Iertarea crestina

Iertarea crestina Mareste imaginea.

Predica la Duminica a 11 dupa Rusalii

Iubiti frati si surori intru Domnul

Un baiat a mers odata sa faca ceva, fara sa aiba binecuvantarea parintilor lui. Dar, din nefericire, a fost victima unui accident rutier in urma caruia si-a pierdut ambele picioare. Auzind despre necazul care s-a abatut asupra lor, au alergat sa-si vada copilul, care zacea fara picioare pe patul spitalului. Cand parintii l-au vazut, el le-a spus: ,,Ma veti ierta?” Alergand spre el, amandoi parintii l-au imbratisat si i-au spus: ,,Desigur, deja te-am iertat.” Atunci baiatul a spus: ,,Atunci pot sa traiesc fara picioare.”

Am dorit sa incep cu aceasta intamplare reala petrecuta in zilele noastrea pentru a va arata ca sunt putini oameni care pot sa traiasca fara iertare. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a vorbit frecvent despre iertare, toate pildele si minunile Sale avand drept concluzie iertarea, iertarea pe care o primim fie de la Dumnezeu, fie o primim sau o dam semenilor nostri.

Astazi Sfanta Evanghelie ne prezinta o frumoasa pilda despre datornicul nemilostiv, aceasta pilda fiind de fapt un comentariu asupra a doua lucruri pe care le-a spus Mantuitorul Iisus Hristos: ,,Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui” (Matei 5; 7), precum si textul din Rugaciunea Domneasca: ,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6; 12).

Iata textul Evangheliei: ,,De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre”. Matei (18; 23-35)

Vazand tentul acestei parabole, am decis ca astazi sa va vorbesc despre iertare.

Drept maritori crestini


Sluga nemilostiva, spune Mantuitorul nostrum Iisus Hristos, a fost iertata de o datorie de 10.000 de talanti. Imediat dupa aceea, aceasta sluga l-a apucat de gat pe un altul, care ii datora doar cativa banuti. Datoria pe care el o datora stapanului era de 1.250.000 de ori mai mare decat cea a celui ce ii datora lui bani. Diferenta intre datorii este ametitoare. Mantuitorul Iisus Hristos doreste sa sublinieze prin aceasta faptul ca oamenii nu ne pot face nimic care sa se compare cu ceea ce i-am facut noi lui Dumnezeu. Pacatul nostru este cel care a condus la moartea Fiului Sau. Daca Dumnezeu ne-a iertat aceasta mare datorie, ce este dincolo de orice plata, atunci si noi trebuie sa iertam greselile mai mici ale semenilor nostri, altfel nu putem spera la mila lui Dumnezeu. ,,Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau – din inimile voastre”, spune Mantuitorul Iisus Hristos (Matei 18; 35). Aceasta a fost numita etica lui ,,ASADAR”. Deoarece Domnul ne-a iertat imensa datorie a pacatului, pe care noi nu am putea sa o platim sau sa o anulam de la noi, suntem asadar obligati sa ii iertam pe toti cei care ne-au ranit.

Pe de alta parte Dumnezeu nu iarta cum iertam noi, oamenii.Ce ar fi daca Dumnezeu ar ierta in modul in care iertam noi uneori? Noi spunem de exemplu: ,,Ei bine, te iert, dar nu uit.” Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Noi spunem: ,,Te iert, dar nu mai vreau sa am de acum de-a face cu tine.” Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Noi spunem: ,,Bine, bine. Acum trec cu vederea, dar daca se mai repeta o data, o singura data, atunci gata.” Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Din fericire El nu iarta cum iertam noi.

Desigur, unii vor avea mereu de obiectat: ,,Cum te astepti de la mine sa iert si sa tot iert dupa tot ce mi-a facut?” Daca respectiva persoana ar putea sa ii spuna aceste cuvinte in fata Mantuitorului Hristos, uitandu-se in ochii Lui, sunt sigur ca l-ar auzi spunand: ,,Dar, dar ce spui de toate gandurile tale rele? Ce spui de datoriile tale? Ce spui de sarcinile pe care ai esuat sa le faci? Ce spui de minciunile tale? Dar de relele facute cu limba ta ascutita? De ura ta? Nu ti-am iertat Eu oare datoria ta cea mare? Si atunci de ce nu ierti si tu acestora?”

Un preot, dorind sa indrepte o greseala facuta de unul dintre enoriasii sa catre un om de afaceri, i-a spus odata acestuia: ,,Ar fi bine sa il iertati pe omul care v-a gresit. Nu a dorit sa faca acest lucru, iar pe de alta parte are familie, copii de crescut, are greutati. Va promit eu ca are sa se indrepte. Nu tineti ranchiuna.” Omul de afaceri, privind sfidator catre preot a spus: ,,Domnule, eu nu iert niciodata”. Cu multa blandete preotul i-a raspuns: ,,Domnule, atunci sper ca nu va fi nevoie niciodata sa fiti iertat”.
De ce refuzam sa iertam? Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertam este ca nu dorim sa facem aceasta. Refuzul de a ierta ne face sa ne simtim superiori din punct de vedere moral fata de celelalte persoane. Si totusi inversunarea si ostilitatea din interior se raspandesc repede ca si cancerul. Ne face sa acuzam rapid si sa fim usor iritabili. In noi se dezvolta complexul de martir. Incepem sa ne plangem singuri de mila. Iar in scurt timp incepem sa ne simtim bine in starea aceasta mizera. Putini oameni sunt mai mizerabili decat aceia care refuza sa ierte.

Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca un alt motiv pentru care refuzam sa iertam este acela ca nu ne consideram vinovati in fata lui Dumnezeu. Omul care a acceptat iertarea lui Dumnezeu ca singura sa speranta pentru cer nu poate sa refuze sa il ierte pe celalalt.

Nu exista mod mai bun de a scapa de dusmani decat prin iertare. Citeam de una zi o declaratie a unui om: ,,Maine voi implini 90 de ani si nu am nici un dusman in aceasta lume.” Cel care ii lua interviu s-a mirat: ,,Extraordinar!” ,,Da”, a spus batranul, ,,toti au murit inaintea mea.” Este si aceasta o cale daca vrei sa nu ai dusmani: sa traiesti pana cand iti mor toti. Un alt caz: in puscarie un criminal era pe moarte. Chemat pentru al spovedi, preotul l-a intrebat daca si-a iertat toti dusmanii. ,,Parinte”, a zambit el, ,,nu am dusmani. I-am ucis pe toti.” Iata alta cale, enorm de distructiva, de a scapa de dusmani.

Unul dintre beneficiile iertarii este starea emotionala si fizica buna. Se spune ca un om bolnav s-a vindecat brusc de anemie. Medicul l-a intrebat daca s-a intamplat ceva special in viata lui in ultimele zile. ,,Da”, a raspuns respectivul. ,,Deodata am putut sa il iert pe un om caruia ii purtam o pica imensa; in momentul in care am putut face aceasta, am putut si sa spun da vietii.”

Iertarea face adevarate miracole in vietile celor care o acorda, precum si in ale celor care o primesc. O asistenta a implorat sa fie iertata pentru o greseala care a dus la moartea unui pacient. Dupa ce a fost iertata si i s-a acordat o a doua sansa, de care avea o nevoie disperata pentru a dovedi ca este capabila, ea a ajuns sa conduca un mare spital, fiind una dintre cele mai apreciate asistente din orasul sau.

Primul ajutor ne invata sa ne ingrijim imediat de ranile mici, deoarece daca nu sunt ingrijite, se transforma in inflamatii periculoase. O persoana inteleapta acorda primul ajutor chiar si unei rani mici, inainte sa devina mai periculoasa.

Micile ,,rani” sunt neintelegerile zilnice pe care le avem cu familia si cu prietenii. O mica ranchiuna, o nemultumire se poate amplifica in timp, si poate deveni cancer pentru sufletele noastre. Trebuie sa ne ingrijim imediat de aceste sentimente pentru ca sa nu creasca si sa ne faca dusmani. Trebuie sa le tratam cu ,,primul ajutor” al iertarii. ,,Soarele sa nu apuna peste mania voastra”, a spus Sf. Pavel (Efeseni 4; 26). Sa ne ingrijim de ea imediat. Sa iertam asa cum am fost si noi iertati de Mantuitorul Iisus Hristos. Sa iertam in acea zi, in acel moment, pentru a impiedica raspandirea cancerului urii. Nimic nu calmeaza si nu reduce incarcatura de ostilitate asa cum o face iertarea. Nu exista ,,prim ajutor” mai eficient pentru refacerea relatiilor distruse.

Ma intreba cineva intr-o zi: ,,De cate ori trebiuie sa iertam? Petru l-a intrebat intr-o zi pe Mantuitorul Iisus: ,,Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori?” De sapte ori inseamna de multe ori. Unii dintre noi nu suntem in stare sa iertam nici macar o data. Dar Iisus i-a raspuns: ,,Pentru, nu exista limita la iertare. Nu de sapte ori ci de saptezeci de ori cate sapte!” Adica de patru sute nouazeci de ori! Cu alte cuvinte iertarea nu este un act, ci este o atitudine, o atitudine nascuta din faptul ca noi crestinii, carora ne-a fost iertata o datorie pe care nu am fi putut-o niciodata plati, trebuie sa traim in lume inarmati cu spiritul iertarii, pentru a vindeca rani, pentru a indrepta greseli, pentru a schimba societatea prin iertare.

Iubiti credinciosi

Cea mai mare virtute crestina este iubirea. Ea este viata noastra si nu putem trai fara aceasta, avem nevoie de ea ca de aer. De aceea, spune Sfantul Evanghelist Ioan: Dumnezeu este iubire. Iar iertarea, impacarea, milostenia, cercetarea bolnavilor, primirea strainilor si altele asemenea sunt fiicele cele mai mari ale iubirii crestine.

Iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele, sunt poruncile cele mai mari din Sfanta Evanghelie care stau la temelia mantuirii noastre. De felul cum vom sti sa iertam, sa ajutam pe aproapele, sa rabdam pe toti, sa facem pace, sa nu ne razbunam, de aceasta depinde pacea noastra, bucuria vietii noastre, mantuirea fiecaruia dintre noi.

Dar ce sa faca acei crestini, care isi cer iertare de la cei cu care sunt certati, dar aceia nu vor sa-i ierte? Sa faca ce ne invata Sfintii Parinti. Intai sa se roage lui Dumnezeu pentru imblanzirea vrajmasilor lor. Sa ceara sfatul duhovnicilor lor si sa le respecte cuvantul. Apoi sa-si ceara personal iertare de la cei cu care sunt certati, prin cuvintele: ,,Iarta-ma, frate, pentru toate cate ti-am gresit si Dumnezeu sa te ierte!” Iertarea sa se faca cel mai bine in biserica, sau in casa unuia dintre ei, sau in casa preotului. Daca cearta este veche si mare, impacarea sa se faca in prezenta preotului, si sa se incheie cu o rugaciune de multumire si chiar cu o masa crestineasca, sau acordarea reciproca de daruri. Daca aproapele nu vrea sa ne ierte, sa urmam sfatul duhovnicului, sa cerem iertare de trei ori si asa, daca nu ne mustra constiinta, ne putem impartasi cu Sfintele Taine. Iar daca inca suntem tulburati si ne chinuie gandurile de razbunare, sa amanam Sfanta Impartasanie, ca sa nu ne fie spre osanda. Smerenia si rugaciunea curata ne ajuta cel mai mult la impacare. Cine urmeaza calea aceasta, acela nu este departe de mantuire!

Citim in Pateric ca un calugar tanar s-a dus la un sihastru batran si i-a spus ca are vrajba asupra cuiva si nu-l poate ierta nicidecum. Zadarnic l-a indemnat batranul la iertare, ca ucenicul nu voia sa-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: ,,Sa spunem impreuna Tatal nostru, fiule!” Pe cand ucenicul zicea: ,,Si ne iarta greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”, batranul ii spuse: ,,Nu asa, fiule! Ci sa zicem: ,, Si nu ne ierta noua greselile noastre, precum nici noi nu iertam gresitilor nostri!” Auzind aceasta ucenicul, a cazut in genunchi si a zis: ,,Iarta-ma, parinte, ca am gresit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!”

Asa sa facem si noi, frati crestini. Sa cerem iertare intai si sa iertam cu dragoste pe toti, ca sa fim si noi iertati de Dumnezeu pe pamant si in cer. Caci fara iertare nu avem mantuire, nici nu putem zice Tatal nostru.

Sa rugam pe Dumnezeul dragostei si al milei, pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a rastignit pe cruce din dragoste pentru noi, sa ne impace pe toti in numele Sau, stiind ca dragostea nu moare niciodata! Amin.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

25 August 2014

Vizualizari: 1393

Voteaza:

Iertarea crestina 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE