De ce cantam Prohodul Maicii Domnului?

De ce cantam Prohodul Maicii Domnului? Mareste imaginea.

Prohodul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria se canta in seara de 14 spre 15 august, in jurul epitafului sau icoanei Maicii Domnului. Prohodul Maicii Domnului este o rugaciune plina de evlavie, integrata in cultul Bisericii noastre, creand un paralelism intre momentul Rastignirii si Invierii Mantuitorului si ridicarea la ceruri a Nascatoarei de Dumnezeu. Aceasta slujba este asezata de Biserica dupa modelul Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din Vinerea Sfintelor Patimi. La fel, si in ajunul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, in mijlocul bisericii, la slujba Vecerniei sau a Privegherii, se scoate in mijlocul sfantului lacas epitaful pe care este reprezentata icoana Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

In acelasi timp, Prohodul Maicii Domnului cuprinde si referinte de natura istorica legate de imprejurarile in care s-a savarsit si s-a mutat la ceruri Nascatoarea de Dumnezeu. Intreaga scriere este o Liturghie a intregii creatii vazute si nevazute, care slujeste Maicii Domnului si se bucura ca, desi se muta din viata aceasta, ramane de-a pururea mijlocitoare, rugatoare si impreuna lucratoare a mantuirii intregului neam omenesc. In cadrul acestei slujbe, alcatuita din trei stari, preotii stau in jurul sfantului epitaf. Toate cantarile sunt de bucurie, pentru ca Maica Domnului s-a bucurat atunci cand i s-a vestit mutarea la ceruri de catre Arhanghelul Gavriil. Odata cu Adormirea Maicii Domnului, Nascatoarea de Dumnezeu devine Maica noastra care se roaga pentru toata Biserica. Cantarea Acatistului spune: "Bucura-te cea plina de dar, care intru adormirea ta nu ne lasi pe noi!


 Prohodul Maicii Domnului - scurt istoric

Tipicul Manastirii Sfantul Sava generalizat in tot spatiul ortodox (in sec. XIII-XIV), prevede in legatura cu Adormirea Maicii Domnului ca in Manastiri sa se faca Priveghere (Vecernie + Litie + Utrenie, fara sa aminteasca de Prohod), iar Odovania sa se faca a 8-a zi. In randuiala ierusalimiteana a Utreniei duminicale, inca din vechime se citea sau se canta Psalmul 118. De prin sec. VIII-IX, unele stihuri ale acestui psalm au fost insotite de anumite tropare, care au primit numele de "Binecuvantarile Invierii", intrucat primul tropar se canta abia dupa stihul 12 ("Binecuvantat esti, Doamne.."), care a ramas mai tarziu ca singurul stih chiar si pentru troparele urmatoare. In acel timp, toate stihurile intermediare erau citite si numai cele de dinaintea troparelor erau cantate.

Randuiala Utreniei din Sambata Mare (cantata in Vinerea Mare seara) avea si ea Ps. 118 cu "Binecuvantarile Invierii", dar de prin sec. XIV, "Binecuvantarile" au fost plasate la sfarsit, iar intre stihurile Psalmului 118 au fost intercalate tropare despre ingroparea Domnului Hristos. Unii liturgisti considera ca obiceiul de a canta prohodirea Mantuitorului a inceput imediat dupa recontruirea complexului eclesial de la Mormantul Domnului sub cruciati (1130-1147). In cazul altor sarbatori, in loc de Ps. 118 au inceput sa fie alesi alti psalmi, la care se adaugau imne de preamarire (megalinarii = marimuri), inclusiv la Praznicul Adormirii, care are Marimuri.Prin sec. XV, odata cu completarea Prohodului Mantuitorului cu strofe dupa numarul stihurilor din Ps. 118, la Ghetsimani Marimurile obisnuite au fost inlocuite cu tropare asemanatoare Prohodului Mantuitorului si insotite de acelasi Ps. 118.

In sec. XVI, numarul troparelor a fost completat (probabil de Manuil al Corintului), imitand forma si ideile Prohodului din Sambata Mare. Prin sec. XVI se constata incercari de raspandire a acestui Prohod in toata lumea ortodoxa, dar fara prea mult succes, intrucat melodiile erau extrem de lente,  iar Tipicul nu prevederea nici o modalitate de incadrare a Prohodului in Utrenie, ci doar Marimurile si Evanghelia inainte de Canoane (nu dupa Doxologie ca in Sambata Mare). Tocmai de aceea, o indicatie tipiconala a staroverilor il introduce dupa cantarea a 6-a a Canonului, fara sa dea detalii sau textul acestuia.

Incepand cu secolul al XVIII-lea au fost facute primele traduceri integrale ale Prohodului Maicii Domnului (1820 in romana, de Ion Pralea; 1845 in rusa, de M. Holmogorov), completandu-se si cu Binecuvantarile Maicii Domnului. Amintim faptul ca daca romanii si grecii canta  Prohodul Maicii Domnului in  in ajunul Adormirii Maicii Domnului, la rusi exista obiceiul ca acesta sa fie cantat in ajunul datei de 17 august.

Prohodul Maicii Domnului - aspecte tipiconale

Acest Prohod se savarseste, acolo unde se face Priveghere, in cadrul Utreniei, dupa troparul obisnuit „Dumnezeu este Domnul”, iar la parohiile unde se face doar Vecernie, el se poate savarsi inainte de otpustul Vecerniei, fiind urmat sau nu de procesiune. Epitaful Adormirii Maicii Domnului, iar daca nu este Epitaf icoana Maicii Domnului, se aduce din Sfantul Altar si se aseaza pe o masa in mijlocul bisericii, sub policandru, la Slava Stihoavnei Vecerniei mici, intocmai cu randuiala scoaterii Epitafului Domnului in Sfanta si Marea Vineri, iar daca nu se face Vecernie Mica, Epitaful Adormirii Maicii Domnului se scoate in mijlocul bisericii inainte de Vecernie, cantandu-se troparul praznicului, glasul I: Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica Vietii, si, prin rugaciunile tale, izbavesti din moarte sufletele noastre.

La Utrenie, acest tropar se canta dupa Dumnezeu este Domnul: In acest timp, preotii imbraca felonul, se trag clopotele, se aprind toate luminile din policandru si din sfesnice, clericii iau faclii aprinse, protosul ia si cadelnita si ies toti, doi cate doi, din Sfantul Altar, prin Usile Imparatesti, in mijlocul bisericii. Protosul incepe sa cante prohodul, cadind imprejur masa cu Epitaful Adormirii Maicii Domnului si pe cei de fata.

Dupa slujba Prohodului, preotii si credinciosii inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Dupa aceasta, preotii tin Sfantul Epitaf al Adormirii Maicii Domnului deasupra capului la intrarea in biserica si toti credinciosii intra in biserica pe sub Sfantul Epitaf. Apoi, preotii ajungand in fata Usilor Imparatesti, cel dintai dintre preotii impreuna-slujitori zice: Intelepciune drepti!, iar preotii intra in Sfantul Altar, prin Usile Imparatesti, asezand Sfantul Epitaf la locul lui, sau, cum se obisnuieste in unele locuri, punandu-l pe Sfanta Masa, unde va ramane pana la Odovania praznicului (23 august). In acest timp strana canta troparul praznicului.

Radu Alexandru

Prohodul Maicii Domnului

 

14 August 2016

Vizualizari: 10903

Voteaza:

De ce cantam Prohodul Maicii Domnului? 5.00 / 5 din 6 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE