Sfantul Ioan Damaschin s-a nascut in anul 675, in localitatea siriana Damasc, si a trecut la cele vesnice in ziua de 4 decembrie 749, in Manastirea Sfantul Sava, din Tara Sfanta, unde se afla si astazi chilia si mormantul sau.

Monah, teolog, imnograf si dogmatist, Sfantul Ioan Damaschin este un reprezentant de seama al monahismului palestinian. "Indreptatorule al Ortodoxiei, invatatorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu si al curatiei si luminatorule al lumii, podoaba calugarilor cea de Dumnezeu insuflata, Ioane intelepte, cu invataturile tale pe toti i-ai luminat. Alauta duhovniceasca, roaga-te, lui Hristos Dumnezeu, sa mantuiasca sufletele noastre."

Sfantul Ioan Damaschin

Sfantul Ioan Damaschin s-a nascut in anul 675, in localitatea Damasc, Siria, intr-o familie instarita, cu functii deosebite in administratia fiscala a Siriei. Dupa o lunga si indarjita rezistenta, bunicul sau, Mansur, a tratat capitularea Damascului in mainile arabilor, in data de 4 septembrie 635, iar tatal sau, Sargum - Serghie, a fost consilierul califilor Moawia si Abd-el Melik.

Tatal sfantului a facut uz de pozitia sa pentru a-i apara pe crestini si diverse locuri sfinte crestine de la distrugere. Sfantul Cuvios Cosma de Maiuma a fost fratele de suflet al Sfantului Ioan Damaschinul, fiind cumparat dintre robi si crescut de tatal acestuia.

Dupa ce a primit o educatie aleasa, in anul 690, dupa moartea tatalui sau, tanarul Ioan a fost randuit in locul acestuia. El a fost consilier administrativ pana in anul 718, cand califul Omar al II-lea a initiat o politica anticrestina, fortand populatia sa treaca la mahomedanism si interzicand crestinilor sa ocupe functii in statul musulman.

In acest moment, Sfantul Ioan Damaschin si-a impartit averea saracilor, a eliberat sclavii familiei si, impreuna cu fratele sau adoptiv, monahul Cosma, s-a retras in Palestina. El a intrat in Manastirea Sfantul Sava, aflata mai jos de Betleem, in pustiul Neghev, unde s-a nevoit duhovniceste pana la sfarsitul vietii sale.

Dupa o vreme, Sfantul Ioan a fost hirotonit preot, de catre patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului, fiind randuit predicator in Biserica Invierii - Sfantul Mormant, din Ierusalim. In anul 743, fratele sau, calugarul Cosma, a ajuns episcop de Maiuma, fiind praznuit de Biserica Ortodoxa in data de 12 octombrie.

Aparator de seama al dreptei credinte !

Incepand cu anul 726, cand imparatul bizantin Leon Isaurul (717-740) a publicat edictul iconoclast, Sfantul Ioan Damaschin a devenit un aparator renumit al sfintelor icoane, combatand puternic erezia iconoclasta. In aceasta directie, sfantul a compus trei tratate privind cinstirea sfintelor icoane si a participat la un sinod anti-iconoclast, in care s-au intrunit episcopii orientali.

Lupta impotriva iconoclasmului i-a atras o condamnare, in sinodul iconoclast, intrunit in anul 754, dar el a fost reabilitat in anul 787, in ultimul Sinod Ecumenic, intrunit la Niceea.

Sfantul Ioan Damaschinul s-a facut simtit si in celelalte dispute teologice, aparand doctrina ortodoxa niceeana impotriva monofizitismului, nestorianismului, iacobismului, maniheilor si a islamului.

Potrivit lui Stefan Taumaturgul, cel care i-a scris viata, Sfantul Ioan Damaschin a trecut la cele vesnice in data de 4 decembrie 749, in Manastirea Sfantul Sava, unde se afla si astazi chilia si mormantul sau.

Potrivit lui Dionisie din Furna, Sfantul Ioan Damaschin, cel din ceata cuviosilor imnografi si melozi, trebuie zugravit (in icoana) ca un ieromonah foarte batran, avand barba despartita in doua, pe cap avand un acoperamant ca o gluga, iar in mana purtand scrierea: "Veseleste-te, Ierusalime, si praznuiti toti cei care iubiti Sionul." Cand este zugravit in tinda Bisericii, in "unghiul" turlei de nord, impreuna cu ceilalti sfinti melozi, el este reprezentat sezand pe scaun si avand in mana scrierea: "Pe Cel mai inainte de veci, nascut din Tatal..."

Opera si mostenirea Sfantului Ioan Damaschin

Opera acestui sfant carturar este deosebit de variata, ea fiind compusa din tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice si scrieri de imnografie. Sunt remarcabile cele trei cuvantari apologetice contra celor care resping sfintele icoane, precum si cele noua epistole autentice, din cele treisprezece, puse pe seama sa, care sunt compuse intr-un stil original.

Lucrarea sa fundamentala ramane, insa, "Izvorul Cunostintei", structurata in trei parti: "Dialectica" sau "Capitole filosofice", cuprinzand o serie de definitii filosofice preluate de la diversi filosofi vechi; "O istorie a ereziilor", conturata ca o introducere istorica in teologie, descifrand originea si dezvoltarea ereziilor, 103 la numar, pana la iconoclasm si islam; "Expunere exacta a credintei ortodoxe" sau "Dogmatica", structurata in o suta de capitole, aranjate, la randul lor, in patru parti: despre Dumnezeu, despre lucrarea lui Dumnezeu, despre intruparea Fiului lui Dumnezeu si, ultima parte, alte aspecte ale credintei crestine.

Sfantul Ioan a scris si cateva cuvinte ascetice scurte, deosebit de profunde. Unele dintre acestea pot fi aflate in volumul patru al Filocaliei, unde citim: „Iar radacinile tuturor patimilor acestora si, cum ar zice cineva, cele dintai pricini ale lor sunt: iubirea de placere, iubirea de slava si iubirea de argint, din care se naste tot raul. Dar nu savarseste omul nici un pacat, daca nu-l biruie si nu-l iau in stapanire mai intai acesti uriasi puternici, cum zice preainteleptul intre asceti Marcu, adica uitarea, nepasarea si nestiinta. Iar pe acestea le nasc placerea, odihna, iubirea slavei de la oameni si imprastierea. Dar pricina cea dintai a tuturor acestora si, asa zicand, maica cea mai rea a lor este, cum am zis, iubirea de sine, sau iubirea nerationala de trup si alipirea patimasa de el. Iar imprastierea si molesirea mintii, impreuna cu alunecarea la glume si la vorbe de rusine, pricinuiesc multe rele si caderi, ca si indrazneala si rasul."

Sfantul Ioan Damaschin s-a remarcat ca imnograf si compozitor, imnele si cantarile compuse de acesta ajungand cunoscute in intreaga Biserica Ortodoxa, pana astazi. Lui ii este atribuita marea carte liturgica a Bisericii Ortodoxe, numita "Octoih". Toti cantaretii si iubitorii Vecerniilor si Utreniilor se hranesc din teologia dogmatica si duhovniceasca cuprinsa in Octoih.

El a cultivat poezia clasica, bazata pe valoarea silabelor (canoanele la Nasterea Mantuitorului, la Boboteaza si la Pogorarea Duhului Sfant), si poezia ritmica, bazata doar pe accentul tonic al cuvantului (canoanele de la Inviere, la Inaltare, la Schimbarea la Fata si la Adormirea Maicii Domnului).

"Pe scriitorul de cantari si cinstitul graitor de Dumnezeu, pe invatatorul Bisericii si dascalul si luptatorul impotriva vrajmasilor, pe Ioan sa-l laudam. Ca, luand crucea Domnului, toata inselaciunea eresurilor a alungat-o, si, ca un cald mijlocitor, catre Dumnezeu, tuturor cere iertare de greseli."

Sfantul Ioan Damaschin nu s-a format si nu si-a scris opera imnografica in cadrul Imperiului Bizantin, cum s-a intamplat cu majoritatea Sfintilor Parinti, ci in lumea araba, ceea ce implica si o anumita influenta araba asupra operei sale. Fidelitatea sfantului fata de Traditia Bisericii a devenit, insa, reperul fundamental pentru lumea ortodoxa bizantina.

Teodor Danalache

• Sfantul Ioan Damaschinul
  Publicat in : Vietile sfintilor