Casa Mariei si a Martei

Casa Mariei si a Martei Mareste imaginea.

Si pe cand mergeau ei, El a intrat intr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa ei. Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezandu-se la picioarele Domnului, asculta cuvantul Lui (Luca 10, 38-39).

In fiecare an, la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, auzim citindu-se in biserica pericopa evanghelica cu Marta si Maria.

In casa lor si a fratelui lor Lazar, Mantuitorul se simtea bine. Atmosfera ce domnea era una speciala, linistita si duhovniceasca. Era mediul in care prezenta preocuparilor spirituale dadea o noima si o frumusete intregii vieti.

In grai scripturistic, prin notiunea de casa se intelege familie. Se aminteste de casa lui David (Luca 1, 27) sau, la convertirea lui Zaheu, Mantuitorul spune: astazi s-a facut mantuire casei acesteia (Luca 19, 9). Sfantul Pavel aminteste casa lui Stefanas (1 Corinteni 16, 15), iar pe Timotei il indeamna sa imbratiseze casa lui Onisifor (2 Timotei 4, 19). In toate aceste cazuri, si-n multe altele, prin casa se intelege familie.

Familia are un rol esential in ceea ce priveste mersul inainte al societatii omenesti, in general, si al lumii crestine, in special. Familia este prima si cea mai mica celula a organismului social[1]. Originea ei sta in natura sociala a omului si in vointa divina exprimata pozitiv la crearea acestuia: Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat zicand: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti (Facere 1, 27-28).

Familia se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura de bunavoie si pentru toata viata a unui barbat si a unei femei. Insusirile fiintiale ale casatoriei sunt: unitatea, trainicia, sfintenia si egalitatea intre soti[2]. Scopul casatoriei este: inmultirea neamului omenesc, ajutorul reciproc, infranarea trupeasca si, mai ales, stabilirea unei stari desavarsite in dragostea dintre soti, ca sa se implineasca reciproc, transmitand unul altuia calitatile si darurile care sunt proprii fiecaruia, innobilandu-se reciproc si formandu-se reciproc si lucrand laolalta la indeplinirea menirii morale a fiecaruia[3]. Cei doi se ajuta reciproc la sfintirea vietii.

E limpede ca familia este cel dintai cadru social de care fiecare om are nevoie ca sa traiasca. Familia este mediul cel mai prielnic unde se nasc, cresc si se educa copiii. Familia este prima societate naturala si adevarata celula sociala. Familia este asezamantul in care se cultiva respectul reciproc, demnitatea, libertatea interioara si seninatatea constructiva.

Daca in toata lumea sunt adevarate afirmatiile facute mai inainte, in mod special sunt valabile in Romania. Iata ce spunea referitor la aceasta institutie traditionala care este casa, familia, poetul national Octavian Goga: Din casa voastra, unde-n umbra/ Plang doinele si rade hora,/ Va straluci odata vremii/ Norocul nostru, -al tuturora[4].

Scriitorul nostru transilvanean Ioan Alexandru, care a pretuit sanatoasa spiritualitate traditionala, afirma ca familia este intemeiata pe cea mai trainica dimensiune a universului care nu piere niciodata, si aceasta este dragostea[5]. Voind sa o defineasca cat mai cuprinzator, el spune ca familia este locul unde se intemeiaza randuiala unei Patrii si statornicii, in spiritul legilor morale, al jertfei de sine, al rabdarii, increderii si dragostei, este acest cuib arhaic si sacru unde doi oameni, mai intai un tanar barbat si o fata, se hotarasc sa-si uneasca viata in cuget si simtire, prin legamantul de aur al inelului nuntii care desavarseste cerul pe pamant, in vederea lucrarii si privegherii, a nasterii de prunci si implinirii spirituale in lumina mostenirilor parintilor[6].

Din nefericire, asistam in numeroase cazuri la o criza a familiei. Divorturile se inmultesc ingrijorator. Familia naturala, traditionala, se afla in criza, in mutatie spre un viitor confuz si incert, in toata Europa, astfel incat criza familiei este perceputa ca un simptom al civilizatiei occidentale, o criza a societatii contemporane insasi[7]. Cauzele care duc la aceasta stare sunt multe: mutatii de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatic, fenomenul de secularizare ca pierdere a dimensiunii sacre a vietii si intensificarea in mod alarmant a mentalitatii individualiste, mercantila, narcisista si nihilista[8].

Familia, ca institutie sfanta intemeiata de Dumnezeu in Eden, este socotita anacronica. Faptul ca Mantuitorul Hristos, prin participarea la nunta din Cana Galileii, a ridicat nunta la demnitatea de taina nu-i mai problematizeaza pe multi. Divorteaza prin consens, uneori in fata notarului. Monogamia, ca singura cale a comuniunii dintre barbat si femeie, este considerata depasita. Casatoriile de proba, uniunile consensuale sunt tot mai multe. Tinerii sunt sfatuiti, din nefericire, de catre institutii care se cred educative, sa-si inceapa viata intima inainte de casatorie.

Pe deasupra, slabiciunea unora care intretin relatii trupesti cu persoane de acelasi sex se doreste sa fie institutionalizata. Constitutia actuala spune ca familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti[9], iar Biserica insista ca in noua Constitutie sa se mentioneze ca familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre un barbat si o femeie. Fara dorinta de a fi pedepsiti cei ce au particularitatile lor, trebuie sa ne gandim la destinul neamului.

In fata tuturor acestor cauze care slabesc familia, Biserica vine si afirma ca aceasta institutie fundamentala reflecta in constitutia ei misterul Sfintei Treimi[10]. Familia este formata din barbat, femeie si copii. Taina Cununiei se sfarseste cu rugaciunea: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea intru tot sfanta si de o fiinta si incepatoare de viata, o Dumnezeire si o imparatie, sa va binecuvinteze pe voi. Sa va dea voua viata indelungata, nastere de prunci buni, spor in viata si in credinta[11].

Invatatura Bisericii Ortodoxe considera ca familia are si fundament creational sau natural, potrivit vointei divine, care a facut pe om barbat si femeie, ca sa vietuiasca impreuna, sa se inmulteasca si sa stapaneasca creatia si toate cele ce se afla in ea.

Si totusi, constatand cata deruta domneste in lume si in ce criza a intrat familia, ne intrebam care este solutia de indreptare? O gasim tot in pericopa evanghelica ce se citeste la Adormirea Maicii Domnului. Marta se ingrijea de multe, iar Maria, asezandu-se la picioarele Domnului, asculta cuvantul Lui. Aceasta e solutia: ascultarea de cuvantul Lui! Si cuvantul Lui ne sugereaza trei sfaturi practice pe care le dam tuturor familiilor noastre. Sfaturile par simple, dar nu sunt banale.

Primul sfat pe care-l dam este ca sotul si sotia, dimpreuna cu copilasii lor, sa gaseasca dimineata si seara cate zece minute pentru rugaciune. Cu toata graba, rugaciunea de dimineata va binecuvanta intreaga zi. Iar rugaciunea de seara, chiar cu riscul de a ne uita mai putin la televizor, va crea o comuniune dulce si ne va oferi un somn linistit. Iata ce ne sfatuieste in acest sens parintele Paisie Aghioritul: Parintii trebuie sa se poarte cu bunatate. Ei sa rosteasca toate rugaciunile de seara, iar copiilor lor sa le spuna: Daca vreti, puteti ramane si voi putin. Atunci cand copiii sunt mai marisori, familia poate avea un program de rugaciune. De pilda, cei mari sa se roage cincisprezece minute, iar copiii doua sau cinci minute, si, daca vor, se pot ruga si mai mult[12].

Al doilea sfat este ca duminica, dupa o saptamana de truda, toata familia sa participe la Sfanta Liturghie. Nu numai bunicul sau bunica, ci tata si mama, dimpreuna cu copiii lor, sa fie prezenti in biserica. Intariti prin rugaciune si participand la Ospatul credintei avem toate sansele ca saptamana ce urmeaza sa fie una reusita. Sunt si astfel de familii care duminica merg la biserica si se impartasesc, apoi se intorc la «chilia» lor, asa cum merg pustnicii duminica la biserica asezamantului, dupa care se linistesc in chiliile lor. Slava lui Dumnezeu ca exista multe astfel de suflete in lume[13].

Al treilea sfat este ca bucuriile ingaduite de Dumnezeu oamenilor, sotii sa le guste impreuna. Altfel riscul de a aparea disensiuni este foarte mare. Anturajele dubioase, in care poate ajunge doar unul dintre soti, pot conduce la prabusirea familiei.

In timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, si la Sarbatoarea ei, gandindu-ne la toate crizele prin care trece familia, sa-i zicem: Nadejdea noastra, aduna pe cele risipite. Pe cei rataciti pe cale povatuieste-i, pe cei cazuti de la dreapta credinta iarasi la credinta intoarce-i, pe cei batrani sprijineste-i, pe cei tineri ii invata, pe prunci hraneste-i si preamareste pe cei ce te preamaresc[14].

+ IPS Andrei Andreicut
Sursa: radiorenasterea.ro

Note:
________________________________________
[1] Teologia Morala Ortodoxa, Vol. 2, Bucuresti, EIBMBOR, p. 289.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Octavian Goga, Plugarii, in vol. „Rugaciune”, Edit. Scrisul romanesc, Craiova, 1995, p. 6.
[5] Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Edit. Eminescu, Vol. II, Bucuresti, 1985, p. 93.
[6] Ibidem, p. 94.
[7] † Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, in volumul Familia si viata la inceputul unui nou mileniu crestin, Bucuresti, 2001, p. 33.
[8] Ibidem.
[9] Articolul 44, alin. (1).
[10] Pr. prof. univ. Dumitru Popescu in volumul Familia si viata la inceputul unui nou mileniu crestin, Bucuresti, p. 226.
[11] Molitfelnic, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 92.
[12] Cuviosul Paisie Aghioritul, Viata de familie, Edit. Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p. 167.
[13] Ibidem.
[14] Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1973, p. 314.

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1736

Voteaza:

Casa Mariei si a Martei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE