Tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitatii si autismul

Tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitatii si autismul Mareste imaginea.

Afişarea unei duzini sau mai bine de simptome pentru a stabili dacă copilul tău suferă de o tulburare a deficitului de atentie/hiperactivitătii (ADHD) sau de autism nu reprezintă o modalitate productivă pentru a începe discuţia noastră pe această temă. Există enorm de multă confuzie pe marginea acestui subiect. Nenumărate cărţi, site-uri de Internet şi articole publicate încearcă să trateze subiectul ADHD şi indicatorii autismului, iar eu nu doresc să sporesc şi mai mult confuzia.

Intuiţia unei mame este cel mai bun instrument de identificare a ADHD şi a autismului. Legătura dintre mamă şi copilul ei reprezintă o forţă spirituală care nu poate fi ruptă. Mamele îşi cunosc copiii mai bine decât oricine altcineva, iar acest lucru nu se va schimba niciodată. Ele ştiu că tulburările de atenţie nu au nimic de-a face cu încăpăţânarea, egoismul sau lipsa de sensibilitate a copilului lor şi că acesta nu are nicio altă alternativă, căci la baza comportamentului său stau cauze mai profunde.

Instinctul unei mame depăşeşte cu mult toate sistemele clinice inventate pentru a-i diagnostica pe copii, precum si toate broşurile informative, evaluările profesorilor şi judecăţile critice ale celorlalţi părinţi ai colegilor de şcoală ai copilului lor. Intuiţia mamei îi spune acesteia în ce măsură suferă copilul ei de ceva mai grav decât de simplele dureri ale procesului de creştere.

Zeci de milioane de copii suferă de ADHD şi de autism, iar acest număr creşte într-un ritm alarmant. Am scris acest capitol îndeosebi pentru părinţii şi îngrijitorii copiilor care suferă de ADHD şi de autism, oameni care ştiu cât de frustrant poate fi să încerce să înţeleagă comportamentul copiilor lor, dar şi să nu obţină răspunsurile şi sprijinul pe care le aşteaptă de la lumea exterioară.

Capitolul le-ar putea fi la fel de util inclusiv adulţilor care suferă de aceste afecţiuni.

Indiferent dacă te încadrezi sau nu în aceste categorii, acest capitol te va ajuta să înţelegi mai bine ADHD-ul şi autismul, furnizându-ţi informaţii care depăşesc cu mult tot ce cunosc la ora actuală comunităţile medicale, dar şi diferite opţiuni pentru tratarea celor două afecţiuni.

AVANTAJELE ASCUNSE ALE ADHD Şl AUTISMULUI
Dacă eşti familiarizat cu caracteristicile asociate cu ADHI şi autismul, ştii probabil că aceste condiţii depăşesc cu mult simpla agitaţie neastâmpărată din când în când, incapacitatea de a fi atent în anumite momente şi dificultăţile ocazionale de comunicare.

De asemenea, ai citit şi ai auzit probabil despre cele două tipuri de ADHD. Primul este incapacitatea de a fi atent. Acesta este tipul asociat cu expresia devenită clasică: tulburarea deficitului de atenţie (ADD). Cele care experimentează mai frecvent acest tip de ADHD sunt fetele. Boala rămâne adeseori nediagnosticată, observatorii grăbindu-se să le eticheteze pe sărmanele fete care suferă de ea drept „neatente" sau „aeriene". Al doilea tip de ADHD este hiperactivitatea şi impulsivitatea. El este mai manifest la băieţi, deşi şi fetele pot suferi de această condiţie.

Neatenţia, hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt considerate ADHD numai atunci când sunt atât de extreme încât copilul are dificultăţi în a funcţiona la şcoală, acasă sau în alte condiţii. Dacă simptomele merg cu un singur pas mai departe, ele se încadrează deja în categoria autismului.

Se întâmplă adeseori ca un copil să aibă ambele tipuri de ADHD, fie oscilând între acestea, fie manifestându-le în acelaşi timp. Spre exemplu, el îşi poate uita tot timpul pacheţelul cu mâncare în autobuzul şcolii şi în acelaşi timp poate fi complet neatent la ore.

Există însă şi unele avantaje ale ADHD şi ale autismului. Copiii care suferă de aceste condiţii au adeseori o intuiţie foarte mare, pot fi excepţional de creativi, au o capacitate ieşită din comun de a vedea dincolo de suprafaţa lucrurilor şi - deşi acest lucru nu este acceptat de perspectiva tradiţională asupra bolii - au capacitatea de a-i „citi" cu uşurinţă pe oameni. Adeseori, copiii care suferă de ADHD sau de autism gândesc mai rapid, simt mai profund şi sunt mai intuitivi şi mai artistici decât ceilalţi, în parte şi datorită răbdării lor limitate de a acţiona în maniera „standard". (Există de asemenea raţiuni fiziologice pentru care aceste trăsături se dezvoltă în tandem cu binecunoscutele dificultăţi ale tulburării deficitului de atenţie/hiperactivităţii şi autismului, pe care le vom descrie în secţiunea următoare.)

Adevărul este că ADHD şi autismul produc noi generaţii de copii care vor fi mai bine echipaţi pentru a rezolva problemele umanităţii şi pentru a-i imprima acesteia un curs mai bun. Prin anii 70 a fost creată o expresie pentru a-i desemna pe aceşti copii: copiii indigo. Este vorba de copii cu înzestrări cu totul speciale, cum ar fi geniul şi intuiţia de excepţie, iar în unele cazuri chiar cu anumite capacităţi paranormale cum ar fi telepatia.

Deşi viaţa copiilor indigo (şi a familiilor lor) este mai dificilă decât a celorlalţi din cauză că sunt diferiţi, acest lucru le amplifică totuşi şansa de a duce o viaţă ieşită din comun.

CE CAUZEAZĂ ADHD Şl AUTISMUL
O concepţie greşită foarte populară spune că ADHD şi autismul sunt rezultatul unui mediu intestinal deficitar. Perspectiva curentă porneşte de la premisa că la baza comportamentului hiperactiv, neatent, impulsiv sau antisocial al copiilor stau Candida, diferite drojdii, mucegaiuri şi bacterii nocive, şi că îmbunătăţirea florei intestinale va îmbunătăţi sănătatea creierului copilului, alinându-i acestuia simptomele.

Această teorie nu face decât să distragă atenţia de la adevăraţii factori de influenţă. De bună seamă, orice om are de câştigat în urma purificării tractului său intestinal, dar în cazul ADHD şi autismului, această îmbunătăţire a mediului intestinal cu probiotice şi alimente bogate în probiotice nu reprezintă decât un pas minor în direcţia bună, întrucât nu tratează cauza care stă la baza ADHD şi autismului: metalele grele toxice.

Mai exact, ADHD şi autismul apar din cauza mercurului (în principal) şi aluminiului (secundar) care ajung în canalul cerebral median ce divide între elacele două emisfere.
Poate că te gândeşti că este greu să fii expus în mod semnificativ la aceste metale grele în doar câţiva ani de viaţă, în realitate însă, mercurul este o neurotoxină mult mai larg răspândită decât se crede şi care ajunge cu uşurinţăin organismul uman fără ca medicii să bage de seamă. Comunităţile medicale au datoria să se trezească şi să recunoască această contaminare masivă cu mercur.

Mercurul este principala cauză a ADHD şi autismului la copii în secolul XX. (De altfel, mercurul este responsabil inclusiv pentru majoritatea bolilor însoţite de convulsii.) până la eliminarea mercurului din sistem, aceste boli vor continua să afecteze milioane de copii noi în fiecare an.

Este foarte uşor ca un nou-născut să preia metalele grele din organismul mamei sale încă din pântec, iar pentru un tată să transmită aceste metale grele în momentul concepţiei, căci părinţii au acumulat de regulă aceste metale decenii la rând, la fel ca propriii lor părinţi, iar mercurul tinde să se transmită de la o generaţie la alta, în unele cazuri secole la rând, atât timp cât oamenii nu fac nimic pentru a se detoxifica.

Genetica nu are nimic de-a face cu ADHD şi cu autismul. Spuneam în capitolele anterioare că teoria bolilor autoimune, potrivit căreia corpul se atacă singur, este greşită şi nu face altceva decât să dea vina pe persoana bolnavă pentru boala sa. Ei bine, teoria genetică reprezintă un ţap ispăşitor asemănător. Aruncarea vinei pe ADN-ul copilului echivalează cu acuzarea esenţei acestuia pentru ADHD-ul şi/ sau autismul de care suferă, ceea ce este absolut regretabil. Motivele pentru care ADHD şi autismul se transmit într-adevăr de la o generaţie la alta este transferul intergeneraţional al mercurului şi tiparele familiale ale expunerii la metale grele toxice.

Este foarte uşor să fii expus la metalele grele implicate în declanşarea ADHD şi autismului. Majoritatea dozelor cu băuturi răcoritoare carbogazoase sau  cu bere sunt produse din aluminiu, folia de aluminiu este foarte populară în bucătăriile oamenilor şi multe case sunt înconjurate cu garduri din aluminiu. Aluminiul şi mercurul există de asemenea în pesticide, fungicide şi erbicide.

Un alt factor cheie în producerea ADHD şi autismului este locaţia fizică în care se instalează aceste metale grele toxice.

Canalul cerebral median
Canalul median al creierului este localizat chiar între cele două emisfere. Această linie de mijloc arată ca un canal deschis, prin care nu trece însă apa, ci energia. Ceea ce nu ştiu încă medicii este că acest canal formează o conexiune energetică metafizică între cele două emisfere cerebrale, per-miţând schimbul de informaţii între acestea. Vor mai trece multe decenii până când medicina oficială va descoperi acest lucru.

Copiii au un canal median liber, care le permite să comunice simultan cu alte fiinţe şi cu lumile spirituale, inclusiv să vadă lucruri pe care adulţii nu le mai pot vedea, cum ar fi îngerii şi prietenii imaginari.

Atunci când metalele grele toxice pătrund în canalul cerebral median, care ar trebui să fie deschis şi liber, ele blochează transmisiile electrice şi metafizice dintre cele două emisfere. Acest lucru sileşte creierul copilului să caute modalităţi alternative de a permite acest schimb. El se adaptează la situaţie, iar copilul începe să acceseze inconştient zone ale creierului său pe care cei mai mulţi dintre oameni nu le folosesc niciodată (cel puţin, nu până când cresc). Energia electrică şi metafizică are dificultăţi în a-şi găsi calea pe acest teritoriu nemarcat. Impulsurile electrice ale nervilor încep să activeze neuroni şi neurotransmiţători pe căi neuronale care nu ar trebui activate înainte de 18 ani.

In esenţă, autismul este o formă mai avansată şi mai complicată de ADHD. Metalele grele toxice sunt prezente în cantităţi mai mari în canalul cerebral median, acumulându-se în straturi inegale. Acest lucru explică de ce există un spectru al autismului şi de ce se manifestă acest sindrom cu intensităţi diferite de la un copil la altul. Problema este direct legată de cantitatea de metale grele din canal şi de locaţiile în care s-au acumulat acestea. In cazul autismului (prin comparaţie cu ADHD), mai multe straturi suplimentare de mercur interferează într-o mai mare măsură cu energia electrică şi metafizică ce încearcă să pună în legătură între ele cele două emisfere.

Pentru a înţelege cum funcţionează ADHD şi autismul, imaginează-ţi Marele Canion. In interiorul şi în jurul acestuia există o relaţie simbiotică între elementele fizice şi cele metafizice. Canionul este străbătut de apă, vântul suflă deasupra lui, există câmpuri electrice generate de furtuni şi de Pământ, la care se adaugă lumina şi căldura Soarelui. Toate aceste elemente se combină şi transformă canionul într-o forţă vizibilă, energetică şi spirituală. Canalul cerebral median este similar Marelui Canion.

Foarte multe elemente interacţionează simultan pentru a-l face să funcţioneze.

Ce crezi că s-ar întâmpla însă dacă ceva ar modifica mediul iniţial al Marelui Canion, de pildă dacă cineva ar începe să arunce cu bolovani uriaşi şi cu butoaie din metal în el? Totul s-ar schimba. Vânturile ar trebui să îşi schimbe traseele, lumina soarelui s-ar refracta în unghiuri diferite, nemaiajungând în anumite zone, dar luminând ascunzişuri şi unghere care nu au văzut această lumină de mii de ani. Chiar şi sunetele din interiorul şi din jurul canionului s-ar schimba. Intreaga frecvenţă a locului s-ar schimba odată cu adaptarea diferitelor elemente.

Exact acest lucru se întâmplă atunci când metalele grele toxice pătrund în canalul cerebral median al copilului. Acesta începe să se comporte într-o manieră neaşteptată, adaptându-se la materialele suplimentare care îi blochează comunicarea internă. Cu alte cuvinte, copilul învaţă să îşi acceseze părţi diferite ale creierului său.

Neuroni cerebrali special evoluaţi
Copiii care suferă de ADHD şi de autism îşi dezvoltă neuroni cerebrali speciali, îndeosebi la nivelul lobului frontal. Aceştia facilitează comunicarea cu ceilalţi oameni şi capacităţile intuitive de „citire" a oamenilor (intuirea gândurilor şi sentimentelor acestora). Acest lucru poate părea surprinzător, întrucât copiii care suferă de ADHD şi autism pot manifesta calităţi antisociale care îi fac să pară închişi în sine. In realitate, focalizarea lor asupra propriei persoane si asupra intereselor lor personale reprezintă o modalitate de a evita să se simtă copleşiţi de abundenţa de informaţii pe care le percep de la cei din jur. Această focalizare ascunde puternica dezvoltare intuitivă a acestor copii.

Lor li se formează neuroni noi nu doar în lobul frontal, ci şi în alte părţi ale creierului, cum ar fi sistemul limbic, care procesează comportamentele, emoţiile şi dorinţele. Noii neuroni evoluaţi sunt uşor de excitat, fapt care explică agitaţia şi celelalte probleme asociate cu ADHD. Acest lucru este încă şi mai adevărat în cazul copiilor autişti, care îşi formează foarte mulţi astfel de neuroni evoluaţi şi adaptabili.

Vârsta si dezvoltarea creierului
Această suită de evenimente - acumularea de metale grele toxice în canalul median dintre cele două emisfere cerebrale, urmată de accesarea unor porţiuni nefolosite ale creierului (întrucât energia comunicării şi informaţiile nu pot traversa canalul central) şi de dezvoltarea unui număr mare de neuroni evoluaţi - se petrece de regulă până la patru ani. In acest moment, copilul devine un copil indigo.

Din fericire, metalele grele toxice, cum ar fi mercurul, pot fi eliminate din creierul copilului prin dietă şi prin alte tehnici de detoxificare în orice moment, până la vârsta de 18 ani (mai mult sau mai puţin). In acest caz, „puterile" copilului indigo rămân intacte, dar eliminarea metalelor grele pune capăt ADHD-ului sau autismului. In acest fel toată lumea are de câştigat, întrucât copilul rămâne ieşit din comun, dar nu mai este nevoit să treacă prin dificultăţile asociate cu aceste condiţii.

In jurul vârstei de 18 ani, linia mediană dintre cele două emisfere cerebrale se închide. Emisferele încep să se împingă reciproc, limitând fluxul liber şi uşor de energie, şi implicit informaţiile spirituale care circulă între cele două părţi ale creierului, specifice copilăriei. Această etapă este normală si face parte integrantă din procesul de creştere şi maturizare. Ea reprezintă maniera corpului de a se focaliza asupra responsabilităţilor specifice stării de adult. Din păcate, acest proces prinde la mijloc metalele grele precum mercurul, care s-au acumulat în canalul median.

Dacă eşti un adult care suferă de ADHD sau de autism, cel mai probabil vei continua să ai o formă a acestei condiţii, dacă nu vei încerca din răsputeri să continui eliminarea metalelor grele toxice din sistemul tău şi dacă nu vei evita expunerea la alte metale grele. In cazul celor mai mulţi dintre oameni, ADHD şi autismul pot fi considerate condiţii ce permit un stil de viaţă mai degrabă diferit decât negativ prin comparaţie cu ceilalţi oameni. Totuşi, dacă suferi de un ADHD sau de un autism sever, care interferează cu viaţa şi cu relaţiile tale, poţi urma recomandările din secţiunea următoare pentru a le diminua efectele.

De asemenea, dacă eşti părintele unui copil care suferă de ADHD sau de autism, vei afla din secţiunea următoare ce trebuie să faci pentru a trata această condiţie.

TRATAREA ADHD-ULUI Şl AUTISMULUI
Doctorii prescriu de regulă amfetamine pentru tratarea ADHD. Acest tratament pare complet nelalocul lui, căci amfetaminele sunt stimulente, acesta fiind ultimul lucru de care ar avea nevoie un copil hiperactiv care nu se poate concentra.

Prescrierea de amfetamine îmi reaminteşte de o practică de la sfârşitul secolului al XlX-lea, când copiilor le era administrat Siropul de Calmare al Doamnei Winslow atunci când nu erau cuminţi. Siropul îi liniştea într-adevăr rapid pe copii întrucât conţinea morfină! în cele din urmă, când s-a stabilit că această substanţă narcotică este periculoasă pentru copii produsul a fost retras de pe piaţă.

Când doctorii prescriu amfetamine pentru a-i ajuta pe copii să se concentreze pe perioade scurte, procedeul dă rezultate, spre uimirea comunităţilor medicale, care nu ştiu de ce. Cheia acestui mister este dezvoltarea excepţională a creierului acestor copii. Accesarea porţiunilor de regulă nefolosite ale creierului şi producerea unui mare număr de neuroni evoluaţi şi adaptabili necesită o cantitate de glucoza (care este principala hrană a creierului) de 2-3 ori mai mare decât cea de care are nevoie un creier obişnuit. Există o posibilitate destul de mare ca un astfel de copil să nu primească suficientă glucoza pentru a-şi hrăni creierul, acest lucru fiind în mare măsură responsabil pentru comportamentul său de tip ADHD. Amfetaminele stimulează glandele suprarenale să producă adrenalină, pe care creierul o acceptă în locul glucozei, alimentându-şi astfel activităţile. Pentru a circumscrie metalele grele toxice din creier, precum mercurul, adrenalina forţează impulsurile electrice ale nervilor să se activeze într-un ritm alarmant. Acest lucru stabilizează ADHD-ul copilului şi îl ajută să se concentreze, deşi doar pe moment. Problema este că amfetaminele creează o povară uriaşă pentru glandele suprarenale (ca să nu mai vorbim de celelalte organe inundate în mod regulat cu adrenalină). Dacă acest medicament este luat ani la rând, mai devreme sau mai târziu glandele suprarenale Mevin epuizate şi instabile, fapt care poate conduce la foarte multe probleme. Am vorbit adeseori cu tineri adulţi care au probleme cu glandele suprarenale, suferind de o oboseală extremă şi de anxietate, din cauza amfetaminei prescrise de medici.

O soluţie mai bună pe termen lung pentru ADHD şi autism constă în a-ţi hrăni copilul cu cantităţi mari de fructe proaspete, de preferinţă organice. In acest fel îi vei oferi suficientă glucoza, de cea mai bună calitate posibilă. (Vezi şi capitolul 20, „Teama de fructe".) Fii creativ şi ajută-ţi copilul să îşi facă o obişnuinţă din a mânca fructe, de pildă prin amestecarea cu blenderul a bananelor congelate până când obţii consistenţa unei îngheţate.

La ora actuală, trendul dietetic asociat cu managementul ADHD-ului şi autismului constă în eliminarea cerealelor si zahărului. Această decizie este înţeleaptă, dar numai dacă zaharurile eliminate sunt înlocuite cu fructele. Un alt trend se referă la dieta chetogenică bogată în grăsimi. Şi de această dată, doctorii care se tem de zahăr recomandă această dietă, deşi aceasta nu este deloc benefică. Ea conduce la o (eventuală) îmbunătăţire temporară, dar numai pentru că conţinutul ridicat de grăsime sileşte glandele suprarenale să secrete adrenalină, care îi permite copilului să se concentreze mai bine o vreme. In final, ea conduce însă la epuizarea glandelor suprarenale. In cazul în care copilul tău nu primeşte zahăr din fructe (în forma sa naturală), el va continua să aibă probleme cu simptomele ADHD-ului şi autismului.

Dacă copilul tău simte nevoia să consume mari cantităţi de alimente bogate în zahăr sau în amidon, cu foarte multe calorii, cum sunt cartofii prăjiţi sau prăjelile în general, poţi fi convins că aceasta este maniera creierului său de a-i spune că are nevoie de glucoza. Problema este că pe lângă faptul că conţine cel mai nociv tip de zahăr, complet lipsit de alte substanţe nutritive, mâncarea de tip „fast-food" conţine inclusiv uleiuri râncede din plante modificate genetic, care împiedică zahărul să ajungă la creier. De aceea, astfel de „trataţii" nu au efecte benefice asupra ADHD-ului şi autismului.

De fapt, pe lângă eliminarea dulciurilor tradiţionale, la modul ideal ar trebui să elimini toate produsele din grâu şi care conţin gluten din dieta copilului tău, precum şi aditivii şi alimentele toxice, precum porumbul, MSG şi aspartamul. (Vezi în această direcţie capitolul 19, „Ce nu trebuie să mănânci".)

In plus, fereşte-ţi copilul de orice alte tipuri de otrăvuri în special de metalele grele toxice. (Vezi în această direcţie capitolul 18, „Eliberează-ţi creierul şi corpul de toxine".) întreabă-te întotdeauna la ce îţi expui copilul.

In sfârşit, încearcă să îţi obişnuieşti copilul să consume zilnic plante medicinale, suplimente şi alimente vindecătoare, din lista care urmează. Ce-i drept, circa 85% dintre copiii care suferă de ADHD sau de autism nu vor fi dispuşi să coopereze. De aceea, dacă eşti de părere că copilul tău ar putea beneficia de pe urma consumului acestor produse, fii inventiv şi prezintă-i-le într-o manieră cât mai atrăgătoare (sau camuflează-le). Angrenează-ţi inclusiv copilul în acest proces, modelându-ţi abordarea în funcţie de dorinţele şi de personalitatea lui. O mamă ştie cel mai bine cum să satisfacă interesele copilului său. Orice copil este unic şi uimitor din toate punctele de vedere, aşa că avansează din mers şi încearcă tot ce îţi stă în puteri.

Alimente vindecătoare
Dieta este un factor cheie în procesul de recuperare de pe urma ADHD-ului şi autismului. Există alimente extrem de benefice pentru eliminarea metalelor grele şi a altor toxine din organism, vindecarea ţesuturilor cerebrale, susţinerea transmisiei semnalelor între neuroni, furnizarea de glucoza către creier, calmarea minţii şi întărirea sistemului nervos central. Printre acestea se numără: afinele de pădure, coriandrul, uleiul de cocos, ţelina, bananele, murele, avocado, căpşunile şi seminţele de in.

Plante medicinale şi suplimente alimentare
9 EPA & DHA (acid eicosapentaenoic şi acid docosahexaenoic): contribuie la repararea şi la creşterea neuronilor. Cumpără întotdeauna un produs vegetal (nu varianta din ulei de peşte).
• Ester-C: această formă de vitamina C contribuie la repararea neurotransmiţătorilor deterioraţi şi dinamizează glandele suprarenale. De asemenea, ajută la purificarea ficatului şi la eliminarea toxinelor.
• GABA (acid gama-aminobutiric): întăreşte neuropeptidele şi neurotransmiţătorii, şi calmează sistemul nervos central.
• Ginkgo biloba: contribuie la eliminarea mercurului din creier şi reduce inflamaţiile la acest nivel.
• Ginseng: fortifică glandele suprarenale.
• Magneziu: stimulează capacitatea de a gândi, învăţa, citi şi vorbi, precum şi memoria. De asemenea, calmează sistemul nervos central.
• Melatonină: reduce inflamaţiile din creier. De asemenea, ajută la repararea şi la creşterea neuronilor.
• Probiotice: echilibrează şi susţin sistemul digestiv, stimulând astfel indirect sistemul imunitar. Poţi alege orice brand de produse naturale şi de foarte bună calitate.
• Roiniţă: reduce inflamaţiile şi alină sistemul nervos central. De asemenea, ucide viruşii, bacteriile şi ciupercile care pot inflama tractul intestinal, generând alergii alimentare.
• Spirulină (de preferinţă din Hawaii): este esenţială pentru eliminarea metalelor grele din creier. De asemenea, ajută la creşterea neuronilor noi şi la întărirea neurotransmiţătorilor.
• Vitamina B12 (sub formă de metilcobalamină şi/sau adenozilcobalamină): stimulează creierul si sistemul nervos central.
• Vitamina B-Complex: hrăneşte şi susţine creierul şi trunchiul cerebral.
• Zinc: fortifică sistemul endocrin, inclusiv glandele suprarenale, tiroida şi talamusul. La rândul lui, acest sistem susţine neurotransmiţătorii.

Anthony William
Medium medical, Editura Adevar Divin

Cumpara cartea "Medium medical"

 

04 Noiembrie 2016

Vizualizari: 126

Voteaza:

Tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitatii si autismul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE