Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile ?

Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile ? Mareste imaginea.

Psihologii si psihiatrii crestini pot fi vazuti drept un pogoramant al lui Dumnezeu, intr-o lume in care preotul duhovnic fie nu mai are cuvant cu putere multa, fie cuvantul lui nu mai este atat de cautat si de implinit, precum odinioara. Astfel, din vina preotului duhovnic sau din vina personala, unii dintre noi ajung in cabinetele de consiliere psihologica sau in cele de psihiatrie.

Parintele arhimandrit Simeon Kraiopoulos, intr-una din cartile sale, spune: "Una este sa tratezi lucrurile din punct de vedere psihic si alta este sa le tratezi din punct de vedere duhovnicesc. De regula, daca esti format din punct de vedere duhovnicesc, esti si psihic, ceea ce nu este valabil si invers, adica daca stai bine psihic, implicit stai bine si duhovniceste."

Astfel, preotul duhovnic are datoria si puterea harica de a inlocui si de a depasi lucrarea psihologului, care observa pe deasupra problemele sociale si personale, iar nu in detaliu, cautand si vindecand adevaratele lor cauze.

Cu toate acestea, studiind cu multa atentie problemele sociale si comportamentul uman, psihologii au ajuns la o cunoastere relativ satisfacatoare a acestora. Astfel, de cele mai multe ori, si ei pot indruma bine persoanele cuprinse de suferinte interioare, adica personalitatile dificile. In continuare, voi rezuma principalele categorii de personalitati dificile, impreuna cu sfaturile psihologilor privind comportarea noastra langa acestea.

Personalitatile anxioase

Personalitatile anxioase isi fac griji prea multe, pentru sine sau pentru cei apropiati, in raport cu riscurile reale ale vietii cotidiene. Sunt caracterizate de o tensiune fizica adesea excesiva, fiind permanent atente la posibilele riscuri. Sunt vigilente fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus (fapt putin probabil sau lipsit de importanta). Trebuie mentionat ca prudenta si siguranta nu inseamna tensiune obositoare constanta.

Ce sa facem langa acestia? Sa le inspiram incredere; sa ii ajutam sa relativizeze anumite intamplari banale si sa se desensibilizare fata de unele ingrijorari inutile; sa rezistam tenditei de a-i ironiza, putand apela doar la un umor binevoitor; sa le recomandam sa comunice mai mult cu persoanele optimiste si linistite.

Ce sa nu facem langa acestia? Nu trebuie sa ne lasam subjugati de acestia, cu toate ca ei vor ca si noi sa fim la fel de stresati de acele potentiale riscuri; sa nu ii luam prin surprindere, nici chiar cu surprize placute; sa nu le mai impartasim si din propriile noastre nelinisti, caci au destule; sa nu deschidem subiecte de conversatie penibile si stanjenitoare.

Personalitatile paranoice

Personalitatile paranoice ii suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati in ceea ce le priveste. Se protejeaza in permanenta, fiind foarte atente la ceea ce se petrece in jur. Nu au incredere in ceilati, fiind foarte suspicioase. Pun la indoiala loialitatea altora, chiar si a celor apropiati, fiind adesea cuprinse de gelozie. Cauta energic dovezi in sprijinul banuielilor care ii macina, chiar in detalii infime, fara a tine seama de situatie in intregul ei. Daca acest timp de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate. Fiind preocupata de propriile drepturi, ca si de problemele de prioritate, se simte usor ofensata. Se arata rationala, rece, logica si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti. Ii este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive, neavand simtul umorului.

Ce sa facem langa acestia? Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile, fara a nunanta negativ lucrurile; mesajele transmise nu trebuie sa lase loc de interpretari gresite; sa respectam convenientele cu scrupulozitate (manierele, salutul etc), caci orice eroare de eticheta risca sa fie clasata drept lipsa de respect; sa mentinem un contact regulat cu aceste persoane, spre a nu crede ca le ocolim intentionat; sa facem referiri la legi si la regulamente, caci respecta legea si vor dreptate, cu orice pret; sa le lasam, din cand in cand, mici victorii, dar nu de orice fel.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu renuntam la a lamuri neintelegerile; sa nu le atacam imaginea pe care o au despre sine, deoarece sunt convinsi ca au desavarsite intentii bune; pe cat se poate sa nu comitem greseli, caci sunt necrutatori in a taxa si a arata greselile celor din jur; sa nu-i vorbim de rau catre ceilalti, caci vor afla cu siguranta acest lucru; sa nu intram in subiecte controversate, caci se poate ajunge usor la controverse personale.

Personalitatile histrionice (isterice)

Personalitatile histrionice cauta sa atraga tot timpul atentia celorlalti asupra lor, evitand situatiile in care nu sunt obiectul atentiei generale. Cauta staruitor afectiunea propriului anturaj. Dramatizeaza exprimarea propriilor emotii, care sunt foarte schimbatoare. Stilul discursului lor este mai degraba emotional, caci evoca impresii si este lipsit de precizie si detaliu. Au tendinta de a idealiza sau, dimpotriva, de a deprecia excesiv persoanele din anturajul lor.

Ce sa facem langa acestia? Sa ne asteptam la tot felul de exagerari si dramatizari; sa le lasam, din cand in cand, sa se manifeste, dar stabilind unele limite; sa le aratam interes, ori de cate ori au un comportament "normal"; sa ne pregatim sa trecem de la statutul unui erou la cel al unui infam, si invers.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ne amuzam pe seama lor, chiar daca acestia pot deveni usor tinta ironiei; sa nu ne lasam impresionati de tentativele lor de seductie si manipulare, caci vor sa capteze atentia cu orice pret; sa nu ne lasam prea tara induiosati, fiind adesea inclinati spre exagerare.

Personalitatile obsesionale

Personalitatile obsesionale sunt caracterizate de perfectionism. Sunt exagerat de atente la detalii, proceduri, reguli si organizare, adesea in detrimentul rezultatului final. Sunt incapatanate, staruind cu inversunare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ele si numai respectandu-se regulile. In relatie cu ceilalti, sunt rezervate. Le vine greu sa-si exteriorizeze emotiile pozitive, fiind adesea formale sau timide. Sunt nehotarate, luand greu decizii, din teama de a nu comite vreo greseala. Tergiverseaza lucrurile si cugeta exagerat de mult. Din punct de vedere moral, sunt riguroase, constiincioase si scrupuloase.

Ce sa facem langa acestia? Sa le aratam ca le apreciem simtul ordinii si al rigorii; sa le respectam nevoia de a prevedea si de a organiza totul; cand merg prea departe, sa le aducem critici precise si motivate; sa le aratam ca suntem previzibili si ca se pot baza pe noi; sa ii ajutam sa descopere bucuriile destinderii; sa le incredintam sarcini pe masura lor, in care "defectele" lor sa fie tot atatea calitati.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ii ironizam, mai ales in momentele lor de ambitie; sa nu ne lasam antrenati prea departe in sistemul lor; sa nu le coplesim cu o prea mare afectiune, recunostinta sau cu daruri.

Personalitatile narcisice (narcisism)

Personalitatea narcisica are sentimentul ca este exceptionala, situandu-se deasupra oamenilor de rand, si ca i se cuvine mai mult decat celorlalti. Este stapanita de ambitia de a avea succese rasunatoare, atat in plan profesional, cat si in viata personala. Adesea, este extrem de preocupata de infatisarea sa si de vestimentatie. Se asteapta la atentie si la privilegii, fara a se simti, insa, obligata la reciprocitate. Cand nu i se acorda privilegiile pe care le asteapta, devine furibunda. Ii exploateaza si ii manipuleaza pe ceilalti, pentru a-si atinge scopurile. Manifesta destul de putina empatie, iar emotiile celuilalt nu o prea misca.

Ce sa facem langa acestia? Ori de cate ori sunt sinceri, sa le aratam ca ii aprobam; dupa ce ii castigam increderea, sa-i explicati reactiile celorlalti fata de ei; sa respectam cu scrupulozitate convenientele sociale; sa pastram discretia asupra propriilor noastre reusite si privilegii.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ii aducem critici, decat atunci cand este absolut necesar si, atunci, cu mare precizie; sa nu ne opunem sistematic ideilor si faptelor acestora; sa fim atenti la tentativele lor de manipulare; sa nu facem vreo favoare pe care nu dorim s-o reiterati; sa nu ne asteptam la recunostinta.

Personalitatile schizoide

Personalitatea schizoida adesea pare a fi impasibila, detasata si greu de deslusit. Pare sa fie indiferenta la elogiile sau criticile celorlalti. Prefera mai cu seama activitatile solitare, avand putini prieteni apropiati, deseori chiar din cercul familial. Nu leaga prietenii cu usurinta si nu cauta compania celorlalti.

Ce sa facem langa acestia? Sa le respectam nevoia de singuratate; sa i punem in situatii care sunt pe masura lor; sa le observam lumea interioara, incurajandu-i sa comunice; sa le apreciem calitatile ascunse.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu le cerem sa-si manifeste exploziv emotiile; sa nu ii obligam la prea multa conversatie; sa nu ii lasam sa se izolele complet.

Comportamentul de Tip A

Personalitatile din aceasta categorie lupta impotriva timpului, fiind preocupate sa mearga totul mai repede si sa lucreze cat mai multe, intr-un timp limitat. Sunt preocupate de exactitate, fiind deranjate de incetineala altora. Au simtul competitiei, dorind sa iasa castigatoare pana si in situatii de viata anodine, precum in conversatii si sporturi de destindere. Sunt foarte implicate in ceea ce fac, muncind enorm. Activitatile din timpul liber devin tot atatea sarcini cu un scop bine determinat.

Ce sa facem langa acestia? Sa fim punctuali si sa le devedim ca se pot bizui pe noi; de cate ori incearca sa ne impuna punctul lor de vedere, sa il sustinem pe al nostru; sa ii ajutam sa relativizeze anumite lucruri; sa ii ajutam sa descopere bucuriile adevaratei destinderi.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ne lasam antrenat in competitii inutile si sa nu dramatizam conflictele ivite cu acestia.

Personalitatile depresive

Personalitatile depresive sunt caracterizate de pesimism. In orice situatie s-ar afla, vad doar latura sumbra a acesteia si posibilele riscuri, supraevaluand aspectul negativ si minimanizandu-l pe cel pozitiv. Au o dispozitie trista, chiar si atunci cand lipsesc evenimentele neplacute, care sa justifice aceasta dispozitie. Nu resimt placerea, nici in cazul unor activitati agreabile sau al unor evenimente fericite. Se autodepreciaza si nutresc sentimente de inaptitudine si de culpabilitate, chiar si atunci cand ceilalti il aprecieaza.

Ce sa facem langa acestia? Sa le atragem atentia, prin intrebari, asupra laturii pozitive a oricarei situatii; sa fie antrenate in activitati agreabile, care sa fie pe masura lor; sa le aratam consideratia intr-un mod adecvat; sa fie indemnate sa consulte un specialist.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ii criticam si sa nu le facem morala; sa nu ne lasam tarati in tristetea si inselarea lor.

Personalitatile dependente

Personalitatea dependenta simte nevoia acuta de a fi ajutata si sustinuta de ceilalti. Este reticenta, cand vine vorba sa ia singura decizii. De multe ori, ii lasa pe ceilalti sa ia decizii importante in numele ei. Prefera sa-i urmeze pe ceilalti, decat sa vina cu unele initiative. Nu ii place sa fie singura ori sa faca singura unele lucruri. Ii este teama de a nu strica relatiile cu ceilalti. Pentru a fi pe placul celorlalti, spune mereu "da". Este extrem de afectata si anxioasa, atunci cand este criticata si dezaprobata. Accepta munci putin gratificante, pentru a se face placuta celorlalti, iar rupturile o tulbura teribil. Este firesc, pentru ca, dupa atasare si dependenta, urmeaza vulnerabilitatea si teama.

Ce sa facem langa acestia? Sa le apreciem-laudam mai mult initiativele, decat reusitele; sa ii ajutam sa banalizeze esecurile; daca ne cere sfatul, inainte de a raspunde, sa ii chestionam pe ei in privinta punctului lor de vedere; sa le vorbim despre indoielile si slabiciunile noastre; sa nu sovaim sa-i cerem sfatul si ajutorul; sa ii ajutam sa-si multiplice actiunile; sa ii facem sa inteleaga sa sunt o serie de activitati pe care le putem face fara ele, dar ca aceasta nu inseamna ca le respingem ajutorul.
Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu luam decizii in locul lor, chiar daca ne cer acest lucru, si sa nu le sarim in ajutor imediat, de cate ori sunt in impas; sa nu le criticam initiativele, chiar daca uneori nu sunt bune; sa nu ii abandonam cu desavarsire, gandind ca astfel ii invatam sa se descurce singuri; sa nu le ingaduim sa ne faca favoruri si alte munci, in locul nostru; sa nu ii lasam sa ne invadeze viata si activitatile de peste saptamana.

Personalitatile pasiv-agresive

Personalitatile pasiv-agresive, atat in domeniul profesional, cat si in viata personala, manifesta rezistenta la exigentele celorlalti. Discuta excesiv de mult ordinele, criticand pe toti pe reprezentantii autoritatilor. Intr-un mod ocolit, taraganeaza lucrurile si amana la nesfarsit, fiind intentionat ineficiente. Stau imbufnate si uita intentionat anumite lucruri. Se plang ca sunt neintelese, desconsiderate sau rau tratate.

Ce sa facem langa acestia? Sa fim amabil si sa indeplinim toate bunele maniere; sa le cerem parerea, ori de cate ori este posibil; sa le ajutam sa se exprime deschis, ele manifestandu-si indirect nemultumirea si agresivitatea; sa le reamintim regulile sociale elementare, adica lucrurile peste care nimeni nu poate sa treaca.
Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ne prefacem ca nu i-am observat impotrivirea; sa nu le criticam si sa nu le tinem discursuri moralizatoare, asemenea unui parinte; sa nu ne lasam antrenati in jocul represaliilor reciproce.

Personalitatile evitante

Personalitatile evitante sunt caracterizate de hipersensibilitate. Criticile si ironiile sunt inspaimantatoare, iar teama de ridicol este apasatoare. Evita sa intre in relatii cu ceilalti, cata vreme nu sunt sigure de bunavointa neconditionata a acestora. Evita situatiile in care li se pare ca ar putea fi jignite sau s-ar simti stingherite. Se autodepreciaza, avand o stima de sine redusa si, de cele mai multe ori, isi subestimeaza capacitatile si reusitele. Din teama de esec, opteaza deseori pentru un rol marunt sau pentru posturi mult sub capacitatile lor.

Ce sa facem langa acestia? Sa le propunem obiective de o dificultate progresiva; sa le aratam ca ne intereseaza opinia lor; sa le aratam ca acceptam sa fim contrazisi; daca vrem sa ii criticam, sa incepem cu un elogiu mai general si, apoi, sa ii aducem critici fata de un detaliu din conmportament; sa ii asiguram de sprijinul nostru constant.

Ce sa nu facem langa acestia? Sa nu ii ironizam si sa nu ne enervam pentru ezitarile si reactiile lor; sa nu ii lasati sa-si asume toate muncile ingrate sau de mana a doua.

Schimbarea personalitatilor dificile

Personalitatea se edifica inca din primele zile de viata. Noi, insa, constientizam faptul ca felul nostru de a fi ar cam trebui schimbat abia pe la 20-30 de ani, cand anumite deprinderi sunt deja adanc inradacinate. Cu cat dobandim mai de timpuriu o deprindere comportamentala, cu atat mai mari vor fi eforturile de a o modifica, ceea ce, de multe ori, duce la un sentiment de descurajare anticipat, la persoanele care ar dori sa se schimbe.

Recunoasterea problemei si dezacordul fata de aceasta. Deoarece felul de a fi al fiecaruia se contureaza inca de timpuriu, de cele mai multe ori este dificil ca fiecare sa-si perceapa propriile detalii gresite din comportament. In general, membrii familiei si anturajul sunt cei care atrag atentia asupra unui comportament inadecvat, direct, prin remarci sau critici, ori indirect, prin distantare treptata. Constientizarea problemei este prima etapa, indispensabila, a oricarui proces de schimbare.

Orice neajuns comportamental poate fi mai puternic decat vointa proprie. Chiar identificate corect, trasaturile noastre de caracter au remarcabila tendinta de a persevera si, in ciuda tuturor intentiilor si a deciziilor noastre, de a se manifesta, atunci cand ne confruntam cu acele situatii-cheie.

Personalitatile dificile vor refuza adesea sa se angajeze intr-un proces de schimbare, fiind stapanite de teama de a nu mai fi ele insele si de a-si pierde personalitatea, ca si cum si-ai pierde sufletul. Insa, in toate cazurile, nu poate fi vorba de schimbare completa sau pierdere a personalitatii unice, ci de readaptare sau ameliorare a devierilor acesteia. Acest atasament fata de propriile defecte reprezinta o forma aparte de "cult al personalitatii".

Fiecare dintre noi are nevoie de ajutor din afara. De multe ori, propriul anturaj este cel care determina o schimbare. Durerea simtita pentru o persoana draga, atunci cand e vazuta captiva unor atitudini distructive, sta la originea multor interventii, directe sau indirecte. Deseori, insa, tocmai intentiile si sfaturile bune genereaza tot soiul de probleme, pentru ca pot fi percepute intr-un mod negativ.

Este nevoie sa intelegem neputintele celor de langa noi. De obicei, o persoana dificila nu se comporta intr-o maniera problematica din placere, ci dintr-o anumita teama, precum cea de a fi abandonata, de a fi neinteleasa sau de a fi agresata. Aceste persoane sunt foarte vulnerabile. Daca nu observam vulnerabilitatea (slabiciunea), din spatele acestor atitudini incomode, vom da nastere la multe si mari conflicte.

Trebuie sa recunoastem dificultatea pe care o implica schimbarea. La inceput, este nevoie de intelegere, de rabdare si de timp, iar mai apoi, trebuie acceptata orice schimbare, oricat de incopleta ar fi ea.

Nimanui nu-i place sa fie tratat precum un copil. Personalitatile dificile actioneaza mai mult dupa propriile reguli, prestabilite, decat in functie de situatiile sau persoanele cu care se confrunta. Nu trebuie cedat, insa, in privinta aspectelor esentiale. Personalitatile dificile vor insista si vor face presiuni pentru a-si impune manierele proprii.

Sa incercam sa aflam ce temeri se ascund in spatele comportamentelor dificile si sa nu credem ca este vorba doar de o chestiune de rea-vointa. Sa acceptam o schimbare progresiva si sa nu pretindem o schimbare rapida si deplina. Sa trasam o imagine clara a propriilor noastre limite si sa nu le facem des morala. Sa acceptam o schimbare incompleta si sa nu le pretindem perfectiune in tot ceea ce fac, pentru ca mai apoi, fiind dezamagiti, sa lasam totul balta.

Fratilor, sa luam aminte !

Neplacerile pe care ni le pricinuiesc acestia si aprecierile facute asupra personalitatilor dificile sunt o marturie a propriilor noastre slabiciuni, drept pentru care, trebuie avut in vedere cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care spune: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar barna din ochiul tau nu o iei in seama? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si, iata, barna este in ochiul tau? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si, atunci, vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Matei 7, 1-5).

Abia dupa ce noi insine ne vom tamadui sufletul, vom putea avea grija si de cei de langa noi, iar atunci, numai precum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, cand zice: "Datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire" (Romani 15, 1-2); "Dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti" (I Tesaloniceni 5, 14-15); "Chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos" (Galateni 6, 1-2).

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 7081

Voteaza:

Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile ? 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.