Teologie versus stiinta

Teologie versus stiinta Mareste imaginea.


Filosofie/Teologie versus stiinta/tehnologie

John Meyendorff acuza incercarea crestinismului apusean de a impune stiintei un control autoritar drept cauza avantului ei iar IPS Puhalo dezvolta acest punct de vedere. Potrivit lui, atat Biserica catolica cat si cea protestanta au inlantuit stiinta cu propriile prejudecati. La catolici acest lucru poate fi observat in sistemul tomist scolastic iar la protestanti este reprezentat prin insusi principiul sola scriptura care poate pretinde ca textul Scripturii este in acelasi timp un adevar istoric cat si unul stiintific. Aceste prejudecati i-au determinat atat pe scolastici cat si pe (crestinii) fanatici sa "ceara ca stiinta sa-si compromita integritatea, intr-un efort de a-si adapta descoperirile in chip artificial la propriile lor doctrine religios-politice si vederi filosofice". Procesul lui Galileo si mai recent incercarea de a impune un "creationism Stiintific" sunt probabil cele mai bune exemple care oglindesc incercarile de a realiza un compromis. Pentru ca stiinta sa ramana autentica, nu poate fi incatusata de prejudecati care i-ar putea denatura de la bun inceput menirea. Teologia si stiinta apuseana, asa cum s-au dezvoltat in tiparele scolasticii, au devenit prelungiri ale filosofiei lui Aristotel si Platon. In loc de a se intemeia pe experienta si observatie, teologia si stiinta s-au sprijinit pe asa numitele "principii originare", de factura abstracta si filosofica; si chiar pe analogie. Potrivit IPS Puhalo, aceasta abordare "ne lipseste de lumea insasi. Ea inlocuieste preocuparea pentru creatie cu un set de informatii artificiale despre natura si istorie, date care sunt descrise ca avandu-si temeiul in ideologii si teorii filosofice, nu in preocuparea practica asupra naturii, despre care stiinta ne-ar putea spori respectul"?

Dintr-o perspectiva contemporana, s-ar parea ca apropierea teologiei si stiintei care a avut loc in Apus le-ar transforma in niste surori neobisnuite. Dar nu ar trebui sa ne surprinda atat apropierea lor, cat faptul ca parintele amandurora a fost filosofia veche. Nu e greu de observat cum incercarea tomista de a sistematiza teologia cu ajutorul filosofiei poate duce la indepartarea teologiei de adevarata experienta a vietii randuite pe credinta. Pentru IPS Puhalo (si pentru Traditia ortodoxa) o astfel de teologie speculativa este de fapt o teologie pervertita. Atat Albert Magnus cat si Toma d'Aquino au rationalizat fiecare invatatura crestina cu ajutorul logicii, lamurind totul in cele mai amanuntite detalii. Din pacate o astfel de metoda incearca sa explice mai mult decat ii sta in putinta. La inceput, stiinta medievala apuseana a urmat acelasi traseu. Integrand principiile lui Aristotel, "se credea ca " fiecare teorie avea corespondentul ei din realitate". O asemenea teorie a fost posibila mai ales pentru ca cosmologia lui Aristotel era de un determinism static. Cu alte cuvinte, atata vreme cat nu exista nici o schimbare fizica remarcabila, repaosul realitatii fizice a facut cu putinta explicatii foarte exacte. Mai mult, conceptia platonica (si cea augustiniana) conform careia fiecare aspect al realitatii era o simpla reflectie a universalelor sau ideilor divine a contribuit la randul ei la credinta in forma constanta a realitatii."

Iesirea din rigiditatea aristotelica si cea platonica a fost infaptuita la sfarsitul secolului al XI-lea cand Roscelin a iscat o dezbatere ce avea sa dureze secole la rand prin tagaduirea acestor universale, care in cele din urma i-a cuprins si pe Abelard, Duns Scotus si Willian Ockham. Disciplinele care tratau lumea materiala au capatat avant si prin urmare indemnau la cercetare. In plus, pe masura ce aceasta noua stiinta avansa, la fel au stat lucrurile si cu aplicatiile ei in cadrul tehnologiei. Dezvoltarea telescopului si microscopului "a ingaduit sa poti privi lucrurile in loc de a specula despre ele," asa cum afirma IPS Puhalo.Si pe masura ce se dezvolta, tehnologia a devenit "testul concludent al adevarului stiintific" Tehnologia a castigat teren pana in momentul cand, potrivit lui Werner Heisenberg, stiintele naturale au devenit stiinte tehnice iar oamenii nu mai erau interesati de natura ci de ceea ce puteau face cu aceasta. Doar zdruncinarea temeliilor prin teoriile evolutiei si fizica cuantica vor ajuta la recuperarea vocatiei initiale a stiintei naturale.

Chiar daca stiinta in spatiul bizantin a ramas la randul ei fidela originilor stravechi, progresele Rasaritului nu s-au asemanat intru totul celor din Apus. De exemplu, chiar daca teoriile lui Aristotel se clatinau, principiile platonice despre ideile divine au fost respinse. In vreme ce studiul stiintific nu poate fi revendicat drept una din realizarile culturale importante ale Romei rasaritene, acest lucru nu poate fi pus in seama nici unor restrictii impuse de catre Biserica ortodoxa. Depasind reductionismul scolastic, aici se punea un mare accent pe o viziune holista. In loc de a apela la studiul stiintific atunci cand aparea nevoia intelegerii lumii materiale, in general rasaritul crestin cerceta literatura patristica cum ar fi Hexameron-ul Sf. Vasile (un tratat despre cele sase zile ale creatiei). Chiar si asa, acest lucru nu ar trebui rastalmacit ca sa ne faca sa credem ca nu exista o dezbatere stiintifica. Deja in secolul al VI-lea, omul de stiinta si filosoful Philiponos a criticat teoriile despre miscare ale lui Aristotel, accentuand miscarea in locul repaosului. Interesant este ca Sf. Maxim Marturisitorul a fost probabil discipolul lui Philiponos, asa ca nu este deloc surprinzator accentul pe care il pune asupra miscarii creatiei (kinesis), ca o consecinta fireasca a creatiei dumnezeiesti. Pentru Sf. Maxim, scopul ultim al acestei miscari nu este altceva decat comuniunea cu Dumnezeu. Prin urmare, in viziunea IPS Puhalo, teologia ortodoxa se bucura de o legatura mai stransa cu stiinta reprezentata prin fizica moderna, mai mult decat pot revendica scolastica sau gruparile crestine fundamentaliste.

Inceputul unei invataturi mai sanatoase si mai corecte despre miscare a anulat notiunile metafizice si pe cele superstitioase si fara indoiala a pricinuit suferinta scolasticilor si ganditorilor religiosi extremisti. Stiinta moderna avea sa caracterizeze universul (si intreaga natura) drept ceva aflat in plina expansiune. As sugera ca teologia ortodoxa intelege ca universul se desfasoara potrivit vointei vesnice si planului lui Dumnezeu. Felul in care se concretizeaza acest lucru nu poate fi speculat nici de filosofie si nici de teologie, pentru ca ar putea intra in conflict cu descoperirile stiintifice. Aceasta realitate se primeste prin credinta si nadejde in Dumnezeu si se explica cu ajutorul stiintei.

Desigur, miscarea duce la schimbare in domeniul stiintelor naturale si ar fi o nepasare sa nu spunem ceva despre teoria evolutiei intr-o acceptiune ortodoxa. Dintr-o perspectiva patristica rasariteana, energia consumata in jurul controversei evolutioniste in ultimul secol si jumatate pare o risipa. Deja in scrierile Sf. Grigorie de Nyssa, energiile creatoare ale lui Dumnezeu sunt infatisate ca urmand treptat un traseu ascendent. Potrivit IPS Puhalo, problema evolutiei nu sta atat in teoria in sine ci in faptul ca "teoreticienii au dorit sa inlocuiasca providenta divina cu propriile teorii." Desigur, trebuie sa fim foarte atenti cand oferim o perspectiva ortodoxa astfel inct conceptul de evolutie teista sa nu degenereze intr-o dogma asa cum face "creationismul stiintific". Afirmatia biologului ortodox Theodosius Dobzhansky ca evolutia insasi este "o lupta care se da pentru aparitia treptata a libertatii" are un ton teo-antropologic care s-ar putea sa mearga prea departe. Totusi, de vreme ce nici cartea Facerii nu spune nimic despre moarte in creatia in care omul inca nu aparuse inca, inainte de cadere, atunci nu exista nici un motiv pentru a nu deduce ca alte fiinte vii nu mureau inainte de savarsirea pacatului stramosesc, dupa cum marturiseste IPS Puhalo.

Atunci cand stiinta aspira la progresul omenirii si al mediului inconjurator, teologul rus Serghei Bulgakov o considera un "rod" al intruparii. Chiar daca o asemenea afirmatie pare intrucatva exagerata, totusi ea indeamna la cercetarea progreselor stiintei cum ar fi bunaoara ingineria genetica. Poate fi aceasta considerata buna chiar daca aduce schimbare in evolutia omului? Bio-tehnologia in sine poate fi considerata neutra ca si orice alta tehnologie, pentru ca are posibilitatea de face bine sau rau. Daca aplicatiile ei in eradicarea bolilor si a deficientelor sporesc calitatea vietii, bio-tehnologia ar putea fi considerata un ajutor in continua cautare a binelui de catre om.

Din punct de vedere teo-antropologic, cu cat mai mare este durata de viata a omului cu atat creste si posibilitatea unei reale participari in procesul existential al purificarii, iluminarii si indumnezeirii. In cuvintele IPS Puhalo, aceasta osteneala "restaureaza participarea noastra profunda la creatia lui Dumnezeu intr-o viata de comuniune si iubire jertfelnica". Daca stiinta ne va ajuta sa realizam acest lucru intr-o tot mai mare masura este un fapt impotriva caruia putem cu greu obiecta.

Andrew Sopko

23 Iulie 2012

Vizualizari: 2705

Voteaza:

Teologie versus stiinta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE