Cina care desavarseste timpul

Cina care desavarseste timpul Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii - Pilda celor poftiti la cina

"Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a facut cina mare si a poftit pe multi; si a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul sau sa zica celor poftiti: veniti, caci totul este acum gata. Dar toti au inceput sa-si ceara iertaciune, ca si cum ar fi fost intelesi.

Cel dintai a zis: am cumparat un ogor si trebuie sa ma duc sa-l vad; te rog sa ma ierti. Un altul a zis: am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc; te rog sa ma ierti. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni. Si, intorcandu-se, slujitorul a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis slujitorului sau: iesi degraba in pietele si in ulitele orasului: si saracii, si betegii, si orbii, si schiopii adu-i aici. Si, intorcandu-se, slujitorul a zis: stapane, s-a facut cum ai poruncit si tot mai este loc. Atunci stapanul a zis catre slujitor: iesi la drumuri si la garduri si sileste-i pe toti sa intre, ca sa se umple casa mea. Caci va spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiti nu va gusta din cina mea". Luca 14, 16-24

Ne aflam in aceasta binecuvantata perioada de post, iar majoritatea dintre noi printre razele de pocainta cu care li se lumineaza calea rugaciunii, deja se bucura la gandul Praznicului Dumnezeiesc. Spun binecuvantata nu numai pentru roadele duhovnicesti si trupesti pe care le are intotdeauna postul asupra noastra, dar si “pentru ca este pregatirea inimii pentru nunta cu Fiul lui Dumnezeu” dupa cum spunea Sf. Nicolae Velimirovici.

Postul este o randuiala a Sfintei Biserici, iar faptul ca eu particip cu trup si suflet la aceasta ma face si pe mine partas Hramului. Adica sunt mult mai pregatit sa traiesc Harul Sarbatorii, sunt mult mai constient de insemnatatea ei asupra mantuirii mele.

Tot ce ma inconjoara si se invarte in jurul sufletului meu, este un mesaj al mantuirii mele. Nimic din ceea ce se intampla nu este intamplator, ci din contra, poate fi mantuitor. Dar sa nu uitam ca in Noul Testament, sufletul este mireasa Mirelui Ceresc si intalnirea cu El nu mai este o clipa intamplatoare, ci Bucuria Vesnica! Nu se poate sarbatoare fara masa festiva, nu se poate bucurie fara a fi impartasita si celorlalti, si nu poate gusta omul cu adevarat din Hram daca nu mananca pe masura bucuriei.

Iata ca acum Hristos intra in casa uneia dintre capeteniile fariseilor si ia parte la o masa, vindecand in acelasi timp si un bolnav de hindropica (acumulare de lichid apos in tesuturile si cavitatile organismului). La un moment dat, dupa ce unul dintre cei prezenti spune: “Fericit este cel ce va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu…” (vers. 15) le spune pilda despre Cina cea mare.

O pilda cu multe intelesuri adanci… in acelasi timp si o chemare ce nu a incetat nicio clipa sa ni se adreseze. O invitatie careia de multe ori nu dam importanta, dar inca o data vedem ca noi suntem cei ce pierdem, nu cel ce ne invita la masa sa.

Doamne, minunat esti intru lucrarile Tale!. nu pot sa ma lungesc cu vorba, asa ca voi sublinia doar doua aspecte. Chiar cu riscul de a ma repeta, voi aminti faptul ca aceasta invitatie la cina ni se adreseaza tuturor fara niciun fel de discriminari sau ezitari! Singurul lucru care ne diferentiaza este acceptul sau refuzul nostru la aceasta invitatie.

Si de ce repet? Pentru ca multi au impresia ca trebuie sa te schimbi sau sa schimbi multe in viata ta pentru a fi pe “placul” lui Dumnezeu… nu! Este gresit. Schimbarea vine dupa ce ai raspuns pozitiv invitatiei, nu inainte! Pentru simplu fapt ca de nu se va cunoaste omul pe sine, nu se va intreba cine este si incotro merge si nu va capata o legatura mai stransa cu Hristos, nu are de unde sa stie cum si ce sa schimbe… Mai simplu, cand v-ati cunoscut cealalta jumatate a vietii de care inca va bucurati, v-ati schimbat in timpul relatiei si in functie de dorinta de a ferici pe celalalt, nu?. tot asa si in relatia cu Hristos, vino aproape de El, stai cu El la masa, vorbeste-I in rugaciune si vei intelege singur ce si cum ar fi mantuitor sa schimbi ceva in viata ta.

Dumnezeu ne asteapta pe toti. In toata atotputernicia Lui un singur lucru nu poate sa faca: sa nu te invite si pe tine! Nu exista suflet pe care sa nu-l vrea langa El!. numai printre noi exista suflete care nu-L vor! Trist, dar adevarat. Imi amintesc cuvintele Pr. Galeriu cand spunea ca: “Dumnezeu este Da si numai Da! Scriptura ne spune ca toate fagaduintele in El sunt numai Da (cf 2 Cor. 2, 20: “Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu sunt Da intru EL; de aceea prin El este din parte-ne Amin-ul, spre slava lui Dumnezeu”). Faptura este si Da si Nu! Si de ce si Da si Nu? Pentru ca faptura vine de la Nu la Da! De la nefiinta, la fiinta. Aici se dezvaluie din adanc misterul si posibilitatea ca faptura sa spuna si Da si NU lui Dumnezeu”. Intelegeti?.

Iar al doilea amanunt pe care as vrea sa-l subliniez este Cina la care suntem invitati. Nu ne-a invitat la pranz, pentru ca atunci intr-adevar scuzele pe care le folosim ca sa nu participam la Bucuria impartasita: “tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad…”; “cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc…” si “femeie mi-am luat… nu pot fi valabile!

Cina, din toate timpurile si in toate traditiile, este cel mai festiv eveniment al unei zile mari. Sarbatoarea nu este sarbatoare daca nu exista si o masa pe masura, iar o masa pe masura bucuriei este mereu prilej de comuniune intre invitati. Toti stau in jurul mesei gustand trupeste si sufleteste din atmosfera creata. De multe ori bucuria ca esti cu cei dragi este mai mare decat pofta de mancare pe care-o ai, pentru ca mergi la cina cu bucuria ca ii vei vedea pe cei dragi.

Cina ca si masa festiva intotdeauna are loc seara, cand toti se elibereaza de grijile zilnice si pot raspunde invitatiei celui ce sarbatoreste. Cand pana si natura se linisteste, animalele isi refac puterile, iar omul ar trebui sa se odihneasca trupeste si sufleteste de grijile vietii si sa se bucure de roadele muncii sale impreuna cu cei iubiti. Seara nu te poti duce la tarina sa o vezi, boi nu pot fi incercati… decat daca iti iubesti atat de mult avutia, incat nu mai faci nimic altceva in viata.

Sa nu uitam un lucru ca intr-adevar “pamantul nelucrat se umple de maracini, dar si sufletul nepasator de patimi” (Sf. Talasie Libianul). Si din cate ni s-au marturisit, Dumnezeu se ingrijeste pentru sufletul nostru, noi ne ingrijim?."

Arhim. Siluan Visan

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

13 Decembrie 2013

Vizualizari: 3085

Voteaza:

Cina care desavarseste timpul 5.00 / 5 din 2 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Constanta SzlavicsPostat la 2013-12-16 14:22

    Dar ce ne facem, cand venim la ospat,dar nu "mancam" si plecam flamanzi, nemangaiati, astfel jignind pe cel, care cu dragoste ne-a chemat? Iarta-ne Doamne, Amin!

  • costel popescu Postat la 2013-12-14 10:16

    "Atunci cand Hristos ne cheama la cina Sa, se pare ca fiecare avem ceva de facut. Ni se pare ca fara noi acel lucru nu se va face, ca suntem indispensabili si, de aceea, trebuie sa ne dedicam toata silinta, tot talentul, toata energia acelui lucru. Cum ne-ar putea ajunge timpul sa mergem la ospatul unde suntem invitati? Pentru ca noi avem treburile noastre, iar timpul se scurge si am putea sa nu reusim a le rezolva… Ospatul poate sa mai astepte. Are Dostoievski in Jurnalul sau un pasaj in care descria apropierea sa de Neapole, in compania unui grup de calatori. Stand pe puntea vasului, scriitorul savura cu intreaga sa faptura privelistea din fata; cerul inalt, muntii, orasul, marea. Inmarmurit, frapat de aceasta frumusete, observa cum misunau cei din preajma, preocupati de pregatirea bagajelor, de strangerea lucrurilor, de debarcare, fara a-si indrepta catusi de putin atentia spre incantatoarea panorama. Scriitorul privea si isi spunea: Da, trebuie sa coboram, iar cerul deasupra noastra este albastru-albastru si totul e minunat, minunat. Dar ceilalti prin toate gesturile lor pareau a zice: Dar cerul nu pleaca nicaieri, ramane timp si pentru el. Asa cred ca procedam si noi: cerul nu pleaca nicaieri, petrecerea imparateasca va dura vesnic, ramane timp si pentru ea. Insa nu este asa, usa se va zavori, cum s-a inchis in fata fecioarelor neintelepte. (Preluare si adaptare din vol. "Despre intalnirea cu Dumnezeu", Mitropolit Antonie de Suroj, Editura Cathisma, 2007)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE