuare. Decedatul este adus de la parter in sala de festivitati si asezat pe un piedestal din marmura neagra. De fapt este un fel de lift care va duce sicriul la parter. Pana atunci, un preot caterisit, pe nume Gheorghe, tine o slujba dupa datinile obisnuite. In tinerete era protopop de Baia Mare. Se spune ca pe vremea comunistilor a fost caterisit tocmai pe motiv ca a slujit la crematoriu. Om bun la suflet si milos, cand a iesit la pensie a inceput „sa slujeasca“ prin cimitire. Acum a ramas la Crematoriul Vitan-Barzesti, unde vine in fiecare zi: „Cu duhurile dreptilor, celor ce s-au savarsit, odihneste, Mantuitorule, sufletul adormitului robului Tau, pazindu-l pe dansul intru viata cea fericita, care este la Tine, Iubitorule de oameni!“.

 

Cenusa ramasa se pune intr-un vas

Vocea calda a fostului preot strabate holurile reci ale crematoriului. „Odihneste sufletul adormitului robului Tau, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul“. Dupa slujba, mortul este coborat la demisol, unde va fi incinerat intr-unul dintre cele trei cuptoare Siemens. O femeie plange. „Si orice greseala ce a savarsit el cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, ca un Dumnezeu bun si iubitori de oameni, iarta-i!“. Cei care vor sa asiste se pot duce in imediata apropiere a cuptorului. Dar putini sunt aceia care rezista sa-si vada fratele, sora, mama arzand. La sfarsit, rudele varsa un strop de vin, aprind lumanari, duc la gura plangand o farama de cozonac. „Sa i se ierte pacatele si sa fie iertati si ei.“ In cele din urma, primesc cenusa decedatului, pe care unii o iau acasa intr-un vas special, iar altii o lasa intr-una din nisele crematoriului. Din cand in cand o mai viziteaza, aprind o lumanare si pomenesc cu drag numele mortului. Asa se face.


„Odihneste, Dumnezeule, cu sfintii Tai, pe acesta pe care l-ai luat.“

Din punct de vedere canonic, mortul nu se arde, ci el trebuie sa se puna in pamant, precum se spune: „Din pamant ai fost zidit, in pamant te vei intoarce.“


„Biserica Ortodoxa Romana nu si-a exprimat un punct de vedere clar, scris, printr-un act sinodal, referitor la procedura incinerarii, spune preotul Radu Dumitru, directorul general al Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane. Noi am facut in acest sens demersuri la Patriarhie. Credem ca este vorba de o ratiune de ordin civic, care la inceput a fost introdusa la asiatici, cand nu mai aveau unde sa-si ingroape mortii, acestia fiind prea multi. Atunci au hotrat sa-i incinereze“. Mortii neidentificati ce ajung la crematoriul Vitan-Barzesti au un regim special. Nu se incinereaza. Ei sint inhumati, cu un anumit numar de inventar, in cimitirul Straulesti II. „Odihneste, Dumnezeule, cu sfintii Tai, pe acesta pe care l-ai luat“. La iesirea din dogoarea crematoriului, frigul izbeste obrazul. In curte, rudele mortului isi iau „la revedere“. Din cosul crematoriului urca un fum negru. Oare si sufletele celor arsi se ridica la cer?


                                                                                         Gabriel MATEESCU
                                                                                   Lumea credintei, anul I, nr 4

.

04 Iulie 2005

Vizualizari: 17539

Voteaza:

Un holocaust de fiecare zi 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE