Invierea Semidei, fiica lui Iair

Invierea Semidei, fiica lui Iair Mareste imaginea.

Semida, fiica de preot

Pe cand aveam 12 ani, am fost inviata. Toata lumea ma intreaba cum a fost. Toti asteapta povesti senzationale. Nu a fost nimic fortat. Totul a fost normal, firesc. Timp de o ora cat am fost Dincolo, m-am incredintat de multe. Dar nu ati intelege. Tati, preotul Iair din Capernaum si mami, doamna preoteasa, nu mai sperau aproape. Eram atat de bolnava, iar in jurul meu mureau atat de multi copii... Eu eram inca unul, neimportant, chiar daca tati era rabin. Asta nu mi-a folosit atunci. Cand am fost trezita, i-am vazut pe cei trei pescari, care ne aduceau peste in fiecare joi, Simon (ginerele Hannei, vindecata recent, nu stiu cum), Iacob si Ioan Boanerghes, plus inca un rabin. La inceput, am crezut ca este un coleg de al lui tati de la Ierusalim sau profetul acela ce predica la rau. Mi s-a explicat ca este Profetul. Am fost tare nedumerita. Eu stiu doar ca era tare bine in preajma Lui. Nu as mai fi vrut sa plece. Dupa ce am primit botezul, mai tarziu, am fost cu tati la Ioppe. M-am intalnit cu Tavita. Simon, care acum avea alt nume, o inviase, exact ca in cazul meu. Eu stiam de la sinagoga (mergeam in fiecare Shabat) de doi baietei inviati, unul de Ilie si altul de Elisei. Acum, erau doua fete, eu si Tavita. Multumesc, Doamne, ca m-ai ridicat din patul mortii!

Hristos ne cheama la Masa!

NU REFUZAM CINA DOAR PENTRU CA – INTRE TIMP – NE-AM GASIT ALTE INDELETNICIRI.

Indoiala naste frica, credinta naste curaj.

Orice INDOIELI avem, Cui ne adresam?

Biserica este FAMILIA APOSTOLICA a propovaduirii si a implinirii Evangheliei.

INVIEREA este un EXERCITIU DE VINDECARE a singuratatii noastre.

Prin Inviere, avem libertatea de a ne lasa iubiti de Hristos.

Exercitiu de smerenie: Creatorul umbla pe ape!

Exercitiu de credinta: Ne cheama si pe noi! (ne indoim?)

BISERICA e singura care rezista in timp (nu cetatea, nu stadionul).

Ignorarea Invierii il rupe pe om de izvorul vietii.

Il face sa nu mai inteleaga viata.

Existenta este considerata absurda (fara inviere).

Doar in Hristos sunt adunate ratiunile lucrurilor create.

In Hristos este concentrata semnificatia intregii creatii.

In Hristos se afla intelesurile tuturor existentelor.

Orice incercare de a explica sensul existentei umane trebuie sa plece de la Hristos.

Caderea lui Adam – tragedie metaistorica – l-a rupt pe om de Dumnezeu si a dus la zdruncinarea echilibrului intregii creatii.

Fara o interventie din afara, caderea lui Adam nu ar fi fost posibila.

Omul a optat pentru un mod de a fi ce il instraina de adevarata lui vocatie, aceea de a inainta spre Dumnezeu.

Prin cadere, s-a desfigurat opera Ziditorului.

Intruparea lui Hristos are si scopul de a stavili actiunea de risipire a creatiei.

Hristos readuna toate in El, reunind toate formele de viata si transfigurand intreaga zidire.

Chipul divin in om s-a pastrat si dupa cadere, dar el a fost umbrit, din cauza alunecarii spre pacat.

Acest fapt a dus la pierdera harului.

Inainte de Intrupare si Inviere, Hristos Se uita la faptura prin fereastra si zabrele (Sf. Grigorie de Nyssa).

Fiul L-a redat omului pe Sf. Duh, principiul vietii spirituale, deschizand perioada harului.

Lucrarea de pregatire a omului: culpabilitatea si asteptarea unui mantuitor.

Semintiile poporului ales iau Cerul cu asalt.

Aceasta aspiratie denota o adevarata sete de Dumnezeu.

O mare indrazneala spirituala.

Bunicii sunt singuri la țară.Părinții, singuri la oraș.Copiii, singuri în străinătate.Rețeta sigură a singurătății, a lipsei de comuniune, a privațiunii de iubire împărtășită.Doar pentru un cent în plus, pierdem raiul familiei.

Aminteste-ti la fiecare rasarit de soare ca Hristos a murit pentru tine, ca inviat… si ca urmezi la inviere...

Trezeste-te cum se cuvine si lasa rautatile deoparte. Fii tare, neclintit, sporind in lumina. Vei deveni biruitor in Hristos, nu capitula. Te leapada de toate lucrurile rusinii. Nu te propovaduiesti pe tine, ci pe Mesia (nu te pune in prim-plan). Nu esti parasit: nu iti pierde curajul.Fara cainta, esti mizerabil, scuza-ma ca-ti zic asa. Sufletul tau ramane un putregai respingator fara caldura Duhului. Nu-ti doresti o viata tumultoasa, in adancul tau, ci linistea regasirii sinelui. Ajuta saracii, fara prea multa geo-politica.

Domnul te poate mantui intr-o clipita, ai incredere in iubirea Lui. Fii prudent: poti pierde eternitatea intr-o clipita. Nu te pripi, nu te priponi de garduri false. Bazeaza-te pe Scriptura, nu iti inventa Reguli amestecate si nu iti da da dezlegari fara noima. Nu exista cale de ocolire si nu sunt motive pentru care sa eviti Raiul: intr-o clipita scapi de necaz. Nu refuza pe nimeni Neatinsul, crezi ca vei fi tu primul rejectat? Nu te indoi in credinta si nu vei fi sub Linie! Degeaba iti faci barca, daca nu tanjesti dupa marea indepartata: roaga-te, dar tanjund dupa iubirea Inviatului, nu bolborosind silabe.

Si mort fiind Mesia, iudeii fierbeau de ura pentru El! Plata noastra va fi multa: state de plata ceresti… Avarul ramane confuz; altruistul pricepe Taina. Il descoperim cu bucurie duhovniceasca pe Efrem cel Nou, recent canonizat, care ne scapa de droguri si de depresie. Si folosim „cutiuta cu medicamente” a sfantului Epifanie. Si suntem tineri alaturi de Ioan Valahul, sfantul tinerilor. Misionarii crestini din Asia propovaduiesc martirizati inca de acum 400 de ani, constienti de plata enorma pe care o vor primi, insa nu aici.

In fata lui Pilat, Iisus tace; exact in acelasi timp, in fata fariseilor, Iuda arunca banii. Iisus tace, pentru ca zornaitul lumii acesteia vorbeste. Liniste sau zornait, splendoare sau agonie? Stapanitorul mincinos al lumii zornaie de zor; noi tacem. Tacem in rugaciune, nu ne ahtiem, nu ne agitam, nu ne enervam. Tacem in fata ironiilor dregatorilor. Pilat de azi interzice purtarea cruciulitei la gat pe taramuri britanice; deja nu mai putem sa tacem… Sfantul Duh are o lucrare speciala cu fiecare. Sfantul Duh aduna bisericii pe cei ce se mantuiesc! Nu facem o lucrare omeneasca, nu suntem un banal ONG, suntem Casa Slavei. Ne rugam unui copil: Gabriel din Slutsk, sfant adevarat! Ne rugam sfintilor Vasilli Kolossov, Iosif de Optina si Elefterie Mihale! Pacatul este cea mai nerentabila investitie in perspectiva vesniciei. Zornaitul banilor este o diversiune pentru ratacirea de pe calea Raiului. Intre „Raiului” si „raului” exista o diferenta: un „I” decisiv, „i” de la iubire! Fara iubire, esti in rau, in iad, cu iubire te trambulinezi in Rai! Iubirea ne aminteste sa nu ii neglijam pe oamenii divini Hristofor, Gordian, Mil si Luminita! Aparam credinta prin tacere isihasta si lipsa zornaitului, invartelilor si scenaritelor. Inocenta nu e naivitate, ci pregustare a Painii vesnice.

Vechiul eu inca se lupta, vrea sa recastige. Nu poti turna filmul mantuirii tale intr-un singur episod fusarit. In domeniul credintei, nu exista „sectii” (ca in medicina, specializari). Nu ma pot profila doar pe cununii! Recastigand legatura cu Dumnezeu, inevitabil, scap de patimi (si invers). Simon din Cirene duce Crucea lui Iisus, ce imagine! Duce crucea in spate, urmandu-L pe Iisus. Aceasta e icoana crestinului! Nu e important cine se agata de axul rotii, ci acela care stapaneste roata: axul credintei este Iisus. Creierul va da noi comenzii inimii, eliminandu-le pe cele rautacioase. Un copil de sase ani vorbeste in fiecare zi cu mama lui plecata in Spania; noua de ce nu ne e dor sa vorbim in paraclise cu Mama noastra din Spania cereasca?

Doamne, trimite-mi un psihoterapeut, un bătrân înțelept, care să Te cunoască!

Nu mă tulbură lucrurile, ci modul în care le privesc, intensitatea cu care le interpretez. Cred că am nevoie de un translator al limbii edenice, un harismatic al rugăciunii angelice. Cu siguranță, un astfel de duhovnic ajută mai mult decât toți doctorii și psihologii la un loc. Pocăința aceasta înseamnă trezire la realitate: suntem oameni ce se visează fluturi, dar, când ne trezim, ne credem fluturi ce se visează oameni… Reechilibrarea duhovnicească nu poate fi făcută pe jumătate, pe fugă, între două țigări (Repede, părinte, că mă grăbesc…).

Ne ducem crucea așa cum Isaac și-a dus lemnele de rug, făcând ascultare față de părintele lui. Prin Pocăință, ne eliberăm de standardizarea burgheză a creștinismului și începem să prețuim comoara credinței. Pe Dumnezeu nu atât Îl căutăm, cât Îl recunoaștem, dacă vom urma indiciile biblice. Singurul și adevăratul Dumnezeu este cel revelat de către Biblie (Cartea-sursă de adevăr, bunătate și frumusețe). Dar nu e suficient să înțelegi Biblia, trebuie și să o trăiești, să practici mesajul ei. Astfel, Biblia este un mod de viață (dorim ce doreau apostolii). Duhovnicul nu ne va spune lucruri noi, dar va trăi ceea ce propovăduiește, transmițându-ne invitația de nerefuzat a Tatălui. Ne va smeri, ne va mustra, arătându-ne că nu suntem deloc mai grozavi decât alții…

Suntem egali în fața lui Dumnezeu, ne vindecăm datorită acelorași leacuri (acceași vară ne încălzește pe toți). Aplicând aceeași Biblie și practicând aceeași credință, de ce suntem divizați?! Și ne spovedim mai des, din ce în ce mai pregătiți, căutând în duhovnic acea călăuză pentru cei dezorientați. Totuși, această veselie festivă nu poate fi întregită decât prin grja față de cei necăjiți. Mănunchiul rugăciune – post – fapte deschide Porțile Cerului… Suntem în doliu: a murit Cineva din familia noastră, Iisus Hristos. Iisus Hristos rămâne în familia noastră, El nu ne părăsește nici prin moarte, ci ne dăruiește învierea prin Învierea Lui. Cu cât vom munci mai mult în via Lui, cu atât vom obosi mai puțin. Și dorim să fim făcători de pace, nu ne achiziționăm săbii de nici un fel. Căutăm un duhovnic, cu convingerea că există Dumnezeu. Și că Acesta lucrează prin oameni.

Semida, fiică de preot, înviată!!! Iair, tatăl ei, nu s-a lăsat doborât de deznădejde. Ispita exercita o mare forţă de atracţie, dar a respins-o, pentru că era în preajma Cui trebuia. Era el slab, dar s-a aliat cu Cel mai potrivit Prieten, Care i-a acordat timp, i-a dăruit veşnicia familiei lui.

Chiar dacă era preot, Iair nu i-a putut dărui Semidei veşnicia.

Dar a apelat unde trebuia, a respectat procedura smereniei, salvarea lui a fost credinţa. De aceea, a putut respinge ispita! Nu s-a sinucis, nu a făcut nici măcar o depresie micuţă.

A mers până la capăt cu Hristos, riscând să fie arătat cu degetul în piaţă, apostrofat în sinagogă de Sabat ca ucenic al Acelui Nazarinean.

Cei de faţă Îl luau în râs. Semida a înviat! La fel, Tavita a înviat la Ioppe.

Simon Petru se transformă din agent al ispitei în agent al învierii, făcând la Ioppe exact ce Îl vede pe Iisus făcând la Capernaum, în casa lui Iair.

Iair şi coana preoteasă rămân încremeniţi! Elisei învie un copil! Ilie învie alt copil, în Sarepta, Sidon. Hristos învie alt copil la Nain. Apoi un prieten, în Betania, pe Lazăr. Vieţile oamenilor sfinţi confirmă multe astfel de resurecţii.

Vom învia şi vom şti că El este Singurul Domn!

Beneficiază de veşnicia Lui doar cei ce se refugiază de bună voie în Adevăr. Aşa cum a făcut Sfânta Ecaterina, care a primit un inel de logodnă de la Mirele Hristos. Moartea asta implacabilă a sosit doar prin invidia agitatorului de serviciul, a celui ce scindează. Doar cei ce sunt de partea diavolului vor cunoaşte moartea veşnică. El a înviat pe cei morţi din veac (Abel, Avraam, Samuel...). El a sfărâmat împărăţia morţii. A zdrobit moartea. El ne-a înveşmântat cu nemurire. A înviat, golind mormintele. Şi-a dat viaţa pentru lume, umplând golul cu lumina Lui. Mirele Bisericii este ţintuit cu piroane. Imaginea violentă a morţii nu ne mai înfricoşează. Ispita este frica, pierderea încrederii. Dar acum avem curaj. Tot ce e mai prejos de Dumnezeu nu ne e suficient. Nici un suflet nu găseşte fericire, până ce nu e golit de patimi.

Ideile religioase nu sunt suficiente, fără o convertire, o schimbare a minţii. Pierdem vremea cu aspecte minore. Iosua Navi este explicit: Nu vor fi spulberaţi decât cei ce încalcă Legământul, dar noi şi casa noastră vom sluji Domnului! Suntem adoptaţi de către Tatăl (Îşi recunoaşte copilaşii, nu îi reneagă, le redă calitatea de fii, moştenitori ai veşniciei). Păcatul este o cădere de la etajul al zecelea. Pe la etajul al nouălea, senzaţia poate fi plăcută, dar zdrobirea e iminentă. Dumnezeu vrea milă (hesed), nu jertfă de ţapi prin malluri. Domnul Oştirilor este paşnic. El e pace, iubire şi adevăr.

Cei din robie au muncit la Canalul Eufrat. Au numit locul Dealul Primăverii (Tel Aviv) şi au refuzat libertatea de a se întoarce Acasă, în Ierusalim.

Dacă învierea ne-a eliberat, de ce avem mentalitate de sclavi?!

Numai Dumnezeu mai poate schimba ceva într-o lume atât de disperată. Oamenii aşteptau să vină Mesia, să le rezolve problemele teritoriale. Nu aşteptau învierea... Simpli pescari, apostolii nu erau respectaţi, nu vorbeau despre Pitagora, predicau o Cruce a suferinţei, erau socotiţi nebuni, la fel ca azi.

În faţa dezamăgirilor lumii materiale, singura ripostă este Liturhia îngerilor. Adică, nu ne mai preocupă fleacurile şi dichiselile. La Liturghie, suntem cetăţeni ai Raiului, împreună cu îngerii (pe care îi închipuim tainic). Liturghia este un ocean de bunătate divină pentru noi. La Înviere, vom fi toţi ca îngerii: nu ne mai consumăm iubirea trupeşte.

Îngerii ne păzesc paşii, să nu ne îndreptăm spre direcţii catastrofale. Îngerii ne temperează pornirile spre scandal. Mesajul îngerilor e limpede: Să ne ridicăm deasupra nivelului (scăzut) al epocii noastre! Ei ne aduc adevăratele Ştiri, veştile (bune) de la Dumnezeu. Ei nu seduc, ci induc (marele Pleşu). Un înger îl eliberează pe Petru din închisoare.

Un înger îi picură rouă pe buze orfanului Codrat. Un înger vindecă rănile torturatei Tatiana. Un înger vorbeşte zi de zi cu Maleahi. Un înger îi arată Raiul avvei Macarie. Un înger îi eliberează de Terentie, Neonila şi cei 7 copii ai lor. Şi exemplele pot curge...

Dumnezeu Îşi împarte îngerii (slujitorii) cu noi. Cine nu devine înger, se preface în bestie. Dacă ne păzim curaţi, cerul îngerilor e în noi. Sunt prezenţi la Întrupare, la Înviere, dar mai ales sunt martori ai mântuirii noastre.

Mihaiil protejează drepţii. Gavriil stăpâneşte peste heruvimi.Rafail stăpâneşte sufletele.Uriel păzeşte pământul. Raguel aduce pedepse.Remiel protejează pe cei înviaţi.Varahiil ocroteşte copii.

Costică îi pune îngerului scaun la rugăciune seara, să se roage împreună! Lui Moise i se arată Îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug. Focul nu mistuie rugul. Este foc de lumină. Îngerul este numai FOC! Îngerii căzuţi i-au învăţat pe oameni să facă săbii, să facă farmece, să inventeze horoscoape, pentru că îngerii căzuţi (Lucifer, Azazel, Amiziras, Armaros...) vor NIMICIREA oamenilor. Dia bollein, adică SCINDEAZĂ, acuză, distrug. Întunericul lor nu poate coabita cu Lumina.

Fiecare viata este o serie de cautari. Important e sa stii ce sa cauti, apoi vei afla si unde trebuie aprofundat. Daca doresti ceva nenecesar, acest ceva devine daunator.

Fiecare pelerinaj este o oportunitate de regasire a miezului crestin din noi. Plecam spre Curtea de Arges, acasa la Cuvioasa Filofteea. Nu vrem decat sa ii multumim.

Aflam ca Sfanta e la Calarasi, in procesiune, aproape de Tarnovo natal. Promitem sa revenim. Oricum, Sfanta e acasa oriunde e chemata de o inima blanda. Plecam spre Troianu. Parintele Gavriil ne intampina cu o dragoste maxima. Aflam despre trecerea la Domnul a unuia dintre ctitorii manastirii si despre marea donatie anonima, despre care doar Domnul stie. La Govora, toti am fi dorit sa ramanem mult mai mult, cufundati in rugaciune. Dupa ce rostim Crezul, plecam spre Hurezi. Aici aflam despre primul staret, Ioan arhimandritul: SI FU SI TRECU SI PARCA NICI NU FU. La Polovragi, Maica Tecla ne vorbeste cu drag despre tineretea Inaltului Bartolomeu Anania si despre cele 3000 de volume de carte veche, cu valoare de patrimoniu. La Oasa, multa disciplina ascetica, ascultare extrema, rugaciune interiorizata si promisiune de revenire. Mergem pe Transfagarasan si ne intoarcem pe Transalpina. In curbe mari, pe buza prapastiei, suntem in siguranta, Dumnezeu este cu noi. Ne imprietenim si dorim sa ne revedem curand.

Nu există imposibil! Cu o singură excepţie: este imposibil ca Dumnezeu să fie rău!

Excepţional: ni s-a aprobat graţierea. Fără excepţie, Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Iertarea devine regulă generală. A fi de excepţie înseamnă a face excepţie de la regula urii. A face notă unificatoare, nu discordantă. A fi exceptat din infern.

Marius MATEI

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

03 Noiembrie 2015

Vizualizari: 787

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE