Clonarea, crearea si folosirea de embrioni

Clonarea, crearea si folosirea de embrioni Mareste imaginea.


Clonarea, crearea si folosirea de embrioni

Permitand reproducerea pornind de la o singura persoana, clonarea umana ar viola cel putin trei norme majore rezultate din faptul ca reproducerea a fost stabilita in interiorul unirii sotului si sotiei. In primul rand, clonarea umana ar implica reproducerea in afara unirii trupesti a sotului si sotiei. Reproducerea ar fi smulsa din unirea sotului si sotiei, care in mod normativ este una senzuala. Pentru a-l cita inca o data pe Sfantul Ioan Gura de Aur: "Asa si femeia, primind partea cea mai grasa a placerii topite, o hraneste si incalzeste si adaugand partea ei o da inapoi un om". Reproducerea neamului omenesc, asa cum este ea binecuvantata de Dumnezeu in Scripturi (Fc 1, 27-28; 2, 24; Mt 19, 5; Mc 10, 2-8), e cea prin unirea carnala intr-un singur trup a sotului si sotiei. In al doilea rand, clonarea ar fi o reproducere asexuata; n-ar implica in procesul procrearii combinarea materialului genetic de la sot si de la sotie. Aceasta deviere nu poate fi remediata preluand nucleul pentru clona de la un sot, iar restul celulei de la celalalt. Nu vom avea o reproducere sexuala chiar daca sotul ce ofera celula va oferi ADN-ul mitocondrial. In al treilea rand, sotii nu trebuie sa poata sa se reproduca singuri, o idee subliniata de Sfantul Ioan Gura de Aur in talcuirea sa la Epistola catre Efeseni: "Nici n-a facut femeia in stare sa poarte copii fara barbat, caci atunci ar fi fost suficienta ei insesi". A cauta o reproducere asexuata, independenta de unirea sexuala a sotului si sotiei, inseamna a cauta o autosuficienta reproductiva nedorita de Creator. In sexualitate si in reproducere, mai mult decat in alte domenii, barbatul si femeia nu au voie sa se confrunte unul cu altul ca parteneri indispensabili. Deoarece barbatul si femeia nu trebuie sa caute sa se reproduca independent unul de celalalt, in inseminarea artificiala a unei femei nemaritate, in dezvoltarea gestatiei depline in vilro sau in clonarea umana e implicat un rau special.

In tehnologiile care se dezvolta, trebuie sa distingem intre (1) o reproducere ce trece dincolo de unirea unui barbat si a unei femei (ca, de exemplu, in introducerea nucleului oului unui donator in ovulul enucleat al sotiei) de (2) interventii care duc doar la transplantul de citoplasma din oul unui donator in ovulul sotiei. In cel mai bun caz, exista o demarcatie dificila intre interventiile care pot fi comparate cu un transplant sau cu o interventie chirurgicala extensiva si interventiile care vor duce la fabricarea unui copil. Acest aspect va deveni important pe masura ce va fi posibila producerea de cromozomi artificiali. Atunci vom putea inlocui cromozomul unui parinte cu un cromozom fabricat in asa fel, incat sa fie in mare parte echivalentul celui parental, cu exceptia absentei defectului sau a introducerii imbunatatirii necesare sau dorite. Ne putem imagina un ovul prelevat de la sotie, care dupa ce s-a intervenit asupra lui (introducand, de exemplu, un asemenea cromozom sau mitocondrie fabricata), ar fi plasat in uterul ei pentru a fi fertilizat prin contact sexual normal. Asemenea interventii prin ele insele n-ar fi nepotrivite, atat timp cat garnetii raman cei ai cuplului casatorit cu doar cateva modificari terapeutice sau unele imbunatatiri minore. Totusi, transformarea tehnologica a caracterului reproducerii implica o vatamare morala. E nevoie aici de un discernamant duhovnicesc pentru a stabili ce anume constituie o indepartare esentiala fata de reproducerea sotului si sotiei. Granitele trebuie identificate prin rugaciune, smerenie, indrumare duhovniceasca si lasare in voia lui Dumnezeu.

Fertilizarea in vitro avand ca scop formarea de zigoti, de embrioni timpurii sau de fetusi pentru cercetare implica un rau dublu. In primul rand, asemenea fertilizari indeparteaza procrearea vietii umane de intimitatea casatoriei. incercarea de a dezvolta o viata umana altfel decat ca o parte a reproducerii sotului si sotiei rupe legatura procrearii umane cu patul conjugal. In al doilea rand, cercetarile pe embrioni implica actiuni directe asupra unei forme de viata umana. Desi nu este limpede modul in care trebuie privita viata embrionara timpurie inainte de a fi sau a fi fost in pantece, o asemenea viata nu poate fi inteleasa doar ca una de care ne putem lipsi. Deoarece atat Sfantul Vasile cel Mare, cat si canoanele Bisericii resping distinctia intre fetusii timpurii (aflati in primele stadii de dezvoltare) si cei tarzii (aflati in stadii avansate de dezvoltare) preferand sa trateze drept copil tot ceea ce se gaseste in uterul uman, aceasta pozitie se ridica impotriva oricarei ucideri sau actiuni directe impotriva oricarei forme timpurii de viata umana care in stadiul sau de dezvoltare ar fi trebuit sa fie in uter. Chiar daca asemenea actiuni impotriva vietii umane inaintea ca ea sa fie sau sa fi fost in uter nu poate fi in mod limpede echivalentul unui avort, si deci o crima, nu trebuie totusi actionat distructiv asupra unor asemenea zigoti, embrioni sau fetusi. Adoptarea unei pozitii diferite inseamna a iesi in afara duhului Parintilor. In utilizarea zigotilor si a embrionilor pentru cercetari nonterapeutice exista o implicare intima in actiuni lipsite de bunavointa impotriva vietii umane timpurii. Asa cum s-a observat deja, fuzionarea garnetilor umani cu gameti animali ar fi in cel mai bun caz o forma speciala de bestialitate; incercarile de a incuraja reproducerea partenogenetica (reproducere folosind ovule nefecundate, intregul material genetic provenind dintr-o singura celula) ar implica relele asociate donarii.

Folosirea de materiale de la embrioni si fetusi morti, cum ar fi celulele tulpine embrionare, este o chestiune diferita, dificila si complicata. Folosirea de celule fetale (atat timp cat ele nu sunt celule omnipotentiale) sau de tesuturi prelevate de la fetusi morti trebuie sa fie guvernata de aceleasi considerente morale care reglementeaza folosirea tesuturilor de la oamenii adulti. In conditiile care permit folosirea de tesuturi si organe de la persoane ce mor in accidente, e permisa si folosirea de tesuturi sau organe de la fetusi care mor accidental. In conditiile care permit si folosirea de tesuturi sau organe de la persoane care au fost omorate, e permisa folosirea de tesuturi si organe de la fetusi care au fost avortati, de la embrionii "in exces" pastrati in clinicile de fertilizare in vitro sau de la embrionii care au fost formati pentru a se produce tesuturi si organe. Acelasi lucru se poate spune despre cunostintele derivate din cercetarea embrionara sau fetala.

In principiu nu exista nici o opreliste impotriva folosirii intr-un scop bun a ceva ce a fost dobandit prin mijloace revoltatoare, atat timp cat n-am fost implicati in (1) folosirea acestor mijloace rele, (2) in incurajarea folosirii lor, (3) in evitarea condamnarii lor si (4) in scandalizarea produsa prin folosirea lor.

Putem bea apa dintr-o fantana ce a fost sapata printr-o munca fortata si nedreapta. Trebuie sa fim insa foarte atenti sa nu aprobam si sa nu incurajam nici o imprejurare sau mijloc ilicit. Va fi nevoie de un mare discernamant duhovnicesc, si orice folosire a unor asemenea materiale trebuie abordata cel putin cu pocainta ca o concesie facuta slabiciunii omenesti. La urma urmei, amanarea mortii si cautarea sanatatii nu trebuie sa devina niciodata obsesii atotconsumatoare.

H. Tristram Engelhardt jr.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4628

Voteaza:

Clonarea, crearea si folosirea de embrioni 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE