Predica de pe munte

Predica de pe munte Mareste imaginea.

Cel ce își iubește dușmanii devine sfânt. Sfinții sunt înțelepți, plini de râvnă, pragmatici, ancorați în veșnicie. Se pun pe ei în slujba lui Dumnezeu și mărturisesc cu multă ardere că nimeni nu îi poate despărți vreodată de iubirea lui Dumnezeu. Ei pregătesc oamenii în Biserică pentru Împărăția lui Dumnezeu. Sfinții sunt îngemănați în mărturisire. Nu încetează să ne spună cât bine le-a făcut lor Dumnezeu. Ei ne pregătesc pentru întâlnirea noastră cu Dumnezeu. Sfinții ne trezesc din inconștiență și ne așează în slujba dăruirii. Vor să înțelegem cât de înșelătoare este fericirea lumească și cât de mare este bucuria veșnică.

Suntem în toamna vieții noastre, dar iarna e scurtă, repede vine Primăvara învierii. Ne înfumurăm, părăsim prea ușor smerenia, avem pretenții, ne credem pregătiți, vrem avantaje boierești, uitând și ceea ce e important, dar mai ales ceea ce e urgent. Putem să îi avem modele pe sfinți! Modele de răbdare, de credință, de râvnă.

Câți oameni au fost la biserică? Câți tineri au fost la întâlnirea săptămânală? De ce trebuie să reducem totul la cantitate?! Domnul Iisus Hristos a avut doar 12 apostoli, dar aceștia au transformat o lume! Falșii profeți aveau sute de ucenici apropiați, dar azi am și uitat de ei, nu au schimbat nimic. Cinci oameni în Sodoma ar fi putut salva cetatea. Pentru un singur om, Marcu Eugenicul, ortodoxia a fost salvată în Evul Mediu. Grupele catehetice optime funcționează cu 12 membri, pe vârste diferite. Într-o echipă sportivă, nu e suficient să ai un lot numeros, dacă nu ai titulari de valoare. Miile de prieteni virtuali nu te pot ajuta atât cât te poate ajuta o singură persoană, Maica Domnului! Dacă duhovnicul de lângă noi va dobândi pacea inimii, mii se vor mântui în jurul lui...

Nu știm ce vom face peste zece ani. Viitorul finit este e cuație cu mai mult de două necunoscute. Paradoxal, veșnicia este o ecuație fără nici o necunoscută: știm Cine ne-o oferă, știm ce trebuie să facem să o obținem. Soluția ecuației este iubirea.

Nimeni nu este exclus! Hristos îi primește cu dragoste pe toți cei excluși de răutatea altora, îi îmbrățișează pe toți cei marginalizați, Se identifică cu ei. Cu cât vor rodi cât mai multe semințe, cu atât mai bine! Oamenii fug singuri din fața iubirii! Se complică singuri, se ispitesc fără rost și se miră că sunt nefericiți. Clujul este plin de migranți studenți, refugiați pe la terase, departe de liniștea pustiei.

Da, câteva miliarde de oameni care nu plâng! Care nu își plâng păcatele, cărora nu le pare rău că le-au făcut. Câteva miliarde de oameni care nu Îl caută pe Hristos, ci caută doar miliardele de dolari.

Un reper: sfântul! Întunericul este agresiv, tinde să copleşească lumina, dar sfântul îl înfruntă. Apoi, sfântul participă la stabilirea adevărului. El continuă lucrarea lui Dumnezeu până la sfârşitul lumii. Lui Dumnezeu îi pasă de noi! Este Singurul care ne spune că avem valoare (că nu suntem de nimic). Singurul care îi bagă în seamă pe slăbănogii de noi, pe însetaţii mileniului trei. În labirintul acesta, călăuzirea sfântului facilitează ajungerea la destinaţia dorită. Sfântul ne vindecă de derută! Ne salvează de dezamăgiri, ne privează de încă un eşec în plus. Şi proclamă aşteptarea revenirii, ca la Vitezda. Dar cel mai eficient angajament al nostru rămâne cel de azi. Ne obligă la o întreagă disponibilitate. La cercetarea văduvelor din Sareptele noastre. Cine e celălalt? Este cel prin care Dumnezeu măsoară iubirea noastră. Poate fi chiar cel din autobuzul de dimineaţă. Dimpotrivă, egoismul predispune la accidente (ca şi cum am circula pe sens interzis). Când iubim, mergem pe calea sfântului, către Dumnezeu. Asta înseamnă că Îl întâlnim. De fapt, ni-L dăruim unii altora pe Dumnezeu, Iubirea inepuizabilă. Să Îl alegem pe Dumnezeu, El singur ne oferă infinitul! În inima fiecărui om se ascunde dorinţa după acest infinit…

Râul nu curge fără izvor. Lumina nu străluceşte fără soare. Nici noi nu putem trăi (pe deplin) fără Dumnezeu. Dacă ne vedem fără cătuşe, să nu ne credem liberi, până ce scăpăm de patimi, urmând modelul sfântului. Să Îi oferim totul lui Dumnezeu (vom transfera fiinţa noastră în El). Ce vrea Dumnezeu? Să ne dăruim total, să fim disponibili pe deplin, să iubim din toată inima, să ne rugăm din toate puterile. Sfântul este un ciclist care cunoaşte scopul cursei şi pedalează cu înfocare. Profetul este cel care captează apa vieţii în barajul credinţei. Cel care nu refuză darurile divine. Dacă ne vom deschide sufletul lui Dumnezeu, vom fi întăriţi de puterea Lui. Mâinile noastre vor fi în mâinile Lui. Toţi cer un răspuns, trebuie să le răspundem astăzi. Mâine vor trebui alte răspunsuri, pentru alţi oameni, pentru alte probleme.

Cine nu ascultă de glasul Blândului Păstor, acela riscă să fie sfâșiat de lupi, șacali sau mistreți. Biserica este km 0 al fiecărei comunității. De aici se dă tonul, nu în sens tezist, ci orientativ. Aici este unicul adăpost sigur. Tocmai de aceea, Biserica trebuie să fie misionară, implicată, protejându-și copiii de străini. Numai prin Evanghelie putem înțelege limpede adevărata vocație a noastră. Tragedia constă tocmai în neînțelegerea rostului nostru aici. Și pierdem tot mai mult din înțelegerea duhovnicească...

Marius Matei

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

03 Octombrie 2015

Vizualizari: 1036

Voteaza:

Predica de pe munte 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE