Pietre, demoni si spatii subterane

Pietre, demoni si spatii subterane Mareste imaginea.


Pietre, demoni si spatii subterane

 

Maestrul si geologul Matei Burcea iesira din hotelul Pera-Palace din Istambul. Ezitara putin daca sa se indrepte la stanga, in sus spre piata Taksim - punctul cel mai inalt al vechii Pera - sau la dreapta in jos spre Cornul de Aur. In cele din urma se hotarara sa coboare prin labirintul de strazi inguste marginite de vitrine si tarabe catre turnul Galatei si apoi mai jos pana la Karakoi, pe malul apei, atrasi fiind de perspectiva care stiau ca se deschide de aici spre cartierul Eminonu cu sirul sau unic de cupole si minarete.
 

Vremea era buna si racoroasa, asa ca cei doi prieteni isi continuara mergand discutia intrerupta.

- Daca am inteles bine, incepu Matei Burcea, toate traditiile esoterice, religioase sau folclorice atribuie pamantului o forta spirituala si considera ca aceasta este transferata sau chiar concentrata in metale, care devin kratofanii, dotate cu o viata si forta transfizica misterioasa. Metalurgistii si alchimistii, in cadrul aceleiasi viziuni fanteziste sunt niste preoti sau magicieni care cauta sa profite intr-un fel de aceste energii tainice (in folosul lor sau al oamenilor in general) de aceste forte pentru a se imbogati (fabricand metale pure, aliaje si mai ales aurul), pentru a se mentine sanatosi (cu panaceul) si eventual a-si prelungi, daca se poate, indefinit viata (cu elixirul).

- Este si aceasta un fel sec de a rezuma lucrurile. Trebuie sa adaug insa" un corectiv si anume ca fortele telurice nu sunt transferate numai metalelor, ci si pietrelor, dintre care unele au jucat si mai joaca inca un rol deosebit in multe religii si la multe popoare cum au subliniat Ratseh si Guhr intr-un Lexicon al pietrelor magice.

- Toata cariera mea de geolog m-am ocupat de pietre, de roci si de fragmentele lor. Cunosc toate tipurile de roci, compozitia si aspectul lor, distributia lor geografica, modul lor de formare si modul in care pot fi valorificate. Stiu si felul in care pot influenta in bine sau in rau mecanismele biochimice ale fiintelor.

Niciodata insa nu m-am gandit serios ca pietrele pot fi si suportul unor forte magice, prin. care pot interveni in viata spirituala a oamenilor:

- Problema aceasta a "kratofaniilor litice" a fost studiata cu pasiune de M. Eliade. El a contribuit mult la difuzarea ideii ca pietrele pot fi "instrumentele unor actiuni spirituale", "centre de energie" utilizabile in folosul celor vii sau pentru apararea celor morti, indeplinind "mai degraba o functie magica decat una religioasa".

- Aceasta functie magica chtonica a fost (sau este inca!) folosita doar intr-o singura directie sau pentru o singura clasa de "operatiuni magice"? intreba M. Burcea.

- Nu..".

Una din cele mai vechi si mai importante contributii ale kratofaniilor litice este sa creeze o relatie spirituala (magica) -intre pamant (locul unde s-au nascut pietrele si s-au maturizat) si cer. Gratie acestei functii, se plasau din totdeauna pietre in locurile cele mai sacre de pe pamant, locuri care mijloceau legatura dintre lumea uraniana si cea chtonica si invers. In acest sens trebuie pomenita asezarea unei pietre sau unei gramezi de pietre in punctele considerate drept "central lumii", cum ar fi - printre altele - "omphalos-ul" de la Delphi.

Rolul acesta de mijlocitor intre pamant si cer l-a avut, potrivii traditiei biblice, si piatra pe care isi pusese capul Iacob cand a visat scara mitica ce lega pamantul cu cerul. De altfel, constient de sacralitatea acestei pietre si a locului respectiv (pe drumul de la Ber-Seba spre Haran), Iacob a infipt in pamant piatra respectiva, a uns-o cu untdelemn, i-a dat numele de Betel (Casa lui Dumnezeu) si a considerat-o drept simbolul legamantului dintre el si Dumnezeu. Tot in Geneza sta scris ca acelasi Iacob, cu prilejul impacarii sale cu Laban, ia o piatra, o infige in pamant ca un stalp ("axis mundi") si apoi aduna in jurul ei o gramada de pietre cladind un momument litic (o movila) pe care il boteaza Galaad si caruia ii atribuie rolul unui simbol al prezentei lui Dumnezeu ca martor al legamantului facut intre el si socrul sau Laban.

Tot cu rolul de a crea o conexiune spirituala intre pamant si cer au fost ridicate obeliscurile egiptene si bine cunoscutele menhire din epoca megalitica. Aceste uriase pietre verticale au adesea un mormant la baza lor, unde probabil se afla ramasitele unei victime sacrificate ritual cu prilejul asezarii pietrei (stancii) sacre respective.

Dupa mine - adauga maestrul - cea mai spectaculoasa forma de utilizare mistica a pietrelor este incontestabil reprezentata de acele vaste ansambluri megalitice, ca cel de la Carnac (din Bretania franceza) care cuprinde mii de menhire asezate in siruri paralele orientate de la vest spre est (pe axul mistic al pamantului) si mai ales marele sanctuar de la Stonehenge care si astazi mai dainuieste pe tapsanul de la nord de Salisbury in sudul Angliei. Totdeauna imi aduc aminte cu emotie de el. De departe, ca si de aproape, acest ansamblu megalitic produce o impresie de neuitat, mai ales la rasaritul sau la apusul soarelui. De indata ce ai trecut cercul magic ce-l inconjoara, te afli intr-un univers straniu unde ai senzatia ca se pot intampla fenomene ciudate, irationale. Te afli ca intr-o cetate din basme inconjurata de doua randuri circulare de blocuri de piatra, un rand exterior de 30 monoliti de gresie de aproape 5 m inaltime, care suporta in varfurile lor alte blocuri orizontale tabulare, si un rand interior tot circular, de 39 menhire de granit. In spatiul magic astfel delimitat se afla inclusa o zona si mai sacra (un fel de Sfanta a Sfintelor) in forma de potcoava orientata spre nord-est inconjurata tot de doua randuri de pietre uriase: un rand exterior, format din cinci triliti (fiecare alcatuit din doua blocuri verticale aproape de 7 m inaltime de gresie ce sprijina un al treilea bloc orizontal pe varfurile lor) si un rand interior format din l9 menhire de granit. In mijlocul potcoavei, in sanctuarul propriu-zis, sau "camera regala", se afla ridicat monolitul"cel mai inalt (''axis mundi") marcand centrul edificiului ("omphalos", "centrul lumii"). Din pacate astazi se afla rasturnat pe pamant, unde este prezentat gresit drept un altar.

- Am fost si eu la Stonehenge. De indata am realizat imensul efort facut pentru gasirea in regiunile muntoase din apropiere blocurilor de piatra, pentru detasrea, transportarea si implantare lor intr-o epoca tehnologic nedezvoltata, caci - daca imi aduc" bine aminte - sanctuarul a fost constrit in etape succesive intre anii l800 si l400 iH., ceea ce inseamna la sfarsitul neoliticului si inceputul epocii de bronz.

- Nu trebuie sa uitam ca marele sanctuar de la Stonehenge reprezinta o forma perfectionata. Daca ai timp - cum am avut eu - sa te plimbi prin zona, descoperi ca el a fost precedat de un sanctuar neolitic mai vechi situat la cca. l0 km. est, la Durrington Walls. E vorba tot de o structura ce contine sase siruri concentrice circulare de blocuri de piatra. Astazi nu se mai vad decat gaurile. Imediat alaturi de acesta (la sud-vest) gasesti alt sanctuar, "Woodhenge", tot circular si tot cu sase randuri concentrice de gauri astazi umplute cu cate o coloana scurta de ciment.

Toata aceasta regiune din jurul oraselului Amesbury trebuie sa se fi bucurat de un prestigiu sacru deosebit.

De aceea, in afara de sanctuarele neolitice amintite de la Stonehenge, Woodhenge si Durrington, in vecinatatea primului am vizitat doua necropole cu tumuli din epoca bronzului (foarte rar citate), una la Winterborne Stoke Cross-roads cu 22 tumuli mici si un tumul mult mai mare in centru, si alta la Normanton Down cu 26 tumuli obisnuiti si un tumul central mai mare, probabil mormantul unui sef apartinand culturii Wessex,

Dealtfel si in afara acestor necropole daca te plimbi gasesti imprastiati alti tumuli pe o distanta de cca. 8 km. In jurul complexului Stonehenge.

- Trebuie sa mai recunosc ca si geometria sanctuarului Stonehenge m-a impresionat. De altfel s-a scris mult despre ea.

- Se pare ca in aceasta geometrie se afla inscrise o serie de cunostinte care faceau parte din tezaurul esoteric al elitelor initiate ale epocii (din care deriva si esoterismul druizilor celti). De altfel o investitie atat de mare nu putea sa serveasca numai drept loc de cult. Elitele initiate care aveau in custodie sanctuarul nu-si limitau activitatea doar pentru a face liturghii neolitice in cadrul unui cult solar ci probabil ca in paralel meditau, studiau si interpretau traditiile si observatiile ce le faceau ca intr-o protoacademie.

- Am citit recent ca unele analize geometrice combinate cu observatii si calcule astronomice (care reconstituie spectacolul cerului de la epoca respectiva) sugereaza ca asezarea blocurilor de piatra traseaza niste axe de orientare pentru reperarea pozitiei astrelor mobile vizibile. Daca acest lucru este adevarat, atunci rezulta ca la Stonehenge se afla un centru de observatie astronomica care, in afara de aspectele astrologice, trebuie sa se fi ocupat cu stabilirea datelor calendaristice indispensabile pentru cult dar mai ales pentru organizarea muncilor agricole.

- Aceleasi analize au aratat ca in acest sanctuar de langa Salisbury gasim marile simboluri figurative ale Revelatiei (cercul, triunghiul, pentagramul etc) si anumite simboluri cifrice sacre (l, 3, 5 etc), ceea ce ii confera si rolul unui "centru" magic.

- E curios insa ca nu gasim nici o urma de sculptura.

- In primul rand, raspunse maestrul, exista o explicatie tehnologica: dalta de fier nu exista pe vremea aceea, iar cu bronz sau alte pietre e greu sa sculptezi. Exista insa si o explicatie teologica: piatra era sacra prin ea insasi, era o icoana, o hierofanie, iar omul nu avea dreptul sa o modifice. Dealtfel cand s-au facut altare pentru sacrificii rituale, lespezile de piatra erau folosite ca atare, brute, necioplite. Initial si templele trebuiau sa fie cladite din pietre necioplite, singurele ce-si pastreaza forta spirituala si perfectiunea nativa, androgina.

In Exod si in Deuteronom gasim clara porunca divina de a nu altera sau profana pietrele cu dalta.

Mult mai tarziu pietrele de cult informe ("argoi lithoi") incep sa fie fatuite si apoi sculptate, antropomorfizate si/sau zoomorfizate. Piatra devine idol, functia ei sacra nativa se complica prin interventia omului.

- De ce oare adorarea pietrelor, atat de adanc prezenta in traditii, a fost totusi combatuta, as spune cu inversunatre, de unele religii?

- Intr-adevar cultul pietrelor brute (de altfel ca si a "chipurilor cioplite" din piatra), ritualurile si gesturile folclorice care folosesc forta magica a pietrelor au fost aspru condamnate de iudaism (desi in Vechiul Testament cum ti-am amintit, sunt referiri clare la sacralitatea pietrelor) si de crestinism. Este vorba de o mutatie spiritualizanta a experientei religioase. Nu este rezultatul unei noi Revelatii care abroga Revelatia primordiala, ci este expresia unei reflexii teologice ca cea care a dus la iconoclasmul bizantin al imparatilor Isaurieni.

E drept ca prestigiul sacru al unor pietre se mentine si in contextul unor religii foarte intolerante ca vestita Ka'aba, dar si ca piatra de la Scone, care este pastrata in locul cel mai sfant al abatiei Westminster de la Londra. Intr-adevar in capela Sf. Eduard Confesorul, incastrata in tronul principal al incoronarii se afla aceasta piatra despre care unii spun ca este piatra "Betel" pe care a dormit Iacob cand a visat scara ingerilor, iar altii sustin ca este piatra pe care s-a sprijinit capul Sf. Colomba. Oricum a fost adusa din Scotia la Londra de Eduard I la sfarsitul secolului XIII si de atunci toti regii Angliei se incoroneaza fiind asezati pe. ea. Mi-aduc aminte ca englezii ii atribuie o pretuire atat de mare incat in timpul celui de al doilea razboi mondial a fost evacuata in Canada odata cu tezaurul Regatului Unit.

Rolul mistic al pietrei apare si in Evanghelie, caci Hristos pomeneste de piatra unghiulara a Bisericii sale. E drept ca aici apare o confuzie intre termenul de "piatra" si numele de "Petre" al Apostolului care avea sa ctitoreasca episcopatul Romei.

- Nu e singura confuzie. Multi considera "piatra unghiulara" a unui edificiu un suport de piatra cu rol magic asezat sub unul din unghiurile cladirii. In realitate cred ca se refera la acea piatra care incheie boltile (cupolele), al carei rol in structura edificiului e foarte mare si a carei, simbolism e evident (punctul cel mai inalt al cupolei, locul pe unde trece axul mistic).

- Ca sa-ti raspund insa intrebarii puse la inceputul discutiei noastre, trebuie sa adaug ca rolul magic al pietrelor se manifesta si in alte domenii.

Astfel sacralitatea pietrelor era folosita si pentru protectia mortilor. Dealtfel si la Stonehenge s-au gasit morminte. Banala noastra piatra funerara nu este decat aspectul profan al pietrei sacre ce acoperea sau proteja magic mortul ingropat. Doar crucile din cimitire mai pastreaza acest aspect sacru.

- Cred ca cel mai monumental mod de a folosi piatra pentru protectia mortilor (atat fizica, impotriva profanarilor cat si spirituala) e reprezentat de piramide.

-Evident ca piramidele sunt monumente funerare de piatra. Rolul lor este insa mult mai complex. In primul rand forma lor reuneste simbolismul patratului (baza) cu cel al triunghiului (laturile) si in structura lui gasim numere sacre: l (varful), 2 (extremitatile unei laturi), 3 (limitele unei suprafete), 4 (limitele bazei), 5 (numarul varfurilor si suprafetelor), 8 (numarul laturilor) s.a.m.d.

Piramida in totalitatea ei nu poate fi detasata de simbolismul ascensional al movilei, dealului sau muntelui. Ea evoca axul lumii, muntele sacru, colina primordiala, dar este si simbolul rolului prometeic al omului care a creat acest formidabil dispozitiv magic de legatura dintre pamant si cer (ca ziguratele caldeene sau ca in mitul biblic al turnului lui Babei). In fragmentele de texte atribuite lui Hermes Trismegistul (publicate de parintele Festugieres, prietenul lui M. Eliade), acesta considera varful piramidei drept simbolul Logosului (Verbului demiurgic). Simbolismul piramidelor egiptiene, care se leaga si de sacralitatea functiei faraonice ca si de cultul mortilor, a dat nastere unei imense literaturi speculative reunite sub numele de piramidologie. Lucrul este explicabil, caci piramidele - mai ales marea piramida a lui Keops - impresioneaza pe oricine le priveste. Nu pot sa uit impresia pe care mi-a produs-o acest imens munte artificial prin dimensiunile sale si prin forma sa severa, realizand cea mai simpla figura a geometriei in spatiu.

Oameni de stiinta, oameni de cultura, initiati, mistici sau profani s-au preocupat sa gaseasca in orientarea si diferitele dimensiuni ale marii piramide a lui Keops de la Gizeh un fel de enciclopedie a stiintelor oculte egiptiene. Matila Ghika, care a fost obsedat sa decripteze in constructiile sacre simbolurile geometrice, proportiile sacre si numerele unei geometrii si aritmetici esoterice, considera marea piramida drept o colectie impresionanta de secrete inscrise in structura de ansamblu si in detaliile piramidei, recunoscand totodata ca arhitectul piramidei nu a fost probabil constient de tot ce a simbolizat si ca toata bogata tezaurizare oculta pe care a creat-o este rezultatul "unei pulsatii dinamice" care a actionat asupra lui.

- Jung, adauga Burcea, ar zice ca a lucrat sub presiunea unor arhetipuri. Recent am citit "Pendulul lui Foucault" de Umberto Ecco. In ea exista un pasaj remarcabil in care bagatelizeaza toate speculatiile, e drept numai cele numerice, ale piramidiologiei (asa cum le stim de la Piazzi Smyth, de la abatele Moreau si chiar de la M. Ghika). intr-adevar, inmultind sau impartind in mod arbitrar diferitele dimensiuni ale piramidei (masurate cu unitati alese ad-hoc) intre ele sau cu numere si ele arbitrare, piramidologii obtin tot felul de marimi cosmice, ca circumferinta, suprafata sau raza pamantului, numere operationale ca V (3,l4) sau date importante din istoria omenirii s.a.m.d. aminteste ca o numerologie similara a fost propusa si la Stonehenge. Autorul, prin unul din eroii sai, face apoi o analiza numerologica a unui chiosc de ziare si regaseste prin acelasi procedeu arbitrar toate constantele cosmice si proportiile universale si esoterice sustinand - nu stii daca in mod serios sau in gluma - ca daca arhitectii piramidei au reprodus in constructia lor inconstient "simfonia numerica a Universului", nu putem exclude ca autorul chioscului a fost si el supus aceleiasi presiuni magice ce-i impunea sa realizeze corespondente numerice intre chiosc si cosmos.

- Asa este, dar la sfarsitul pasagiului respectiv, Ecco face o afirmatie foarte profunda, stabilind un paralelism intre metodele de calcul artificiale si "intortocheate" ale piramidologilor si logica cercetarii stiintifice, care incearca sa demonstreze cu metodele ei intortocheate si ad-hoc alese "adevaruri" cunoscute sau imaginate aprioric.

Cu acestea ne-am departat insa mult de rolul sacru al pietrelor. Nu e nimic, nu suntem la o masa rotunda, raspunse Burcea.

- Rolul magic al menhirelor si piramidelor, dupa unii, ar fi fost preluat de marile catedrale de piatra romanice si gotice care, incepand din preajma anului l000 I.H., au aparut in Europa catolica. Unele speculatii esoterice le atribuie rolul de a fi uriase antene si cutii de rezonanta ale pietrelor din care sunt construite pentru realizarea legaturii magice, in dublu sens, intre cer si pamant. Aceasta ar explica de ce la constructia lor au intervenit acele confrerii misterice (initiatice) "de constructori si pietrari numite lojile francmasonice.

Pietrele au mai fost folosite ca sa protejeze drumurile ca acei "hermai" din antichitatea elenica. Acum cativa ani am vazut pe platourile sterile si stancoase de aspect selenic ale Islandei gramezi de pietre sau blocuri de piatra care marginesc drumurile si marcheaza intersectiile si bifurcatiile. E drept ca au rolul de repere (caci nu ai alte elemente de orientare) dar se bucura de o veneratie deosebita din partea populatiei. Ulterior aceste pietre hierofanizate ale drumurilor au fost inlocuite in unele culturi cu imagini sacre (idoli, sfinti, cruci sau troite) de piatra. Si ciobanii meleagurilor noastre isi marcau si protejau itinerariile lor de transhumanta cu cruci de piatra care se pastreaza si astazi, desi si-au pierdut semnificatia.

- Am vazut multe din ele in Baragan.

- Interesant este ca in viziunea traditionala pietrele care contin intr-o forma concentrata forta pamantului, forta ce asigura nasterea si dezvoltarea lor proprie, a metalelor si minereurilor si care da viata plantelor, au si capacitatea magica de a asigura fertilitatea oamenilor. Unele din ele (menhire, monoliti verticali etc.) evoca un simbolism falic, altele (pietrele gaurite, "ring stones") exprima un simbolism feminin. in jurul lor, in aproape

toate culturile, s-au dezvoltat rituri mai mult sau mai putin complicate, uneori exibitioniste sau obscene, alteori adevarate orgii care sa asigure fecunditatea barbatilor sau femeilor. Multe dintre aceste rituri persista evident alterate in folclorul majoritatii popoarelor.

- Asta imi aduce aminte ca in. unele tari se folosesc ca toponime expresii cu referire sexuala. Astfel in Elvetia in masivul "Diablerets" (intre Aigle si Sion) gasesti varfuri de munte cu nume sugestive ca: "Sex rouge". "Sex Rond". "Sex Noir". "Proz du Sex". "Sex Fou" etc.

- Probabil ca varfurile muntoase respective au fost candva implicate in forme de cult falic. Trebuie sa mai adaug ca pietrele gaurite mai intervin si in riturile care asigura o nastere usoara. De asemenea sunt folosite in ceremoniile initiatice. Trecerea prin gaura pietrei simbolizeaza o noua nastere, strabaterea "portii lumii" ("loka-dvara").

- Ce se intampla cu meteoritii ce nu mai pot fi considerati un produs de gestatie al pamantului, un suport al fortelor chtonice?

- Traditional sunt depozitarele unor forte uraniene.

Cele mai vestite "pietre din"cer" sunt- cum subliniaza si M. Eliade - piatra neagra de la Pessinonte, adusa la Roma dupa ultimul razboi punic, si celebra Ka'aba de la Meca, pe care Islamul a preluat-o de la vechile forme de cult premahomedane din Arabia. Pelerinajul la Meca nu este in fond decat un pelerinaj la un "centru al lumii" marcat de un mesager litic coborat din ceruri, de un meteorit negru sacralizat.

Cea mai celebra "piatra din cer" din istoria spirituala a Europei vestice este "Graalul". Este o piatra mitica nu istorica asa cum sunt cele amintite. Acest Graal - potrivit traditiei redate de Wolfram von Eschenbach intr-un poem initiatic de la inceputul secolului XIII - este o piatra minunata (unii spuneau ca e un smarald) creata de Dumnezeu "in illo tempore", predata ingerilor, care au aruncat-o din, cer ("lapis exillis") unui personaj mitic, un misterios, mare initiat. Piatra a fost apoi transmisa din generatie in generatie de la un mare initiat la altul. Era pastrata intr-un loc tainic de mare sacralitate (un "centru al Pamantului") intr-un castel nestiut de nimeni si pazita de o ceata, de cavaleri initiati, care duceau o viata de o deosebita spiritualitate.

Cel ce putea sa o vada sau sa o atinga era numai paznicul principal, un fel de mare preot care trebuia sa parcurga un lung itinerar initiatic si sa aiba calitatile spirituale necesare. Mitul acestei initieri este descris de legenda lui Parsifal si intreaga mistica legata de acest meteorit se regaseste in muzica pe care i-a inchinat-o R. Wagner.

Cultul Graal-ului este tipic pentru sistemele religioase misterice. Originea sa celtica (druidica) este probabila, de aceea mitul Graalului s-a integrat in ciclul poemelor initiatice celtice cunoscute sub numele de "Aventurile Cavalerilor Mesei Rotunde" care era o masa mitica rotunda de piatra, ca si masa tacerii sculptata de Brancusi. Mitul Graalului, este si un mit alchimist: cercetarea Graalului lungul drum initiatic reprezinta sirul de operatiuni magice ce definesc "opusul" iar Graalul este tinta suprema a alchimiei - Piatra Filosofala.

Acest mit - cum reiese si din analiza lui Julius Evola -reflecta fidel esenta gandirii medievale vesteuropene.

- Cunosteam mitul Graalului, dar nu-l atribuiam unui meteorit.

Probabil prin contaminare cu traditia crestina Graalul a fost descris in versiunea pe care am citit-o ca o cupa sculptata intx-o piatra extrem de pretioasa, care a servit lui Hristos la Cina cea de taina si pe care a utilizat-o apoi Iosif din Arimateea ca sa stranga in ea sangele din ranile lui Iisus (dupa ce I-a scoborat corpul de pe Cruce).

- E o versiune cuprinsa in asa-numitul Roman al Sfantului Graal scris de Robert de Baron in secolul XIII. In afara de contaminarea crestina, mai gasim in ea o influenta maniheista caci in opozitie cu Parsifal (Perceval) se afla un personaj celtic negativ, vrajitorul Merlin.

Mersera cativa pasi in tacere. Deodata maestrul se opri si trase dupa el spre o vitrina pe prietenul sau. Era una din obisnuitele vitrine de bijutieri, care sunt atat de raspandite in Istambul.

- Uite vezi - incepu maestrul - toate aceste obiecte de aur, de argint cu sau fara pietre pretioase, toate aceste nestemate care acum se vand ca podoabe, odinioara aveau un rol magic de talisman sau amuleta. Astazi doar bratarile "terapeutice" din arama sau alte metale mai pastreaza ceva (mult alterat) din atributele vechi, reflex indepartat al conceptiilor magice sau alchimiste din veacurile trecute.

- Numai ca laicizarea bijuteriilor a inceput de mult, de secole si milenii. Ele au devenit expresia opulentei, a luxului ostentativ, forma cea mai putin spirituala a motivatiilor umane!

Pornind incet mai departe, cei doi isi continuata discutia.

- Rolul magic al pietrelor pretioase si semipretioase a fost luat in considerare de mult. Ele joaca un rol atat ia formele exoterice cat si in cele oculte ale vietii spirituale umane. Nu avem decat sa ne gandim la importanta pietrelor pretioase in formele de cult. Potirele si evangheliile, mitrele arhieresti, crucile pectorale, engolpioanele si uneori icoanele sunt batute cu nestemate. Marele preot al Ierusalimului purta pe piept o placa pe care erau insirate intr-o ordine determinata pietre pretioase, fiecare cu semnificatia ei. La catolici rolul magic al pietrei pretioase este extrem de marcat atunci cand e vorba de inelul arhieresc. Nu uita totodata ca in Apocalipsa cetatea Noul Ierusalim este descrisa ca fiind impodobita cu l2 feluri de pietre (jasp, safir, calcedoniu, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, berii, topaz, hrisopras, iachtin si ametist) iar portile ei toate cu perle.

Una din cele mai impresionante aluzii la sacralitatea pietrelor pretioase o gasim in relatarea pe care Ezechiel o face asupra uneia din viziunile sale care se refera la Lucifer inainte de caderea lui. Tu te aflai in Eden in gradina lui Dumnezeu, hainele tale erau impodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze si diamante, cu crisolit, onix, jasp, cu safir, smaragd, carbuncul si aur; toate erau pregatite si asezate cu iscusinta in cuibulete si puse pe tine in ziua in care ai fost facut".

De asemenea pietrele pretioase, ca si metalele nobile (uneori si otelul) au fost folosite si ca elemente distinctive pentru functiile de conducere sociala (imparati, regi, seniori) care aveau initial o indiscutabila conotatie magica.

Prin desacralizarea bijuteriilor, ele au devenit doar indicatori ai starii materiale a celor ce le poarta. Numai anumite piese de orfevrarie (coroanele, sceptrele etc.) au pastrat semnificatia lor magica legata de caracterul sacru al principelui domnitor, regelui sau imparatului, asa cum pirostriile sunt un semn mistic al interventiei Divinitatii in actul casatoriei.

Pe de alta parte forta transfizica de origine telurica extrasa de pietrele pretioase din sanul pamantului este folosita sub forma de amulete si talismane in toate sistemele magice, dar si in diferitele retete. Acestea sunt prescrise sub forma de pulberi de nestemate ce sunt amestecate cu alte produse sau lichide pentru a fi inghitite sau aplicate pe piele sau pe diferite obiecte. Albert cel Mare, Maestrul Eckhart, Jacob Boehme, R. Lullius, Abraffielin Evreul si altii au publicat astfel de retete. Ele au fost culese, completate si comentate de specialisti ea Eliphas Levi; L. Ashley; Collin de Plancy s.a.

De aspectul mistic al pietrelor pretioase si semipretioase s-au preocupat in epoca noastra Mircea Eliade si Roger Caillois.

- Stiu. Una din cartile lui Caillois se chema "L'Ecriture des pierres". De asemenea mi-aduc aminte ca atunci cand a fost primita la Academia Franceza Margueritte Yourcenar i-a consacrat discursul de receptie. Ceea ce mi-a ramas - ca geolog – din discursul ei este ca sublinia o afirmatie a lui Caillois, potrivit careia "cristalele ca si sufletele nu proiecteaza umbre".

- Fata de pietrele pretioase, cele doua demersuri ale gandirii umane sunt foarte diferite. Demersul stiintific de exemplu clasifica pietrele pretioase in functie de compozitia lor chimica, de forma lor de cristalizare, ce culoara, duritatea, raritatea sau locul lor de origina. Trecand in planul pragmatic elaboreaza criterii de puritate, unitati de greutate (caratul = 0,2052 g) si scari de valori (in unitati monetare).

" Demersul magic le clasifica in functie de culoare si stralucire (folosind criterii analogice) dar mai ales in functie de incarcarea lor mitica. Pe plan practic stabileste atributele magice ale fiecarei pietre, despre care am mai vorbit candva.

Important este ca in viziunea magica asa cum am mai spus-o si alta data toate obiectele sunt interelate gratie unor corespondente care le integreaza armonic in cosmos. Magia telurica a pietrelor pretioase nu poate fi separata de aceea a metalelor alchimiei, iar acestea am vazut ca sunt corelate cu cele sapte astre mobile vizibile. De aceea Cristalul de Stanca e legat de argint si de Luna; ametistul de cupru si Venus; smaraldul si jaspul de fier si Marte; cornalina de cositor si Jupiter; rubinul de mercur si de planeta omonima; peruzeaua si pietrele negre de plumb si Saturn; diamantul de aur si Soare.

In afara de aceste corespondente alchimice si astrologice mai exista si corespondente calendaristice, fiecare luna avand cate o piatra ce-i este atribuita si care este benefica pentru cei nascuti in luna respectiva. Astfel dupa "Lumea magiei" a lui Aschley avem urmatoarele imperecheri: ianuarie - granat; februarie - ametist; martie - acvamarin; aprilie - diamant; mai - smarald; iunie .-perla; iulie - rubin; august - sardonix; septembrie - safir; octombrie - turmalina; noiembrie - topaz si decembrie - peruzea.

Discutand, maestrul si Burcea ajunsera la Turnul Galatei. Se oprira cateva minute in piateta din jur si admirara acest vestigiu al vechiului Bizant, ridicat de genovezi la inceputul veacului XIII. Amandurora le-a reamintit Turnul Chindiei din Targovistea noastra. Dupa ce se saturara sa priveasca cele sapte etaje ale turnului, isi urmara drumul in jos spre mare si isi continuara discutia.

- Tot vorbind despre pamant (Terra, Gaia) - zise maestrul - am ajuns la alchimie, piramidologie, la relatiile dintre pietrele pretioase si astre, dar ne-am indepartat de pamantul propriu-zis.

-  Ca geolog stiu multe, chiar foarte multe despre Pamant. Stiu ca este o sfera cu un diametru de cea. l3.000 km. (usor turtita la poli), cu o greutate de cca. 6 * l0:7 g si un volum de aproape  11 x  l0" km. Pe masura ce patrunzi spre centrul Pamantului, temperatura creste pana la cateva mii de grade Celsius (28000°C) iar presiunea urca pana la 1,5-3 milioane de atmosfere, in centrul pamantului se afla un nucleu dens si fierbinte (format probabil predominant din fier) inconjurat de o serie de straturi mai putin dense. Aproape de suprafata se afla o patura fluida pe care plutesc placile tectonice ce formeaza suportul scoartei terestre (litosfera). Deplasarile acestor placi genereaza cutremurele, formeaza muntii  si  deriva continentelor. Miscarea placilor, activitatea vulcanica, prezenta curentilor de convectiune, metamor-" fisrnul sunt cateva aspecte ale dinamicii sau vietii interne a planetei noastre care insumeaza 4,5-5 miliarde de ani. As putea sa expun ore intregi cunostintele acumulate de geologie, geofizica si alte ramuri ale stiintelor despre Pamant. Mii de volume contin date despre structura pamantului, compozitia lui chimica, strat dupa strat, fenomenele fizice si chimice ce se petrec inauntrul lui s.a.m.d.

- Stiu ca "stiinta Pamantului" a facut enorme progrese in ultimele decenii. Masuratorile din sateliti, sondajele la mari profunzimi, studiile geofizice (in special cronologia prin radioactivitate) si alte multe metode au permis o cunoastere stiintifica extrem de aprofundata a planetei noastre ("planeta albastra" cum o numesc astronautii).

 

Dar pe langa aceasta cunoastere stiintifica a Pamantului, traditiile primordiale si revelatiile succesive completeaza imaginea strict materialista pe care stiinta ne-o ofera cu unele aspecte magice, dintre care multe au fost preluate si de folclor.

 

Astfel Pamantul (Terra, Gaia) nu este numai izvorul acelui camp de forte transfizice ce se revarsa asupra celor ce vin in contact cu el si care se concentreaza in minerale si pietre, dar este si adapostul (dupa unele traditii) si generatorul unor entitati spirituale, unor fapturi mitice, ce traiesc sub sau pe pamant si actioneaza sub forma unor daimoni asupra mersului vietii terestre. E vorba de existenta unei vaste ierarhii deteodaimoni, antropo-daimoni si zoodaimoni cu infatisarile cele mai variate si denumiri diferite in functie de populatii sau culturi.

 

Unele din aceste fiinte supranaturale se adapostesc in deserturi, in scorburile copacilor, in adancul intunecat si misterios al padurilor ca Muma Padurii (Baba Yaga, Potca Padurii), Paduroiul (Pan), Zanele padurii (Mamornita etc), fiarele mitice antropo-zoomorfe si zoomorfe (lykantropii, chinantropii, lupii fantastici, manjii-lupi, caii infernali, inorogul, zgripturoiul, vasiliscul s.a. si mai ales tricolicii). Printre acestia un loc aparte il ocupa "catelul pamantului" ("tancul" sau "orbetele" pamantului), animal mitic cu caracter infernal ("Cerber") si funerar (de aceea bantuie prin cimitire). Toate aceste fiinte supranaturale chtonice au un profund caracter malefic cu o nuanta antropofaga sau/si erotica, erotismul lor exprimand intr-o forma monstruoasa forta genezica pe care Pamantul o emana.

 

Acest erotism teluric genereaza o clasa speciala de daimoni chtonici  ludici sucubii care ademenesc barbatii si incubii care provoaca femeile, ca Dragobetele si Zburatorul din mitologia romana. Ei dezlantuiesc instinctele sexuale ale victimelor lor (amplificare, a rolului Pamantului in sexualitate) si profita de aceasta (aspect negativ, luciferic, de coruptie a valorilor morale), printre acesti daimoni erotici, traditia medievala tardiva a inscris si pe Baphomet, daimonul templierilor, al carui aspect.androgin l-am vazut sculptat pe portalul bisericii Saint-Merri la Paris si al bisericii Sainte-Croix de la Provins.

 

Alaturi de acesti daimoni, provenind din pamant si manifestandu-se la suprafata pamantului, se inscriu toate cohortele de fiinte fantastice care actioneaza dominant asupra vegetatiei (ca Ielele sau Paparudele).

 

Printre toate fiintele supranaturale de origina telurica "spiridusul" se impune prin rolul lui benefic si prin modul cum a fost domesticit.

 

- Recunosc pe "Puck" ("Robin Goodfellow") din mitologia telurica britanica (sau nordica) pe care Shakespeare l-a facut celebru prin feeria sa "Visul unei nopti de vara".

 

- Nu e vorba numai de Puck. Spiridusului roman ii corespund numerosi altii, la diferite popoare (germanice, slave etc.) cu nume deosebite dar cu aspect si functii similare. Sunt acele "spirite" sugubete partial malefice denumite "Trickster".

 

O vasta categorie de fiinte supranaturale de origine telurica este corelata cu sacralitatea sau magia apelor. Fiecare fantana, fiecare izvor, fiecare apa curgatoare au "duhul" lor (o nimfa, o ondina etc.) carora odinioara li se atribuiau diferite forme de cult. Chiar religii severe, ca monoteismul iudaic si apoi cel crestin au acceptat ideea unor ape cu putere purificatoare ca de exemplu Iordanul sau apa scaldatoare Vitezda de langa Poarta Oilor de la Ierusalim.

 

Nu trebuie sa uitam ca si acesti daimoni hidrotelurici au extras din fortele chtonice aspectul genezic (erotic). Nimfele, de exemplu, rascoleau instinctele celor ce le priveau, mai ales la amiaza, "momentul epifanizarii lor", cum zicea Eliade, care pomeneste si de o functie "nimfoleptica".

 

- Acum inteleg de ce in medicina se foloseste curent termenul de nimfomanie pentru a desemna o stare patologica de excitatie sexuala.

 

 - In alta ordine de idei trebuie sa-ti mai spun ca sunt si astazi fantani si izvoare facatoare de minuni, iar apa multor fantani (mai ales prima apa dupa rasaritul soarelui, apa zisa

neinceputa care nu a venit inca in contact cu omul dupa purificarea realizata de noapte) este folosita ca o kratofanie.

 

- In epoca noastra totusi aceste aspecte au disparut aproape cu desavarsire.

 

- Nu complet. Cand esti la Benares si vezi miile, zecile de mii de oameni, bogati si saraci, sanatosi si bolnavi, cum se inghesuie pe malurile Gangelui si apoi se cufunda in apa murdara a acestui fluviu, cu o evlavie impresionanta, iti dai seama de forta cu care traditiile se mentin in lungul secolelor.

 

- Mi-a scapat acest aspect.

 

- Cei mai puternici daimoni hidrotelurici - potrivit traditiilor universale - se afla in adancul marilor si oceanelor. Legiuni de spirite marine (ca oceanidele, sirenele, nereidele, stimele marii, vidrele sau dulfii), unele antropomorfe, altele antropozoomorfe, rascolesc apele, provoaca furtunile si cutremura pamantul. Toate popoarele ce au contacte cu mari sau oceane au traditii similare cu privire la daimonii marilor intinderi de ape si toate considera ca ansamblul epifaniilor acvatice este ierarhizat si pus  sub autoritatea unui superdaimon care dispune de un spatiu magic pe fundul oceanului de unde isi exercita puterea sa. de cele mai multe ori nefasta. Poseidon, Neptun, Aegir s.a. sunt personificari simbolice, antropomorfe, mitice ale acestei forte supreme a elementelor lichide ale Pamantului. Animalul mitic legat, traditional, de acesti daimoni si de adancul apelor (e drept ca uneori, si de adancul pamantului) este balaurul. "Dulful mare" din traditiile maritime romanesti este tot un balaur si balaur este si "sorbul apelor" care poate seca marile, raurile, iezerele sau fantanile.

 

- Mitul balaurului din Loch-Ness, care mai face inca atata valva, se inscrie deci intr-un arhetip universal.

 

- Incontestabil! El a fost intretinut insa si de atmosfera locala. Cand te opresti pe marginea acelui lac din nordul Scotiei, peisajul, vegetatia, culoarea apei si a cerului, prezenta ruinelor, contribuie toate sa creeze o atmosfera magica, stranie, in orice caz este ceea ce am resimtit.

Ca sa revenim la fortele telurice personificate (hierofanizate) e bine sa ne amintim ca cei mai influenti demoni chtonici se afla in profunzimea pamantului, in mine, in pesteri, in haul vulcanilor si chiar in spatii mirifice subterestre.

 

Minele - ti-am mai spus - sunt privite de traditie si folclor ca spatii subterane magice, nefaste, dominate de "duhurile metalelor, minereurilor dar si ale pamantului", de "stimele" sau "valvele" bailor sau galeriilor si abatajelor, de daimoni malefici, de "zanele minelor" care contamineaza pe toti cei care lucreaza in adancurile terrei, cu o conotatie luciferica si care se impun ca un blestem intr-un "loc necurat".

 

Pesterile sunt alte spatii subterane bantuite de fapturi fantastice despre care localniii cunosc multe povesti cu caracter mitic ce fac apel la arhetipul de "duhuri ale pamantului", ca de exemplu mitul infiintarii Krakoviei, care evoca uciderea intr-o caverna a unui balaur de catre razboinicul Krak. E drept ca multe din pesteri in vestul Europei au servit de adapost omului din paleoliticul superior din cursul ultimei glaciatiuni (sfarsitul ghetarului Wiirm). Examinand aceste pesteri locuite de oameni de tipul Chancelade, Cro-Magnon si Grimaldi se vede ca pesterile serveau si drept necropole. Desenele de pe peretii acestor pesteri (din epocile aurignacean, solutrian si magdalenian) ne arata ca ele erau si locuri sacre, adevarate catedrale.

 

- Mi-aduc aminte de aceste desene, picturi si gravuri pe peretii umezi, pe care le-am vazut la lumina facliilor in unele pesteri din nordul Spaniei si din Sudul Frantei si trebuie sa spun ca m-a impresionat caracterul lor simbolic, dar si talentul cu care au fost realizate (mai ales la Altamira).

 

- Cred ca este inutil sa amintesc de caracterul sacru al vulcanilor priviti ca hornurile uriase ale unor spatii mirifice subpamantene in care stau daimoni ce intretin un foc mistic si au o activitate metalurgica in general cu conotatii infernale.

 

- Poate de aceea Jules Verne a plasat inceputul "Calatoriei in centrul pamantului" in craterul unui vulcan, mi se pare, din Islanda - intrerupse razand Burcea.

 

- Degeaba razi! Nu ai sa crezi! Dar exista - cum am mai spus-o candva - o intreaga literatura despre aspectele imtiatice (esoterice) din operele lui Jules Verne, in special din romanul pe care l-ai amintit. Chiar relativ recent (l984), Michel Lamy a publicat un volum intitulat sugestiv "Jules Verne, initie' etinitiateur".

 

 - Nu stiam nimic despre aceasta.

 

- Exista un mit celebru de origina scandinava sau germanica ce se refera la fapturi subterane legate de o activitate miniera si metalurgica oculta. E vorba de povestea Nibelungilor, care a incantat prin primele sale versiuni elitele medievale si care astazi ne incanta prin versiunea wagneriana.

 

- R. Wagner, alt "mare initiat" dupa Ed. Schure".

 

- In acest mit lumea subterana este in stapanirea unor fiinte fabuloase, care strang comori si lucreaza fierul blestemat paziti de un balaur. Acesti pitici mesteri exercita asupra lumii o actiune in general antidemiurgica. Ei fac parte din componenta luciferica a fortelor Universului. Pentru a elibera omenirea de raul pe care-l fac, pentru a purifica "taramul celalalt" si pentru a reda fluxului cosmic reprezentat de Rinul sacru aurul (in sens alchimist) acumulat de Nibelungi, eroul liberator, Siegfried, trebuie sa ucida balaurul, potrivit schemei clasice (vezi si reprezentarile Arhanghelului Mihail si ale Sf. Gheorghe) si pana la urma sa moara el insusi, intr-un sacrificiu suprem fara de care fortele raului nu pot fi anihilate.

 

Cei doi interlocutori ajunsera la bulevardul ("cadessi") Tersane pe care-l traverseaza cu prudenta, trecura prin spatele micii moschei Azapkapi si intrara in parcul amenajat intre Karakoy si podul Atatiurk, unde se asezara pe o banca. In fata lor se afla Cornul de Aur si dincolo de el masa compacta de case a vechiului Istambul, in mijlocul careia se inaltau cele trei mari moschei Suleymanye, Yenicami si a lui Rustem Pasa. Dupa ce aruncara o privire spre stanga, spre podul Gaiata si spre siluetele indepartate ale cladirilor palatului Topkapi, isi continuara discutia.   

      

- Ce mi se pare straniu - incepu Burcea - este caracterul negativ al tuturor acestor personagii mitice din lumea subpamanteana, fapt cu atat mai surprinzator  cu cat pamantul intervine pozitiv in armonia spirituala cosmica.

 

- Faptul intr-adevar este greu explicabil. El nu tine atat de mult de opozitia dintre fortele uraniene si cele telurice cat de antagonismul dintre lumina si intuneric. Fapturile chtonice poarta povara intunericului, simbolul negarii acelei lumini care exprima creatiunea iesita din haos.

 

Pe de alta parte, la aceasta se adauga si mitologia crestina exoterica care a dezvoltat tema lui Lucifer si a legiunilor sale.

 

Respinsi de Divinitate, s-au vazut exilati intr-un anume fel in intunericul subpamantean, populand Infernul, a carui geografie ne-a fost redata atat de minutios de Dante in "Divina Comedie" - ultima mare creatie a gandirii medievale europene catolice.

 

- Cred ca in acest caz s-a interpretat "ad litteram" o imaginemetaforica.       

 

- Cred ca da. Potrivit Revelatiei, fortele antidemiurgice ca si cele demiurgice se afla in afara spatiului real, fizic, material.

 

Fortele negative ale Eonului se afla conceptual in "partea opusa" pleromului in care exista Divinitatea si emanatiile Sale pozitive. Cum pleromul ("lumina Taborului") se afla "sus" pe dimensiunea spirituala a existentului, infernul (in sens de lumea spiritelor antidemiurgice) se afla "jos" pe aceasta dimensiune. Acest "jos" a fost reprezentat simbolic de imaginea "sub pamant".

 

- Pentru noi, cei ce cunoastem pamantul si profunzimile lui, imaginea dantesca a infernului e un nonsens, daca nu o consideram simbolic asa cum ai aratat.

 

- In iconografia ortodoxa, care este mult mai aproape de interpretarea esoterica, infernul este situat dincolo de o fisura a universului real, fisura provocata simbolic in stanga Divinitatii

de vointa divina la sfarsitul lumii, cand spatiul real se surpa si timpul ingheata pentru eternitate.

 

Cei doi tacura cateva minute in timp ce priveau cum un remorcher trecea prin fata lor indreptandu-se spre locui de intalnire al Bosforului cu Marea Marinara.

 

- Mai exista un aspect extrem de interesant pe care doctrinele esoterice il leaga de pamant si care a fost introdus in circuitul culturii elenice, de catre centrele de initiati din Tracia protoistorica. E vorba de cosmogonia, dar mai ales de cosmologia orfismului care a stat la baza sistemelor filosofico-religioase misterice ale Greciei antice.

 

In aceste sisteme cosmosul creat de Divinitatea suprema este condus de doua ierarhii, una luminoasa si una opusa ei, sumbra, situate !a cele doua poluri ale spiritualitatii lumii create, poluri simbolizate de cer si de pamant. Ambele aceste ierarhii sunt conduse de cate un cosmocrat (Zeus si Hades; Jupiter si Pluto; Fartatul si Nefartatul etc). Cosmocratul intunecat si ierarhia ce-i este subordonata exista si isi desfasoara activitatea intr-un spatiu mirific numit Infern, care in simbolismul orfic se afla "undeva" sub pamant.

 

Taina existentei acestei lumi, a acestui "celalalt taram", ocupa un loc central in initierile ce se faceau de catre hierofanti la Eleusis si in templul Eleusion din Atena. De asemenea apare in dramatizarea misterelor eleusine care avea loc in Atica in luna Boedromion intr-un cadru liturgic festiv condus de "marele epibomios", la lumina facliei tinuta de un fel de diacon ("daduchos"), ajutat de un crainic ("ierocerix"), toti din familia Eumolpizilor. In aceste dramatizari, printre altele era reprodus mitul rapirii Proserpinei, care era dusa cu forta in regatul lui Hades "de pe fata cealalta a pamantului" si mitul uciderii lui Dionysios.

 

In misterele din Samotrace era prezentata aceeasi lume "din adancuri" in care ardea un foc mistic si in care cosmocratul chtonic si spiritele ce-i erau subordonate isi exercitau misiunea cosmica. Aici "lumea subterana" era integrata in mitul ciudat al Cabirilor care "intr-un anume fel aminteste de "Miorita". Cei trei Cabiri (forte chtonice teofanizate) traiesc o drama: doi dintre ei se asociaza si omoara pe cel de-al treilea ca intr-un sacrificiu ritual...

 

-... Care-mi aminteste de sacrificarea lui Dionysios.

 

- Modelul mitic este similar. Cabirul cel ucis, ca si Dionysios dupa ce a fost sfasiat de Titani, coboara in taramul celalalt de unde, dupa un timp, reintra activ in sistemul cosmic si se implica intr-o hierogamie finala cu functia salvatoare (soteriologica).

Misterul lumii subterane este astfel reunit cu cel al mortii mantuitoare.

 

- Pasionant! dar lipsit de orice baza stiintifica.

 

- Traditia privind existenta unei "lumi subterane" mirifice nu este proprie lumii europene ci este universala, ca gasindu-se in toate culturile.

 

In India aceasta traditie isi gaseste o expresie in mitul despre fundarea la inceputul actualei ere Kali Yuga, a unei lumi subpamantene numita "Agartha" in care ar trai 5000 de fiinte supranaturale, un fel de arhonti chtonici condusi de un "Rege al Lumii" care ar dirija prin forte magice evolutia umanitatii. Ar fi un fel de instanta suprema oculta ce trebuie sa asigure executia planului creatiunii. Numai marii initiati stiu cum sa ajunga in contact cu acest spatiu spiritual pe care Saint-Yves de-Aveydra il numeste "punctul zero".

 

Ossedowski, calatorul cultivat care, dupa revolutia rusa, strabatut Asia, aminteste in cartea lui "Animale, oameni si zei" cum a aflat de la o serie de mongoli simpli dar si de la cativa lama ca si de la printul Choultoun-Beyli despre existenta regatului subteran Agartha, populat de un numar mare de fiinte supradotate, mari preoti si carturari condusi de "Regele Lumii", el insusi inconjurat de zei chtonici ("panditas", "goros"). Toate aceste fiinte subpamantene ar interveni permanent in destinele omenirii, iar la sfarsitul acestui ciclu cosmic, ele, in frunte cu "Regele Lumii", isi vor face aparitia in cadrul unui scenariu apocaliptic si eschatologic. Toata forta spirituala a acestui imperiu mistic este exprimata de silaba sacra "Om" ("Aum") care intervine, dupa cum probabil stii, intr-o serie de expresii magice, silaba care daca este pronuntata corect, in contextul unor anumite rituri, devine o kratofanie redutabila, o "mantra" extraordinar de puternica.

 

Conceptia aceasta se incadreaza intr-un arhetip privind existenta unui spatiu misterios in care opereaza un fel de guvern mondial ocult de elite ("superiorii necunoscuti"), o sinarchie,-formata din teologi, filosofi, oameni de stiinta, tehnocrati de exceptie care conduce din umbra - ca o mafie (in sensul bun al cuvantului) - intreaga viata politica, economica si sociala a omenirii.

 

Ceea ce o sa te mire este ca, printre altele, sinarchia agarthica impreuna cu regele ar dirija misterioasele efluvii de energie telurica ce  strabat pamantul potrivit unei geografii  mistice • cunoscuta doar de initiati.

 

Simbolul acestor energii este sarpele chtonic. Prima varianta e reprezentata de Kundalini sau Asianta, sarpele care sustine axul lumii si care asigura stabilitatea pamantului; este sarpele incolacit ca cel din muzeul de la Constanta. Tot simbol al acestor, forte este insa si sarpele Ouroboros care inconjoara circular pamantul si isi musca singur coada. El asigura dinamica telurica, repetarea permanenta fara de cap si coada a ciclurilor terestre, promotor al vietii si duratei pe pamant. Este sarpele ce intruchipeaza acele kratofanii din adancul pamantului si din sanul metalelor, care reprezinta suportul "marii lucrari alchimice", acea misterioasa "telema" citata in Tablele de Smarald. Daca inconjoara pamantul si cerul, avem acel Ouroboros cu doua bucle care a generat semnul infinitului din matematica si care simbolizeaza marea sinteza cosmica a cerului si pamantului, a Universului creat in toata imensitatea lui nemasurabila.

 

- Am impresial insa ca arhetipul Agartha a degenerat in epoca noastra atat de desacralizata.

- Intr-adevar modelul unei grupari de "necunoscuti atotputernici" care opereaza din umbra si influenteaza in general malefic politica lumii a dat nastere la tot felul de speculatii utopice.

 

Dintre acestea cea mai celebra a fost o nascocire a antisemitismului secolului al XIX-lea care sustinea existenta unui aeropag iudaic ocult si destructiv pentru tot ce nu era evreiesc, idee care a aparut intr-o brosura "Protocoalele inteleptilor Sionului". Produs al unei uri rasiale inversunate declansata in Rusia, la sfarsitul veacului trecut, in special de asa numita "Uniune a Poporului Rus", textul "Protocoalelor..." a fost publicat sub ingrijirea unui pseudo-calugar nomad Sergiu Nilus, care strabatea drumurile si padurile pravoslavnicei Rusii insotit de doua neveste, o fetita si un tanar invatacel, predicand venirea Antihristului si tot felul de calomnii antisemite, sub obladuirea, printre altii, a celor de la Tsarskoye-Selo, a mitropoliei Moscovei si a Crucii Rosii Imperiale. A fost ajutat si de o anumita presa, in special de ziarul "Znamia" din Skt. Petersburg.

 

- Cred ca nu este singura fabula politica ce face apel la un complot ocult condus de niste "superiori necunoscuti"!

 

- Nu! Una din cele mai cunoscute "fabule" de acest fel - cum ii zici - se refera la puterea oculta a iezuitilor si in special a marelui maestru al acestui ordin, denumit si Papa cel Negru.

Ideea a fost apoi extrapolata la francmasoneriei, in general (mai ales  de  abatele Augustin B armei)  si  apoi la acei fanatici "Iluminati ai Bavariei", "demascati", am zice astazi, de marchizul de Luchet.

 

Cea mai mediatica dintre ele insa a fost si a ramas pamfletul "Protocoalele inteleptilor Sionului". El a fost publicat in Italia sub titlul sugestiv de "Sinarchia Universale" si a jucat de cand a fost tiparit un rol trist asupra opiniei publice.

 

In istorie se aminteste de existenta unei sinarhii sau secte de mistici fanatici, adepti ai esoterismului, provenind insa din Islam. Acest grup apartinea ramurei siite a mahomedanismului, aceea care a continuat traditia Fatimei (fiica Profetului) si a sotului ei Aii, ramura care a generat si orientarea Sufista, cea mai cunoscuta forma a esoterismului musulman.

 

Acesti fanatici ("fida'iyin") formau o organizatie mistica ismaeliana secreta, grupata in jurul "Regelui Lumii", care-si propunea ca - prin mijloace magice - sa dirijeze activitatea spirituala a omenirii. Fondata de Hassan as-Sabbah, aceasta sinarhie oculta isi alesese drept resedinta varful muntelui Alamut, la sudul Marii Caspice si Azerbaidjanului, varf practic imposibil de urcat din cauza pantelor sale abrupte.

 

De aceea conducatorul lor era cunoscut sub numele de "Batranul. Munteluill. Aceasta organizatie oculta reunea arhetipul sinarhiei mistice (si a "Regelui Lumii") cu cel al varfului de munte.

 

Asa cum a aratat Sylvestre de Sacy, din cauza ca membrii acestui for secret consumau hasis pentru a obtine starea de extaz mistic, ei au devenit cunoscuti sub numele de "asasini" (deformare din "hasisini"). Erau foarte activi in perioada cruciadelor (in special intre anii l000 - l250 d.H.) si s-au remarcat prin modul cum isi omorau adversarii. Ca urmare, termenul de asasin a capatat sensul sau de azi.

 

Dar cu mult mai interesanta este forma generala sub care s-a impus arhetipul lumii subpamantene. Pretutindeni gasim o conotatie, daca nu cert magica, cel putin malefica, ce este atribuita, celor ce traiesc si eventual lucreaza sub pamant, ca si tuturor spatiilor subterane naturale sau construite (pesteri, mine, pivnite, tuneluri, galerii de metrou s.a.m.d.).

 

- Aceasta imi aduce aminte de toate superstitiile si legendele legate de Parisul subteran, format de zeci si sute de kilometri de galerii de scurgere a gunoaielor. Cand intri sa le vizitezi (la capul podului Alma, pe malul stang al Senei) ramai uimit de ce vezi. Sub fiecare strada a orasului se afla o galerie si toate poarta indicatoare cu numele strazii respective. Este un adevarat oras halucinant, cufundat in intuneric, cu o sonoritate lugubra si cu mirosuri stranii. Este o replica telurica a marii capitale.

 

- Nu cunosc legendele legate de subteranele Parisului din evul mediu si renastere. Cunosc cele ce apar o data cu acel curios inginer francez Salomon de Cauls, care a trait la cumpana secolelor XVI si XVII, cand la Paris, cand la Heidelberg, si care a descoperit principiile masinii cu aburi. in "Arhivele curioase ale istoriei Frantei" este mentionat ca incepand din l62l a avut sarcina sa se ocupe de galeriile subterane ale Parisului in care s-ar fi demonizat. Despre el Marion Delorme, vestita curtezana, sotia secreta a lui Cinq- Mars (cel decapitat din porunca lui Riclielieu). scria ca l-a vazut nebun, inchis dupa gratii la Bicetre. Nebunia lui Cault s-a dovedit a fi o legenda, ca si faptul ca Marion Delorme ar fi trait multi ani la Londra, dupa decesul ei oficial la Paris.

 

Victor Hugo - care a scris o drama despre aceasta Marion 'Delorme - a reusit sa actualizeze mitul legat de galeriile subterane ale Parisului. In romanul sau "Mizerabilii", iar vestita Fantoma a operei din Paris, popularizata de romanul lui Ledoux traia in subsolurile palatului Garaier, in preajma apei din galeriile ce trec sub cladire.

 

- Acum cativa ani, la televiziunea bulgara a fost prezentat un film francez straniu, pe care probabil ca l-ai vazut, in care la suprafata Parisul era supus unor demolari si sistematizari salbatice de catre un fel de dictator, in timp ce in galeriile subpamantene traia o lume ciudata, aproape mirifica, de artisti si vizionari.

 

- Evident ca l-am vazut. El ne-a impresionat atunci prin programul de daramari si restructurari aberante impuse Parisului care mima situatia din Bucuresti de la epoca respectiva.

 

Arhetipul lumii subterane a aparut si la noi o data cu evenimentele din decembrie l989. Adu-ti aminte de povestile care erau vehiculate cu privire la un vast sistem de tuneluri si adaposturi subterane in care asteptau numerosi luptatori si teroristi, pregatiti sa distruga Bucurestiul. Este un exemplu tipic, ar spune K. Jung, al actualizarii unui arhetip pastrat in inconstientul colectiv al poporului.

 

- Cred ca unele conotatii negative, legate de interventiile minerilor in capitala noastra se datoresc nu numai tristei lor realitati politice, dar si miresmei chtonice pe care traditia o

ataseaza tututor celor ce vin de sub pamant.

 

-A inceput sa se intunece. Socot ca trebuie sa ne intoarcem la hotel, ca sa fim gata pentru receptia de asta seara.

 

Ambii pornira in sus spre Pera Palace pe strazile ce incepeau sa fie iluminate de lampadare, vitrine si firme stralucitoare.

Constantin Balaceanu Stolnici

23 Iulie 2012

Vizualizari: 11322

Voteaza:

Pietre, demoni si spatii subterane 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE