Sanatatea persoanei si a societatii

Sanatatea persoanei si a societatii Mareste imaginea.

Sanatatea persoanei si a poporului

1. Grija fata de sanatatea umana, atat spirituala, cat si trupeasca, a fost din totdeauna o preocupare a Bisericii. Din perspectiva ortodoxa insa, mentinerea sanatatii fizice detasata de sanatatea spirituala nu este o valoare neconditionata. Propovaduind prin cuvant si fapta, Domnul Iisus Hristos a vindecat oameni, ingrijindu-se nu numai de trupurile lor, ci, inainte de toate, de sufletele lor, si, prin urmare, de integralitatea persoanei lor. Potrivit cuvantului Mantuitorului insusi, El a vindecat "tot omul" (In 7, 23). Propovaduirea Evangheliei era insotita de vindecari ca semn al puterii Domnului de a ierta pacatele. Vindecarea a fost o parte integranta si a evanghelizarii apostolice. Biserica lui Hristos, inzestrata de Dumnezeiescul ei intemeietor cu toata plinatatea darurilor Duhului Sfant, a fost dintru inceput o comunitate tamaduitoare, si la fel si azi, in ritualul Spovedaniei ea aduce aminte copiilor ei ca au intrat ca intr-o infirmerie pentru a iesi vindecati.

Atitudinea biblica fata de medicina este exprimata in modul cel mai deplin in Cartea lui Isus, fiul lui Sirah: "Cinsteste pe doctor cu cinstea care i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul. Ca de la Cel Preainalt este leacul si de la rege va lua dar... Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu se va scarbi de ele... Si El a dat oamenilor stiinta ca sa Se mareasca intru leacurile Sale cele minunate. Cu acestea tamaduieste si ridica durerea: spiterul cu acestea va face alifiile. Nu este sfarsit lucrurilor Domnului si pace de la El este peste fata pamantului. Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama; ci te roaga Domnului si El te va tamadui. Departeaza pacatul si intinde mainile spre faptele drepte si de tot pacatul curateste inima ta... Si doctorului fa-i loc, ca si pe el l-a facut Domnul, si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai trebuinta. Ca este vreme cand si in mainile lui este miros de buna mireasma. Ca si el se va ruga Domnului ca sa dea odihna si sanatate spre viata" (Sir 38, 1-2, 4, 6-10, 12-14). Cei mai buni reprezentanti ai medicinii antice, numarati in randul sfintilor, au aratat un tip special de sfintenie sfintenia doctorilor fara de arginti si a facatorilor de minuni. Ei sunt preamariti nu numai pentru ca adeseori si-au sfarsit viata muceniceste, ci si pentru ca au acceptat vocatia medicala ca datorie a milei crestine.

Biserica Ortodoxa a tratat intotdeauna activitatea medicala cu mult respect, pentru ca la baza ei sta slujirea de iubire indreptata spre inlaturarea si alinarea suferintei omenesti. Restaurarea naturii omenesti deformate de boala se prezinta ca o implinire a planului lui Dumnezeu pentru om. "Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit si intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (7 Tes 5, 23). Trupul, eliberat de robia patimilor pacatoase si de consecinta lor: boala, trebuie sa slujeasca sufletului, iar puterile si aptitudinile sufletesti transfigurate de harul Duhului Sfant trebuie sa nazuiasca spre telul si menirea ultima a omului: indumnezeirea. Orice vindecare adevarata e chemata sa se impartaseasca de acea minune a vindecarii savarsite in Biserica lui Hristos. In acelasi timp, este neaparat necesar sa distingem intre puterea vindecatoare a harului Duhului Sfant, dat in credinta in Unul Domn Iisus Hristos prin impartasirea de Tainele Bisericii, de invocatii, incantatii si alte actiuni si superstitii magice.

Multe boli sunt inca incurabile si devin cauze de suferinta si moarte. In fata unor astfel de boli, crestinul ortodox e chemat sa se sprijine pe vointa atotbuna a lui Dumnezeu, amintindu-si ca sensul existentei nu se margineste la viata pamanteasca, care este in esenta o pregatire pentru vesnicie. Suferinta este o consecinta nu numai a pacatelor personale, ci si a degenerarii si marginirii naturii umane, si de aceea trebuie indurata cu rabdare si nadejde. Domnul a primit de bunavoie suferinta pentru mantuirea neamului omenesc: "Si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat" (is 53, 5). Aceasta inseamna ca lui Dumnezeu i-a placut sa faca din suferinta un mijloc de mantuire si curatire, care poate fi eficient pentru oricine o rabda cu smerenie si incredere in voia atotbuna a lui Dumnezeu. Potrivit Sfantului Ioan Hrisostom, "cine a invatat sa multumeasca lui Dumnezeu pentru bolile sale acela nu este departe de sfintenie". Aceasta nu inseamna ca doctorul sau bolnavul nu trebuie sa lupte cu boala. Dar atunci cand mijloacele omenesti s-au epuizat, crestinul trebuie sa-si aduca aminte ca puterea lui Dumnezeu se desavarseste in slabiciune (2 Co 12, 9) si ca in insesi adancurile suferintei poate intalni pe Hristos Care a luat asupra-Si neputintele si durerile noastre (Is 53, 4).

2. Biserica ii cheama atat pe pastori, cat si pe fiii ei sa dea marturie crestina lucratorilor in domeniul sanatatii. Este foarte important ca profesorii si studentii la medicina sa fie initiati in fundamentele invataturii de credinta ortodoxe si ale eticii biomedicale de orientare ortodoxa (cf. XII). Activitatea Bisericii indreptata spre propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu si in daruirea harului Duhului Sfant celor aflati in suferinta si celor care se ingrijesc de acestia alcatuieste esenta purtarii de grija de suflete in sfera mentinerii sanatatii. Un loc principal in aceasta il ocupa impartasirea cu Tainele mantuitoare, crearea in clinici a unei atmosfere de rugaciune si acordarea pacientilor acestora a unui ajutor diversificat si binefacator. Misiunea Bisericii in domeniul medical este o datorie nu numai pentru clerici, ci si pentru laicii ortodocsi care lucreaza in domeniul sanatatii, care sunt chemati sa creeze toate conditiile pentru ca bolnavii sa se bucure fie direct, fie indirect de mangaiere religioasa. Medicul credincios trebuie sa inteleaga ca omul care are nevoie de ajutorul sau se asteapta de la el nu numai la un tratament corespunzator, ci si la un sprijin spiritual, mai ales atunci cand medicul e adeptul unei viziuni despre lume in care se descopera taina suferintei si a mortii. Datoria fiecarui lucrator ortodox in domeniul sanatatii e de a fi pentru pacient samariteanul milostiv din parabola evanghelica (Le 10, 29 ).

Biserica binecuvanteaza fratiile ortodoxe si surorile de caritate ortodoxe care au ascultarea in clinici si in alte institutii de sanatate si care contribuie la crearea de biserici in spitale, precum si de spitale bisericesti si manastiresti, astfel incat ajutorul medical sa se impleteasca in fiecare stadiu al tratamentului cu grija pastorala. Biserica ii cheama pe laici sa dea bolnavilor tot ajutorul care sta in puterea lor si care sa usureze suferinta omeneasca cu iubire si grija afectuoasa.

3. Pentru Biserica, problema sanatatii persoanei si a poporului nu este exterioara si pur sociala, fiindca are o legatura directa cu misiunea ei intr-o lume ravasita de pacat si de neputinte. Biserica este chemata sa conlucreze, alaturi de structurile de stat si cercurile interesate ale societatii, la elaborarea unei conceptii despre sanatatea nationala in care fiecare om sa-si poata realiza dreptul sau la sanatate spirituala, fizica si psihica si la bunastare sociala in conditiile maximei sperante de viata.

Relatiile dintre doctor si pacient trebuie sa se cladeasca pe respectul integritatii, al alegerii libere si al demnitatii persoanei. Manipularea omului nu este admisibila nici chiar in cele mai bune scopuri. Biserica nu poate decat sa salute dezvoltarea dialogului intre medic si pacient care are loc in medicina contemporana. Fara indoiala, aceasta abordare isi are radacinile in traditia crestina, desi exista ispita reducerii lui la nivelul unei relatii pur contractuale.

Totodata, trebuie sa admitem ca modelul traditional "paternalist" al relatiilor dintre medic si pacient, criticat, pe drept, datorita frecventelor incercari de justificare a arbitrarului medicului, poate fi si o abordare autentic paterna a pacientului, in functie de fizionomia morala a medicului.

Fara a acorda vreo preferinta vreunui model organizat de asistenta medicala Biserica e de parere ca aceasta asistenta trebuie sa aiba maximum de eficienta si accesibilitate pentru toti membrii societatii, indiferent de posibilitatile ei financiare si de statutul social, in numarul acestora fiind inclusa si repartizarea resurselor medicale limitate. Pentru ca o astfel de repartizare sa fie autentic echitabila, criteriul "nevoilor fundamentale" trebuie sa predomine asupra criteriului "relatiilor de piata". Medicul nu trebuie sa lege gradul responsabilitatii sale pentru acordarea asistentei medicale exclusiv de retributia financiara si de marimea ei, transformandu-si profesia intr-o sursa de imbogatire. In acelasi timp, plata demna a muncii lucratorilor din domeniul sanatatii reprezinta o sarcina importanta a societatii si a statului.

Recunoscand repercusiunile potential benefice ale faptului ca medicina e tot mai mult orientata in directia prognozei si profilaxiei, si salutand conceptia integrala despre sanatate si boala, Biserica avertizeaza cu privire la incercarile de absolutizare a uneia sau alteia din teoriile medicale, reamintind importanta mentinerii prioritatilor spirituale in viata omeneasca. Plecand de la experienta sa multiseculara, Biserica avertizeaza si asupra pericolului introducerii sub pretextul unei "medicini alternative" a practicilor magice si oculte, care inrobesc vointa si constiinta oamenilor actiunii puterilor demonice. Fiecare om trebuie sa aiba dreptul si posibilitatea reala de a nu accepta exercitarea asupra organismului sau a unor metode care contravin convingerilor sale religioase.

Biserica reaminteste faptul ca sanatatea trupeasca nu este suficienta in sine, intrucat ea este doar una din laturile existentei umane integrale. Trebuie admis insa ca pentru mentinerea sanatatii persoanei si poporului este foarte importanta luarea unor masuri preventive si crearea unor conditii reale pentru cultura fizica si sport. In sporturi competitia este naturala. Totusi, comercializarea lui extrema si cultul mandriei legata de aceasta, manipularea dopajelor ruinatoare pentru sanatate si tot mai multele concursuri in timpul carora se ajunge deliberat la mutilari grave nu pot fi acceptate.

4. Biserica Ortodoxa Rusa e nevoita sa constate cu profunda ingrijorare ca poporul pe care-l pastorea in mod traditional a ajuns astazi intr-o stare de criza demografica. Rata nasterilor si media duratei de viata au scazut dramatic, iar numarul populatiei se diminueaza incontinuu. Viata este amenintata de epidemii, de cresterea bolilor cardiovasculare, psihice, venerice si de alt gen, de dependenta de droguri si de alcoolism. S-au inmultit bolile copiilor, inclusiv oligofrenia. Problemele demografice duc la deformari ale structurilor sociale si la diminuarea potentialului creator al oamenilor devenind una din cauzele slabirii familiilor. Cauzele principale ale depopularii si starii critice a sanatatii popoarelor din secolul XX sunt razboaiele, revolutiile, foametea si represiunea in masa, ca urmare a carora, la sfarsitul secolului, criza societatii s-a agravat.

Problemele demografice au fost in atentia continua a Bisericii. Ea este chemata sa urmareasca indeaproape procesele legislative si administrative pentru a preveni luarea de decizii care sa agraveze situatia. Este neaparat necesara ducerea unui dialog continuu cu puterea de stat si cu mijloacele de informare in masa pentru explicarea pozitiei Bisericii in problemele de politica demografica si de mentinere a sanatatii. Lupta impotriva depopularii trebuie inclusa in sprijinirea efectiva a cercetarilor medicale si programelor sociale pentru protectia mamei si a copilului, a embrionului si a nou-nascutilor. Statul este chemat sa sprijine cu toate mijloacele nasterea si educatia cuvenita a copiilor.

5. Biserica intelege afectiunile psihice ca una din manifestarile degradarii generale a naturii umane de catre pacat. Demarcand in structura personalitatii planurile duhovnicesc, sufletesc si trupesc, Sfintii Parinti disting intre bolile care provin "de la natura" si neputintele produse de actiunile demonice sau aparute ca urmare a patimilor omenesti inrobitoare. Potrivit acestei distinctii, e la fel de incorecta reducerea bolilor psihice la manifestari obsesive - conceptie care implica recurgerea neintemeiata la exorcizari ale duhurilor rele -, ca si incercarea de a trata toate dereglarile psihice exclusiv prin mijloace clinice. Mult mai rodnica in psihoterapie este impletirea intre asistenta pastorala si medicala cu delimitarea sferelor de competenta ale doctorului si ale preotului.

Nici o maladie psihica nu diminueaza demnitatea omului. Biserica da marturie ca o persoana bolnava psihic este si ea purtatoare a chipului lui Dumnezeu, ramanand fratele nostru care are nevoie de ajutor si compasiune. Sunt inadmisibile din punct de vedere moral abordarile psihoterapeutice bazate pe reprimarea personalitatii bolnavului si umilirea demnitatii lui. Metodele oculte de actiune asupra psihicului, deghizate uneori in psihoterapie stiintifica, sunt categoric inacceptabile pentru Ortodoxie. In unele cazuri, tratarea bolnavilor psihic necesita atat izolare, cat si alte forme de constrangere. Totusi, in alegerea formei de interventie medicala, trebuie plecat de la principiul celei mai mici restrangeri a libertatii pacientului.

6. In Biblie se spune ca "vinul veseleste inima omului" (Ps 104, 15) si ca e "folositor intocmai ca apa de-l vei bea cu masura" (Sir 31, 31). Dar atat in Sfanta Scriptura, cat si in scrierile Sfintilor Parinti intalnim adeseori o condamnare violenta a viciului betiei care, incepand pe nestiute, duce la o multime de alte pacate ruinatoare. Foarte adeseori bautura duce la destramarea familiilor, producand nenumarate suferinte atat victimelor acestei neputinte pacatoase, cat si oamenilor din apropierea lor, indeosebi copiilor.

"Betia este o dusmanie impotriva lui Dumnezeu... Betia e un demon atras de bunavoie... Betia indeparteaza Duhul Sfant", scrie Sfantul Vasile cel Mare. "Betia este radacina tuturor relelor... Betivul este un cadavru viu... Betia poate sluji in sine drept inlocuitorul oricarei pedepse, ea umple sufletul de tulburare si mintea de intuneric, facandu-l pe betiv rob, supunand-l la nenumarate boli, interne si externe... Betia este o fiara cu multe chipuri si cu multe capete... Aici da nastere la desfranare, dincolo la manie, aici la tampirea mintii si a inimii, dincolo la dragoste necurata... Nimeni nu-si inrobeste voia rea diavolului cat face betivul", afirma Sfantul Ioan Hrisostom. "Betivul este in stare de orice rau si e expus oricarei ispite... Betia ii face pe cei inrobiti ei neinstare de nimic", marturiseste si Sfantul Tihon Zadonski.

Si mai ruinatoare este dependenta de droguri, in continua crestere - patrma care face omul inrobit ei extrem de vulnerabil la actiunea puterilor intunericului. Aceasta cumplita neputinta inghite an de an tot mai multi oameni, secerand o multime de vieti. Faptul ca cei mai predispusi la droguri sunt tinerii face din acest flagel o amenintare deosebita la adresa societatii. Interesele egoiste ale afacerilor cu droguri sustin promovarea indeosebi oentru tineri a unei pseudo-culturi a "drogurilor". Aceasta impune unor oameni imaturi stereotipuri comportamentale care prezinta folosirea drogurilor drept o calitate "normala", ba chiar indispensabila a relatiilor umane.

Principalul motiv al evadarii multor contemporani intr-un taram al iluziilor alcoolice sau narcotice este vidul spiritual, pierderea sensului vietii si intunecarea orientarilor morale. Dependenta de droguri si alcoolismul sunt manifestari ale unei maladii spirituale nu numai a individului izolat, ci si a intregii societati. Aceasta este rasplata pentru ideologia consumismului, pentru cultul prosperitatii materiale, pentru lipsa spiritualitatii si pierderea idealurilor autentice, in compasiunea pastorala pentru victimele alcoolismului si dependentei de droguri, Biserica le ofera sprijin duhovnicesc pentru a invinge viciul. Fara a nega necesitatea indispensabila a asistentei medicale in stadiile critice ale dependentei de droguri, Biserica da o atentie deosebita prevenirii si reabilitarii, care devin inca si mai eficiente atunci cand acesti suferinzi participa constient la viata euharistica si comunitara.

traducere de Ioan I. Ica jr.
Dupa textul original rus de pe situl oficial al Patriarhiei Moscovei: www.russian-orthodox-church.org.ru

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 6462

Voteaza:

Sanatatea persoanei si a societatii 4.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE