Aproapele ne descopera ce avem in inima

Aproapele ne descopera ce avem in inima Mareste imaginea.

Duminica a 25-a dupa Rusalii - Pilda samarineanului milostiv

In vremea aceea a venit la Iisus un invatator de lege, ispitindu-L si zicand: Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Dar Iisus a zis catre el: Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea? Iar el, raspunzand, a zis: «Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau, ca pe tine insuti». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai raspuns; fa aceasta si vei fi viu. Dar el, voind sa se indreptateasca pe sine, a zis catre Iisus: Si cine este aproapele meu? Iar Iisus, raspunzand, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat lasandu-l aproape mort.

Din intamplare, un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut pe alaturi. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc, venind si vazand, a trecut pe alaturi. Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin; apoi, punandu-l pe asinul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat grija de el. Iar a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da. Deci, care dintre acestia trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari? Iar el a raspuns: Cel care a facut mila cu el. Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si tu asemenea. (Luca 10, 25-37)

Cel mai de pret lucru pe lumea aceasta este credinta!. Din pacate realizam acest lucru numai cand ne aflam in durerea pierderii chipului cel mai drag, sau pe patul suferintei. In rest, credem "dupa puterea noastra". Credinta este mangaiere sufletului si lumina constiintei daca reflecta blandetea ochilor lui Hristos din icoanele noastre ortodoxe. Numai ea te poate calauzi pe calea Adevarului, fara a te simti la rascruce de drumuri, pentru ca sufletul te indeamna, iar mintea se poate alatura sufletului slujind lui.

In pericopa Evanghelica de astazi avem intalnirea unui Invatator de lege cu Hristos. Foarte cunoscuta si intrebarea lui: "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?.". Avea gandul cel bun si indrazneala, fiindca din cate se pare este printre putinii Invatatori care s-au adresat direct Lui Hristos. Iar framantarea lui denota ca-si iubea sufletul si era dornic sa stie mai mult decat citise in lege. A avut increderea sa se adrese altui Invatator, chiar daca nu a realizat cu adevarat cine este.

Imi place mult raspunsul Lui Hristos: "Ce scrie in Lege? Cum citesti?.", doar era unul dintre cei care invatau poporul in cele are credintei si fara indoiala studia mereu cuvantul Legii. Dar din cate se pare nu i-a placut raspunsul Lui si incearca sa se indreptateasca pe sine: "el vrand sa se indreptateasca pe sine, a zis : Cine este aproapele meu?". Din nou Hristos nu raspunde cu teorii soteorologice sau informatii de autocunoastere, ci printr-un exemplu practic. Ingaduiti-mi sa fac o mica paranteza: nu i-a aratat prin sfaturi cum sa-I slujeasca Lui: "slujeste-Mi asa.", ci "iubeste si ingrijeste pe aproapele tau asa cum citesti in Lege!.".

Asadar, citirea Legii atunci si citirea Evangheliei astazi este de capatai pentru mantuirea sufletului, de aceea Sfanta Evanghelie este asezata pe Sfanta Masa in Sfantul Altar, este centrul vietii crestine. In cadrul Sfintei Liturghii este mesajul viu pe care ni-l transmite Hristos si astazi, dar Liturghia nu se termina pentru noi cu "Amin", ci se continua si in afara Bisericii prin slujirea aproapelui. De aceea inca din vremea Sfintilor Apostoli comunitatea crestina se ingrijea de nevoiasi, de vaduve, de orfani.

Intr-adevar, mantuitor este cuvantul. Insa numai cand este insotit si de fapta. Unul dintre ultimele indemnuri catre Ucenici a fost: "Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea" (Luca 22, 19). Iar daca ne amintim cate minuni a facut El pentru oameni vom intelege grija cu care imbratiseaza omul. Noi, cei de astazi, care incercam sa-I slujim dupa cum ne invata, nu avem puterea sa facem minuni -eu nu am, caci poate exista Parinti ce pot-, dar putem ajuta ca si comunitate, toti impreuna cu credinciosii. Sunt de parere ca nu trebuie eu sa am un peste ca sa-l dau fratelui care n-are, dar prin faptul ca eu cunosc un pescar, il pot ruga pe el sa dea pestele aproapelui meu.

"Omul este o fiinta responsabila, responsabilitatea face parte atat de mult din fiinta omului, ca fara ea omul nu e om cu adevarat" spunea Pr. Staniloae. Deci, in relatia cu Dumnezeu cel mai important este comportamentul nostru cu fratele, nu respectarea Legii ca tipic, ca gandire curata.

Mai grav decat acest Invatator de Lege sunt eu. El cunostea bine Legea din vremea lui, eu nu am cunostintele teologice prin care sa aprofundez Lumina Dumnezeiasca sau Taina Iubirii Lui asa cum au fost descrise de Sfintii Parinti, si astfel de cele mai multe ori raman doar cu dorinta sincera de a sluji Domnului, dar incarcat de pacate, de neputinte ce ma impiedica sa fac si mai mult. Incerc sa ma indrept, nu sa ma indreptatesc.

Daca am constientizat ca Liturghia trebuie sa o continuam in lume, atunci trebuie sa cautam la faptele noastre fata de fratele, caci "fratele nostru este mantuirea noastra" dupa cum spun Sfintii Parinti.

Haideti sa pastram in inimi si in sufletele noastre indemnul mantuitor al Lui Hristos: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bune sa preaslaveasca pe Tatal vostru cel din Ceruri." (Matei 5,16)

Doamne, Te rog ajuta-ne!

Arhim. Siluan Visan

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

14 Noiembrie 2014

Vizualizari: 2508

Voteaza:

Aproapele ne descopera ce avem in inima 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE