2% pentru Fundatia Viitor Pentru Copiii Romaniei

2% pentru Fundatia Viitor Pentru Copiii Romaniei Mareste imaginea.

2% pentru Fundatia Viitor Pentru Copiii Romaniei
Suflete inocente salvate

Acum poti sustine financiar o oraganizatie non-guvernamentala fara a da bani. Acest lucru este posibil datorita unei prevederi din Codul Fiscal. Aceasta prevedere iti permite sa directionezi 2% din impozitul pe venit catre orice entitate nonprofit. Practic ii poti dicta statului cum sa administreze o parte din impozitul pe care il ia din profitul tau. Acum ai sansa de a te implica in eforturile organizatiilor neguvernamentale. Asa poti ajuta la solutionarea unor probleme sociale, fara costuri suplimentare. Mai multe despre acest sistem si pasii ce trebuie urmati puteti gasi aici.

Cine suntem mai exact?


Fundatia Viitor Pentru Copiii Romaniei este un ONG ce activeaza la nivel local. Ne-am inceput activitatea inca din anul 1998 cu Centrul de Zi pentru copiii strazii, Centrul Maternal, Centrul de Plasament si Centrul de Zi pentru copii din familii foarte sarace. Ne mandrim cu 15 ani de activitate, timp in care am ajutat peste 5000 de copii si familiile acestora. Toate serviciile oferite de fundatie sunt gratuite.

Ce facem in prezent?

Luptam sa prevenim cersetoria, analfabetismul, abandonul scolar, marginalizarea, violenta domestica prin Programul Centrul de zi pentru prescolari si scolari din familii foarte sarace. Zilnic deschidem portile la ora 07:30 unui numar de peste 60 de prescolari si scolari cu varste intre 3 si 11 ani. Timp de 11 ore micutii sunt ingrijiti, primesc trei mese si participa la programe educationale si de recreere si socializare. Prin serviciile oferite si cu personal specializat, le asiguram micutilor o dezvoltare armonioasa din punct de vedere educational, emotional si psihologic.

Mai multe despre fundatia noastra puteti gasi aici.

Munca noastra a ajutat mii de copii si familiile acestora iar ca marturie stau chiar cuvintele unora dintre parinti:

"Sunt foarte multumita de acest centru și am mare incredere in ce faceti aici cu copiii. Au parte de o educatie foarte buna; fata mea cea mare a fost tot aici la centru in program. Acum e eleva si este printre cei mai buni din clasa ei. Daca nu trecea prin centrul dvs. și nu va ocupati de ea cu atata grija fiica mea nu ar fi avut rezultate așa bune la școala. Acum Georgi ii calca pe urme...va multumesc pentru tot: pentru sfaturi, pentru grija de copii noștri, pentru ajutorul de toate felurile pe care ni-l acordati...ar trebui sa existe mai multe centre ca acesta." (M.C., mama Georgianei 5 ani)

"Daca copilul meu nu ar fi fost acceptat aici, eu acum nu as fi putut munci. Ne ajutati enorm, sa putem munci si eu si tatal copilului pentru a ne ridica si noi material. Suntem tineri si vrem sa muncim pentru copil, pentru tot ce-i mai bun pentru el. Copilul meu e bine ingrijit la dvs., din toate punctele de vedere. Daca nu era la dvs. era unde? pe strazi? unde, ce sa invete, ca stiti si dvs. cum e la noi acasa si in vecinatate. Fereasca Dumnezeu! Copilul meu invata lucruri extraordinare aici la dvs., stie si sa scrie putin; vrem ca fiul nostru sa faca scoala. Despre ajutoarele alimentare ce sa zic? Ne-au scos din momentele tare grele, de foame...de lipsuri...iar produsele de igiena...Va multumim!" (D.D., mama lui Nicolas - 5 ani)

"Centrul acesta este un mare ajutor pentru cei mai amarati. Pana sa inscriem copiii (pe nepotii mei) la acest centru, ei faceau foamea in casa alaturi de mine. Sunt o biata pensionara, ramasa cu 2 nepoti pe cap sa-i cresc, ca pe nimeni nu intereseaza de soarta lor. Mama i-a parasit, iar tatal, desi sta cu noi, e distant, rece si nu ma ajuta cu nimic privind copii. De abia ma descurcam, cand am avut parte de minunea de a aduce copiii la dvs.. De atunci sunt curati, iubiti, ingrijiti, bine hraniti, iar eu sunt linistita ca ii stiu la dvs.. Doamnele de aici sunt bune la suflet si stiu sa lucreze cu copiii. Ii educa frumos, ii pregatesc pentru viitor. As fi fost distrusa fara ajutorul dvs.." (G.G., bunica Madalinei - 6 ani si a lui Alexandru - 7 ani)
 

18 Martie 2013

Vizualizari: 1925

Voteaza:

2% pentru Fundatia Viitor Pentru Copiii Romaniei 4.20 / 5 din 5 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Madalin PPostat la 2013-03-24 23:49

    Doamne-ajuta! Sa stiti ca mi-am creat acest cont pe site-ul dumneavoastra doar ca sa va pot scrie acest comentariu.Este vorba despre o fetita de 12 ani,acum,si bunica ei,care se gasesc intr-o stare crunta.Si pentru ca eu personal am fost tare impresionat de drama acestor doua fiinte blande,am indraznit sa-mi fac acest cont special ca sa va fac cunoscut acest caz(sa-mi fie cu iertare daca nu am procedat bine): Sper ca nu va deranjez prea tare scriindu-va despre o fetita si bunica ei,care se afla intr-o situatie grea.Gasiti articolul despre aceasta fetita minunata aici: http://fundatiamereuaproape.ro/o-fetita-de-11-ani-se-roaga-sa-poata-fi-crescuta-si-educata-in-continuare-de-bunica-ei/ SPER CA O PUTETI AJUTA CATUSI DE PUTIN ! Macar prin distribuire pe facebook sau poate chiar si pe site-ul dumneavoastra despre ea si bunica ei. Acesta este un fragment dintr-un e-mail recent pe care mi l-a trimis o prietena de-a mea care a vorbit la telefon cu bunica Ramonei(pentru ca vrea sa-i trimita un colet si a trebuit s-o intrebe adresa): "Saraca femeie plangea, a spus ca Ramona e plecata la o cantina sa manance, dar ca la cina nu mai are ce sa-i dea de mancare, poti sa-ti imaginezi? A zis ca fetita strange cateii si pisicii abandonati, au vreo 3 caini si 4 pisici, si un catel orb, ca e foarte miloasa, ca ele stiu cum e sa nu ai ce manca... Mi-am amintit ca si eu cand eram de varsta ei as fi adus toti cateii acasa. Daca as putea as adopta-o pe Ramona, pe bune. Cred ca e extraordinara." "poti sa-ti imaginezi? " - NU!!! REFUZ sa ma gandesc la asa ceva... "Eu cum imi voi continua studiile, unde voi locui?Autoritatea tutelara i-a sugerat bunicii mele sa ma dea la o casa de copii, dar eu cu bunica mea suntem de nedespartit! Sunt sigura ca strigatul meu va fi auzit de oameni cu suflet mare si ca ne vor ajuta ca eu impreuna cu bunica si cu animalutele sa ramanem impreuna! Va multumesc! Dumnezeu sa va binecuvanteze!" ----- " La sediul Fundatiei Mereu Aproape, telefonul suna de dimineata, pana seara. Daca nu este parintele unui copil bolnav, atunci, cu siguranta, este parintele unui copil pentru care felia de paine este o delicatesa. Aflu ca Ramona, copilul acesta frumos si modest sufleteste, are o pasiune pentru matematica, pentru numere, chiar asa spune, cand o intrebi “- Matematica este pasiunea mea!”. Ii plac si celelate materii, iar cand incepe sa mi le insiruie, nu se mai opreste decat dupa ce a enumerat intreaga programa scolara. Plange, cand isi vede bunica plangand, rade cand o vede razand. O priveste in ochi, o strange de mana, o mangaie cu o iubire care vindeca, care alina si care insufleteste. Da, iubirea ei de copil, o iubire dincolo de conditii, pentru fiinta aceasta destoinica si altruista care ii este bunica, o tine in viata pe aceasta din urma. - Eu zic ca mai traiesc, n-as putea sa mor si sa o las singura pe Ramona. M-as lua la bataie cu moartea, pentru ea! (…) Am rugat-o pe Ramona, sa-mi scrie o scrisoare, sa o pun la dosar, completat cu copii dupa actele lor. Randurile ei m-au lasat fara cuvinte. Impartasesc cu voi emotia acestor ganduri, asternute cu grija, pe hartie dictando (in scan, copia scrisorii): “Ma numesc Ionita Ramona si aceasta este povestea vietii mele alaturi de animalutele mele si, mai ales, de bunica mea. De cand ma stiu, viata mea este alaturi de bunica mea si de cateva animalute, catel si pisoi abandonati pe care nu i-as parasi pentru nimic in lume, mutandu-ne dintr-o casa in alta, uneori, de doua, trei ori pe an. E dureros sa indragesti un loc pe care il consideri al tau, oamenii pe care i-ai vazut zi de zi in tot acest timp, ca apoi sa te smulgi din radacinile abia infiripate si sa o iei de la capat. Sper din tot sufletul ca, dumneavoastra si colaboratorii dumneavoastra, pe care Dumnezeu i-a trimis pe pamant, sa stergeti lacrimile celor napastuiti, sper ca veti auzi strigatul meu disperat: ce voi face cand bunica mea va fi chemata la ceruri???? Am 11 ani si sunt eleva in clasa a V-a, la Scoala Generala nr. 26, cu clasele I-VIII. Avem un venit de 230 RON pe luna. Locuim cu chirie la proprietari. De cand nu mai primim ajutorul de chirie, se va implini un an de zile, iar proprietarii ne avertizeaza ca ne vor da afara (n.n., luna aceasta expira acest ajutor, deci sunt cu plata la zi, cel putin, pana la sfarsitul lui martie). Si ei sunt o familie de oameni modesti care au o casa sau o casuta la fel ca si ei. Eu cum imi voi continua studiile, unde voi locui? Autoritatea tutelara i-a sugerat bunicii mele sa ma dea la o casa de copii, dar eu cu bunica mea suntem de nedespartit! Sunt sigura ca strigatul meu va fi auzit de oameni cu suflet mare si ca ne vor ajuta ca eu impreuna cu bunica si cu animalutele sa ramanem impreuna! Va multumesc! Dumnezeu sa va binecuvanteze!" Bunica Ioana Stoenica si nepoata ei, Ramona Ionita se bazeaza, cu credinta si recunostinta, pe sprijinul nostru. Rugaciunilor lor de a ramane impreuna, cel putin o lunga perioada de timp, isi pot gasi raspunsul in donatiile noastre: ca sunt carti, ca sunt bani, ca este un acoperis deasupra capului (mai ales!), ca sunt alimente, ca sunt 3 euro sau 6 euro, toate aceste daruri sunt fara pret pentru aceste doua fiinte curate sufleteste si daruite cu iubire si intelepciune."

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE