Evanghelia Duminicii a XXV-a dupa Rusalii  - Pilda samarineanului milostiv:

In vremea aceea a venit la Iisus un invatator de lege, ispitindu-l si zicand: Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Dar Iisus a zis catre el: Ce este scris in Lege? Cum citesti? Iar el, raspunzand, a zis: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti". Atunci Iisus i-a zis: Drept ai raspuns; fa aceasta si vei fi viu. Dar el, voind sa se indreptateasca pe sine, a zis catre Iisus: Si cine este aproapele meu? Iar Iisus, raspunzand, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat lasandu-l aproape mort.

Din intamplare un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut pe alaturi. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc, venind si vazand, a trecut pe alaturi. Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat grija de el. Iar a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da. Deci care dintre acestia trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari? Iar el a zis: Cel care a facut mila cu el. Iar Iisus i-a zis: Mergi sa faci si tu asemenea" (Lc. 10, 25-37)

Un dialog interesant as spune, intre un invatator de lege si Cel prin care s-au randuit toate. Probabil era o framantare a lui in ceea ce priveste viata de apoi, de aceea a mers la Hristos, iar din cate se pare cunostea ce scria in lege. Doar ca si el cauta un motiv sa se scuze pentru ne-faptele sale. Caci din pacate, numai asa se poate interpreta acea intrebare retorica: "Si cine este aproapele meu?"

Si incearca Mantuitorul printr-o pilda superba si plina de intelesuri sa-i explice, sa ne explice. Punandu-ne in fata faptelor si nu a teoriei. Lasandu-ma in voia gandurilor, am realizat care este diferenta dintre invatatura si cuvantul lui Dumnezeu si "invatatura" omului catre om. Trebuie sa dau un exemplu ca sa ma intelegeti.

Sa zicem ca acelasi om "a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort" (vers. 30) ca si atunci, dar acum se schimba continuarea. Acelasi caz in zilele noastre: stirea celui ce a fost talharit si lasat pe jumatate mort in strada apare aproape pe toate posturile de televiziune. Reporterii au alergat la locul faptei si incearca sa afle amanunte despre victima. Cine este, incotro mergea si cati bani avea la el. Dupa care investigatia continua prin a incerca sa se dea pe posturi profilul talharilor. Apare Politia. Organele incearca sa investigeze trecutul victimei si dusmanii lui. Primii suspecti sunt cautati. Daca omul talharit este vreo "personalitate", oamenii politici isi vor declara dezacordul pentru astfel de gesturi sau vor trimite flori la spital; in orice caz, promit ca vor face lumina in cazul de fata!. Camerele de filmat il vor insoti pe victima pana la spital cel mult, dupa care toti vor critica societatea care este nedreapta si hotii care-si fac de cap!. Noi suntem impresionati de drama acestui om. Dupa aceea liniste. Exista ceva si mai important.

Din pacate asta este realitatea zilelor noastre, prin astfel de "prezentari" suntem informati cat de mult sufera aproapele nostru. Cele mai multe ocazii de a-ti ajuta fratele raman undeva la nivelul gandurilor, pentru ca suntem prea obositi de atatea stiri.

Exact asta este diferenta dintre invataturile de care spuneam, pentru ca Hristos nu vine sa ne teoretizeze si mai mult viata, ci incearca sa ne spuna ca trebuie sa facem ceva! El insusi nu a stat langa Tatal Ceresc rugandu-se ca noi "sa ne bagam mintile in cap", ci "aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de Invierea cea de-a treia zi, de inaltarea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta Tatalui si de cea de-a doua si slavita iarasi venire." (Rugaciune Sf. Liturghie) sa luam aminte!

Sf. Ap. Iacov -ca si ceilalti Apostoli- in capitolul 2 al Epistolei Sale vorbeste despre credinta si fapte, despre cat de necesar este sa ai faptele credintei caci "credinta daca nu are fapte, e moarta in ea insasi" (vers. 17). Aici incepem sa devenim adevarati urmasi ai lui Hristos, cand faptele marturisesc credinta noastra.

Sa luam si un alt exemplu. Sfantul Nectarie, un sfant contemporan, urmand exemplul Mantuitorului ajuta tot sufletul intristat prin cuvant, prin rugaciune, prin milostenie, prin orice credea de cuviinta ca poate alina sufletul omului. Vazandu-i Dumnezeu dragostea, ii daruieste puterea de face minuni, de a tamadui indeosebi cancerul si nu numai. Si exemplele pot continua.

Parintele Paisie Aghioritul intr-o discutie cu un pelerin ii explica care este diferenta dintre un crestin si un budist spunandu-i: "sa zicem ca suntem pe o plaja unde se roaga un crestin, iar un budist mediteaza. la un moment dat, din mare se aude strigatul unui om ce cere disperat ajutor, dand din maini si inecandu-se. Budistul fara sa faca niciun gest isi continua meditatia, crestinul lasa metaniile si sare in apa sa-si salveze fratele!."

Distanta de la teorie pana la fapta este mai mica decat de la minte pana la mana, dar trebuie sa porneasca din inima. Inima este izvorul bucuriilor precum iubirea este izvorul virtutiilor. Asa cum inima pulseaza sangele catre toate organele, tot asa numai iubirea iti va da puterea sa pui in practica dorinta. Si este nevoie de multa putere pentru toti si pentru toate!

Sa incepem prin a nu uita un lucru, ca "dragostea cauta intotdeauna un prilej sa ajute, indiferenta cauta intotdeauna o scuza."

Arhim. Siluan Visan

.