Anxietatea

Anxietatea Mareste imaginea.

Anxietatea este o urmare fireasca a necredintei in puterea si iubirea lui Dumnezeu. Tot mai multi oameni sufera de tulburari de tip anxios: anxietate generalizata, fobie sociala, fobii specifice, atacuri de panica, tulburare obsesiv-compulsiva si stres post-traumatic.

Cel cuprins de anxietate simte o stare de neliniste si o frica accentuata, insa fara un obiect concret imediat. Teama acuta de un insucces real sau de un pericol imaginar ajunge sa il afecteze pe cel in cauza cu mult timp mai inainte de a se intampla cu adevarat ceva. Canalizarea de prea multe resurse in ferirea de un pericol potential nu face insa decat sa epuizeze trupul si sa imbolnaveasca si mai mult sufletul.

Anxietatea

Anxietatea poate fi caracterizata, pe scurt, printr-o frica dusa la extrem si prin deznadejde. Lipsit de credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu, omul contemporan are sanse minime sa nu ajunga victima anxietatii, mai ales in contextul actual, cand locurile de munca, conflictele familiale, violentele sociale si problemele de sanatate ridica temeri din ce in ce mai insistente.

Cand credinta in Dumnezeu si dragostea dintre oameni se imputineaza tot mai mult, urmarile nu pot fi altele decat cele prezente: neodihna, neincredere, teama, frica, depresie, boala etc. Aceste urmari firesti ale patimilor scad in momentul in care creste credinta in Dumnezeu si dragostea de aproapele.

Cel credincios traieste ziua prezenta mai mult decat pe cea de maine, de care se ingrijeste mai mult Dumnezeu. Grijile epuizante si frica pentru anumite lucruri care s-ar putea intampla nu mai au putere asupra celui credincios, care munceste si face tot ce tine de el, lasand in grija lui Dumnezeu celelalte lucruri.

Uneori, ingrijorarea este buna, caci si ea ne poate feri de indiferenta, de ignoranta si de lene, ba chiar si de mandrie. Anxietatea este insa cu mult peste starea de ingrijorare, manifestandu-se ca o teroare continuua, ca ceva o sa se intample, mai presus de puterea noastra de a controla lucrurile. Dar, pentru ca putem schimba foarte putin din lucrurile care nu tin de noi, este absurd sa alocam atata energie in aceasta ingrijorare epuizanta si lipsita de urmari pozitive, in loc sa o folosim spre lucruri cu adevarat importante.

Cand un om ajunge locas al anxietatii, el insusi devine izvor de anxietate, pentru cei din jurul sau, care, fie vor ajunge asemenea lui, fie il vor ocoli. Anxiosii vor "propovadui" tuturor celor din jurul lor ca lumea este atat de periculoasa, incat ne aflam intr-un pericol continuu, atat in casa, cat si pe strada si la serviciu. Drept urmare, trebuie sa fii atent incontinuu la pericolele din jurul tau, ba chiar sa le urmaresti si sa le intuiesti. Aceasta "atentie" va genera teama si frica, gasind pericole si acolo unde nu sunt, imbolnavind sufletul si secatuind puterile trupului.

Este adevarat ca in lume exista nenumarate pericole, insa nici unul dintre ele nu se petrece la intamplare, ci fiecare este incadrat intr-un plan personal de mantuire. Dumnezeu cunoaste mai dinainte toate necazurile si stie ca cei care le intampina pot trece prin-peste ele, ba inca si sa scoata un folos din ele. Cu toate acestea, multe dintre temerile obsesive ale celor afectati de anxietate nu se vor intampla niciodata. Chiar si asa, ei nu isi pot reveni din acea stare ne neliniste permanenta, care le intuneca ochiul sufletului.

Necrezand in existenta, puterea, iubirea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, multi dintre cei afectati de anxietate au ajuns dependenti de medicamente. Este dureros cand omul renunta la o cale de vindecare atat de usoara, alegand una cu mult mai grea, ba inca si cu efecte adverse.

In perioada Postului Mare, crestinii canta: "Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu." Ale lui Dumnezeu sunt toate, deci, atata timp cat Il avem pe Dumnezeu, ce ne va mai lipsi? Putere are Dumnezeu sa tina toate, El nefiind constrans de nici o regula fizica lumeasca, deci, de ce ne vom mai teme? Atat doar, sa Il avem cu adevarat pe Dumnezeu in inimile si in viata noastra.

"Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului, cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei" (Matei 6, 25-34).

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 17792

Voteaza:

Anxietatea 4.70 / 5 din 10 voturi. 11 review utilizatori.

Comentarii (11)

  • Adrian GarciaPostat la 2012-10-04 00:43

    De ce nu se poate spune oare simplu pe nume bolii d.p.d.v. medical, asa cum e ea..? Cä anxietatea este o tulburare psihicä, un dezechilibru al unor substante umorale în creier, o discordantä între sistemele simpatic si parasimpatic ca urmare a unor factori externi ori genetici. De care te poti îmbolnävi indiferent cä esti f. credincios ori nu. O boalä apriori ..lumeascä ce se poate f. bine trata si cu medicamente, având o f. bunä sansä de vindecare. Bine-nteles prin prisma spiritualä, cu toatä încrederea în ajutorul Celui de Sus. Cäci desigur, tot El dispune.. Eu cred cä un astfel de subiect trebuie tratat consecvent separat din cele douä pcte. de vedere si nu ceva în genul: "hai sä nu mai mergem la doctor cä ne costä bani si medicamentele sunt oträvitoare, sä ne läsäm total în grija Domnului". Dumnezeu ne dä bolile sä ne-ncerce, dar el a läsat si întelepciunea si pe cei cu putere în stiinta vindecärii. Sä nu uitäm cä "încurcate sunt cäile lui" si noi trebuie sä le urmäm dupä puterile noastre. Care nu sunt mereu aceleasi cu ale unora cu mult mai pläcuti Lui si care au fost special înzestrati cu har.. Iisus a spus "sä däm cezarului ce-i al cezarului", deci când cele lumesti trebuie tratate cu cele lumesti, sä ne rugäm si sä credem cä D-zeu ne va purta pasii lumesti pe apa nevointei, asa cum ar fi ea si ne va scoate cu bine la tärm. Multä întelepciune, sänätate si încredere, Doamne-ajutä tuturor!

  • grigoras gherasePostat la 2012-09-25 10:49

    Imi permit sa-i raspund prietenului nostru Gheorghe Irimescu:Toti trebuie sa le sarim in ajutor,fiecare dupa puterile lui,dar in primul rand trebuie sa se ajute singuri.Parca nu de mult se vorbea despre luarea crucii si urmarea lui Hristos!Am mai scris despre acest lucru:anxietatea este boala omului slab in credinta!Nu descopar eu apa!Bogatia omului este credinta in Dumnezeu! Anxietatea este o boala mincinoasa,ea iti repeta incontinuu ca asa va fi si maine si mereu (ceea ce nu este adevarat)si aceasta te distruge daca nu ai o credinta puternica.Rabdarea si indelunga rabdare este singura care te poate ridica in picioare.Si daca disperi,te imbolnavesti cu repercursiuni nimicitoare,la ce iti foloseste?Sare bunastarea pe tine din mila?Desigur ca nu,dar ramanand in credinta fata de Dumnezeu vei reusi cu ajutorul Lui sa treci peste acest mare obstacol.Acest lucru ne spune El in fiecare cuvant al Sf,Scripturi!Va rog sa ma credeti ca am "trecut pe acest drum"si nu vorbesc precum "satulul"ci precum patitul. Dar toate acestea se bazeaza pe rabdare multa construita pe o mare incredere in promisiunile lui Dumnezeu! Doamne,ajuta-ne!

  • Carmen Bianca BugaruPostat la 2012-09-18 12:57

    Si eu am suferit de anxietate, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, prin Biserica a trecut

  • gheorghe irimescuPostat la 2012-09-10 11:34

    Daca vorbiti de anxietate ganditi-va la lumea reala asa cum e ea: saraca,fara locuri de munca incertitudinea zilei de maine,bolnava,disperata,un tineret dezorientat.Acum faceti comparatie cu,contrastul acestei vieti a unora:bogati cu locuri de munca bine platite,fara sa se gandeasca la necazuri si cu o situatie financiara ce- si permit orice. Cine le sare in ajutor la primii? Statul? Biserica?Sau cei din partea a doua? Dumnezeul sa ne ocroteasca cu mila sa pe toti.

  • Bogdan GramaPostat la 2012-09-09 15:59

    Sa nu ne ingrijoram, fiindca iubindu-L pe Dumnezeu si cautand Imparatia si dreptatea Lui, de toate celelalte vom avea parte...

  • grigoras gherasePostat la 2012-09-07 14:49

    Anxietatea as cataloga-o ca frica de necunoscut pentru modul cum ne-am trait viata!Se desprind de aici cel putin doua lucruri:1)ca totusi exista cineva caruia va trebui sa-i dam socoteala si noi L-am neglijat,2)ca viata noastra nu a fost tocmai curata si simtim o mare apasare.Concluzia devine clara,incepem sa constientizam ca ceva este in neregula si aceasta devine o greutate de nesuportat.Nestiind cum sa despovaram de aceste greutati ce singuri ni le-am asezat in spate ,multi capotam,pentru ca nu-L cunoastem pe adevaratul nostru "doctor",Domnul nostru IIsus Hristos. De aceea spun eu multora dintre semenii mei ca adevarata carte a medicinei umane este Sfanta Scriptura!Cati sunt oare dispusi sa creada? ANXIETATEA este boala ce macina pe atei!

  • FULEA DanPostat la 2012-09-05 22:36

    Materialul prezinta un caz de boala a sufletului care are o rezolvare sigura prin credinta in Dumnezeu (cea sanatoasa si solida nu o vaga superstitie care sa serveasca la un banal furt de caciula cum practica multi si mai ales cei care se lauda ca au credinta dar nu sunt bisericosi). Practic orice boala are o pornire de pacat care afecteaza mai intai sufletul si mai apoi si trupul. Medicamentele de regula ajuta la prima vedere dar nu vrem sa vedem ca acestea nu vindeca ci doar "inghesuie" boala si o mascheaza. Undeva in timp dupa mai multe boli netrate prin credinta ci doar dosite cu medicamente pot sa apara si boli grele pentru care chiar recuperarea prin credinta necesita un efort considerabil la care omul cu greu se inhama.

  • Dragotoniu Petre -RomeoPostat la 2012-09-05 13:37

    Vă mulţumesc din suflet pentru acest articol, pot spune că sunteţi un om binecuvăntat în care Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu a pus darul de-a scrie si pentru asta îi mulţumim Tatălui nostru ceresc, că fiecăruia nea dat câte un dar după voia Lui. Fiţi binecuvântat în tot ceea ce veţi face după voia Domnului.

  • claudia sindrilaruPostat la 2012-09-05 12:07

    Aveti dreptate in tot ceea ce spune-ti,sotul meu traieste drama aceasta. Dar ma rog la BUNUL DUMNEZEU sa-i lumineze mintea si sufletul si sa gaseasca drumul drept in viata.

  • ghita doruPostat la 2012-09-05 10:25

    odata vcu escaladarea societatii de consum apar si alte forme mai subtile pe care diavolul le practica angoasa aniexitate depresie sf.ioan gura de aur spunea de parsivul diavol ca-si imbunatateste metodele cu evolutia timputilor ce este mai tragic este ca in loc sa-l cautam pe dumnezeu sa-l aducem in inima noastra il cauta pe bivolaru, yoga, psihiatri psihoanaliza care grabesc mai rau evolutia bolii...

  • Maria AndreeaPostat la 2012-09-04 10:49

    foarte bun articolul! de am avea puterea sa si facem ceea ce trebuie.... eu m-am imbolnavit din din cauza anxietatii , si intr-adevar este mai mult decat o teroare! un articol foarte bun! multumim si mai asteptam si altele

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE