In Biserica ne vindecam ranile

In Biserica ne vindecam ranile Mareste imaginea.

"Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu.

Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand, zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei?

Si zicand el acestea, s-au rusinat toti cei ce erau impotriva Lui, si toata multimea de bucura de faptele stralucite savarsite de El." (Luca 13, 10-17)

Evanghelia de astazi ne infatiseaza inca o data imaginea - vie prin cuvant - a nemarginitei iubiri de oameni a lui Hristos.

Daca la inceput avem descrierea minunii facuta de Mantuitorul, in partea a doua suntem martorii unei razvratiri (“sfinte” am putea spune, pentru ca si mai-marele sinagogii vroia sa tina legea!) ce nu are nicio legatura nici cu dragostea de Dumnezeu, nici cu dragostea de aproapele. Daca ne aducem bine aminte, chiar duminica trecuta I le amintea unui invatator de lege (vz. Mat. 22, 35-46).

Lasat-a Dumnezeu zece (doar zece!) porunci poporului, dar cea mai importanta era sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Deci, orice fapta, orice gest, orice gand pe care-l face omul, daca nu izvoreste din dragoste fata de Dumnezeu si om, nu este bineplacut Domnului!

Zice sf. Ap. Pavel: “roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege…”(Gal. 5, 22-23). “Nu este lege”, inseamna “nu pot fi marginite”. Mai simplu: nu poti limita binele, nu poti pune bariere inimii, nu poti marginaliza bucuria, pacea, bunatatea; ele sunt roade ale Duhului Sfant si cand omul le dobandeste, atunci va trai bineplacut Domnului.

Din pacate insa, de cele mai multe ori printre cei care criticam comportamentul fratelui crestin, suntem noi, cei care mai mult sau mai putin cunoastem legea. Nu cunoasterea legii ne va ajuta sa ne mantuim, din contra vom fi si mai mult judecati fara sa avem scuza ca nu stiam, ci fapta prin care din dragoste aducem fratelui bucurie, credinta, pace.

“Mustrarea invinge, dar nu convinge” spunea Pr. Arsenie Boca tocmai pentru faptul ca omul ranit de pacat, bolnav sau intristat nu are nevoie de mustrare, ci de dragoste, de cineva care sa-l inteleaga si daca nu poate sa-l ajute, cel putin sa-l asculte. In boala sa nu trebuie sa-I aduci aminte ca nu este sanatos; in durerea sa, nu trebuie sa-l certi ca de ce sufera…

Prin venirea Sa, Hristos incearca sa ne descopere adevarul in ceea ce priveste relatia Dumnezeu-omul. Orice gest, orice privire, orice cuvant rostit de El are o insemnatate mult mai profunda decat pare la prima vedere. Binecuvantarea si vindecarea sunt roadele iubirii, nu “premii” obtinute prin tinerea legii.

Inca un amanunt: “Invata Iisus intr-una din sinagogi sambata…” . Asa cum pentru crestini duminica este zi de rugaciune “publica”, pentru iudei era si este sambata. In Sfintele Evanghelii se pomeneste ca Mantuitorul de multe ori se retragea in singuratate pentru a se ruga si adesea petrecea si nopti intregi in pustie, dar asta nu-L impiedica sa mearga si la sinagoga. Mai pe intelesul de astazi, la Biserica. El “cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut” si legea s-a dat oamenilor, El respecta si tine legea in tot timpul petrecut pe acest pamant.

Sf. Evanghelist Luca marturiseste ca “dupa obiceiul Sau, a intrat [Iisus] in ziua sambetei in sinagoga” (cap. 4, vers. 16). Asadar, Mantuitorul obisnuia sa se roage si impreuna cu poporul de rand, nu neglija randuiala traditiei si nici nu desconsidera importanta mersului la sinagoga.

Din pacate, in zilele noastre exista crestini care sustin ca nu este nevoie sa mearga la Biserica, ei se roaga singuri. Spun ca nu este bine sa te vada vecinul cand te rogi sau faci metanii, ci se simt mai in largul lor acasa. Nu cred ca exista crestini care merg la Biserica si sa nu-si continue rugaciunea si acasa; dar ma indoiesc de faptul ca dintre cei care sustin ca se roaga acasa o fac cum este bineplacut Dommnului. Mi se pare ca si elevii care vor sa invete singuri sa scrie si sa citeasca, fara sa mearga la scoala. Daca nu ai participat la o Sfanta Liturghie, daca nu ai stat ingenunchiat in fata Sfantului Altar, cum sa stii cat de inaltator este sentimentul ce cuprinde trairea Harului?

Faptul ca tin toata randuiala Bisericii nu trebuie sa ma “indreptateasca” in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, ci din contra trebuie sa inteleg ca prin aceasta eu invat sa ma lupt cu pornirile firii, cu gandurile ce de multe ori nu-mi dau pace, cu mandria ce nu ma lasa sa vad care-i binele pentru fratele, nu pentru mine; si “atata timp cat ramanem inchisi in noi insine, Dumnezeu se departeaza de la noi, pentru ca si noi ne departam de alti oameni neputand intra in comuniune personala cu ei” (Pr. D. Staniloae).

Si inca ceva. Femeia garbova si-a gasit vindecarea in sinagoga! Cu toate ca era garbova, ii era greu sa se deplaseze, nu a cautat o scuza pentru a lipsi de la rugaciune si s-a vindecat. Nu exista suspin, sau rugaciune, sau gest pe care-l facem si Domnul sa nu-l vada. Dar ceea ce-L bucura cel mai mult este cand nu cautam pretexte de a lipsi de la Biserica, ci mergem in Casa Domnului cautandu-L, cerandu-I si multumindu-I pentru tot.

Fiecare Biserica este un spital duhovnicesc, fiecare slujba este un tratament de insanatosire, fiecare Preot poate fi un vindecator atunci cand el impreuna cu crestinul se roaga si Hristos mijloceste pentru ei in fata Tatalui Ceresc. Iar “cei care nu-L gasesc pe Dumnezeu sunt cei care-L cauta din interes” dupa cum spunea un copil…"

Arhim. Siluan Visan

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

07 Decembrie 2013

Vizualizari: 3328

Voteaza:

In Biserica ne vindecam ranile 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE