Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii

Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii (Pilda celor poftiti la cina)

Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a facut cina mare si a poftit pe multi; si a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul sau sa zica celor poftiti: veniti, caci totul este acum gata. Dar toti au inceput sa-si ceara iertaciune, ca si cum ar fi fost intelesi.

Cel dintai a zis: am cumparat un ogor si trebuie sa ma duc sa-l vad; te rog sa ma ierti. Un altul a zis: am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc; te rog sa ma ierti. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni. Si, intorcandu-se, slujitorul a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis slujitorului sau: iesi degraba in pietele si in ulitele orasului: si saracii, si betegii, si orbii, si schiopii adu-i aici. Si, intorcandu-se, slujitorul a zis: stapane, s-a facut cum ai poruncit si tot mai este loc. Atunci stapanul a zis catre slujitor: iesi la drumuri si la garduri si sileste-i pe toti sa intre, ca sa se umple casa mea. Caci va spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiti nu va gusta din cina mea.Luca 14, 16-24

Sfanta Evanghelie randuita de Sfintii Parinti pentru aceasta duminica este plina de intelesuri duhovnicesti si ea priveste atat mantuirea neamului omenesc, in general, cat si mantuirea sufletului nostru, a fiecaruia dintre noi. Aceasta pilda, rostita de Mantuitorul, ne ajuta si in pregatirea noastra duhovniceasca pentru intampinarea sarbatorii mari si sfinte a Nasterii Domnului Iisus Hristos.

Cine este acel „om oarecare“?

Din pericopa evanghelica a acestei duminici aflam ca „un om oarecare a facut cina mare“ si i-a invitat pe „cei poftiti“, adica pe cei care cunosteau dinainte intentia aceluia de a pregati o cina deosebita.

Sfintii Parinti ai Bisericii, talcuind Evanghelia, au aratat ca acel „om oarecare“ este, de fapt, Dumnezeu Tatal Care, in vremurile din urma, adica la amurgul istoriei, pregateste cina pentru oameni, in imparatia cerurilor.

Evanghelia ne spune ca acest stapan al casei si-a trimis slujitorul sau de incredere sa invite la cina pe prieteni si pe cunoscuti. Insa, cei pentru care fusese pregatita cina, „ca si cum ar fi fost intelesi“, au refuzat cu totii invitatia, prezentand fiecare scuze diferite.

Tot din interpretarea Sfintilor Parinti, aflam ca slujitorul pe care stapanul casei l-a trimis sa faca invitatiile pentru cina este Insusi Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care „n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca“ (Matei 20, 28) si Care a fost prevestit de profetii Vechiului Testament ca fiind „sluga Domnului“ (cf. Isaia 53, 11), venind in lume sa implineasca voia Domnului. Asadar, slujitorul din aceasta Evanghelie este Fiul Cel vesnic al Tatalui ceresc, Care Se face om, ia „chip de rob“ (cf. Filipeni 2, 7) si devine implinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatal, pentru mantuirea oamenilor.

Hristos S-a nascut in lume in mijlocul poporului evreu, chemand la mantuire sau comuniune cu Dumnezeu mai intai capeteniile si carturarii poporului ales, pentru ca ei, fiind cunoscatori ai Legii, cunosteau vointa lui Dumnezeu. Insa tocmai cei care trebuiau sa inteleaga primii chemarea Evangheliei mantuirii refuza sa raspunda chemarii Lui.

Iubirea refuzata prin scuze abil formulate

Slujitorul din Evanghelia acestei duminci ii spune stapanului casei ca cei invitati la cina - adica la un eveniment unic, indelung pregatit, de bucurie si comuniune - nu pot veni, preferand sa se dedice unor activitati si situatii lumesti care, desi importante, s-ar mai fi putut amana.

Astfel, unul dintre cei chemati si-a declinat prezenta la cina, spunand ca „am cumparat un ogor si trebuie sa ma duc sa-l vad“. Ogorul, in interpretarea Sfintilor Parinti ai Bisericii, reprezinta grijile acestei lumi, dorinta nemasurata de avere, vointa nesaturata de putere si tendinta de a stapani cat mai mult din suprafata pamantului.

Al doilea invitat a spus: „am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc“. Tot Sfintii Parinti ne spun ca cele cinci perechi de boi reprezinta cele cinci simturi ale noastre care, foarte adesea, il fac pe om prizonierul biologicului, intunecandu-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv ca cele cinci perechi de boi trebuie incercate arata cu cata usurinta si seninatate ajunge sa refuze intalnirea cu Dumnezeu omul prins in jugul simturilor, a carui viata s-a redus si coborat la nivelul material, cautand doar comoditate, consum de bunuri si placeri. Asadar, patimile rezultate din lipsa de credinta si din subjugarea vointei de catre simturi conduc la amortire duhovniceasca si la nepasare fata de mantuire si viata vesnica.

Al treilea invitat spune: „mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni“. Acest raspuns caracterizeaza grija exagerata pentru familie.

Sunt o multime de oameni care, datorita grijilor excesive fata de nevoile familiei, nu mai gasesc timp nici duminica, nici in sarbatori sa vina la biserica, sa se ingrijeasca de mantuirea sufletului. Grijile firesti pentru intretinerea familiei, devenite griji obsesive, ajung sa deformeze insasi valoarea familiei, aceasta transformandu-se, din dar si binecuvantare de la Dumnezeu, in idol.

Viata de familie nu trebuie sa fie traita in uitare de Dumnezeu. Sotul, sotia, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu si, de aceea, acestia trebuie iubiti si spiritual in asa fel incat sa-i apropiem de Dumnezeu, sa-i indreptam pe calea mantuirii si a sfinteniei.

Asadar, nu grija rationala si binecuvantata pentru familie este aici criticata, ci faptul ca, uneori, grijile familiei ajung sa inrobeasca atat de mult pe om, incat uita ca ea este o binecuvantare de la Dumnezeu. Familia conjugala trebuie pusa in legatura cu participarea la Sfanta Euharistie, cu Sfanta Biserica (adica familia duhovniceasca a credintei).

Grijile pentru averi, impatimirea simturilor si exclusiva si excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot aparea intre noi si Dumnezeu. Si, dupa cum vedem, aceste piedici pot avea chiar o infatisare foarte politicoasa, de refuz categoric disimulat in scuze abil formulate.

Refuzul celor chemati a produs o invitatie pentru altii

Cand a vazut Stapanul casei ca invitatii Sai - cei considerati cunoscuti si apropiati, pentru ca erau cunoscatori ai invataturilor sfinte - au refuzat sa participe la ospatul mantuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a maniat. Refuzul celor invitati este o expresie a libertatii lor de a raspunde unei chemari generoase dupa cum le dicteaza inima si constiinta. Insa libertatea acelora de a refuza si de a-si urma propriul egoism, in loc sa raspunda unei chemari de comuniune, a trezit in sufletul celui care a pregatit acea cina deosebita o mare suparare. Totusi, supararea nu a condus la inchiderea usilor casei si anularea cinei, ci la o schimbare a planului initial.

Stapanul casei avea un plan pentru cina pe care o pregatise cu atata atentie. Cum cei chemati nu au raspuns invitatiei, desi ei erau cei preferati, stapanul acelei case s-a indreptat spre altii, care niciodata nu s-ar fi asteptat sa ajunga la demnitatea de a fi invitati la o cina atat de stralucita. Daca in primul rand au fost invitate persoane alese, dupa primirea refuzului, invitatia lui s-a indreptat spre lumea necunoscuta si fara pretentii de noblete.

„Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis slujitorului sau: iesi degraba in pietele si in ulitele orasului: si saracii, si betegii, si orbii, si schiopii adu-i aici“, adica mergi si cheama pe acei oameni care nu sunt elite ale societatii, care nu se considera desavarsiti sau superiori altora si care au multe lipsuri materiale trupesti si spirituale.

Oamenii din al doilea val de invitati sunt, in talcuirea Sfintilor Parinti, oamenii simpli din poporul evreu, multimile de oameni care veneau sa asculte cuvantul lui Hristos si sa se tamaduiasca cu puterea Lui.

Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mantuire

Dupa ce slujitorul i-a spus ca i-a indeplinit porunca de a-i aduce pe „saracii, si betegii, si orbii, si schiopii“ din piete si de pe ulite si ca tot mai sunt locuri, atunci stapanul casei a zis: „iesi la drumuri si la garduri si sileste-i pe toti sa intre, ca sa se umple casa mea“.

A treia categorie de invitati sunt neamurile, adica popoarele pagane, care nu au primit de la Dumnezeu chemarea de popor ales. Oamenii gasiti „la drumuri si la garduri“ erau cei din neamurile pagane, care inaintau in istorie pe drumuri contradictorii. Cei care stateau la marginea lumii - in intelesul ca traiau fara a avea constiinta demnitatii de popor ales al lui Dumnezeu, sunt si ei chemati la cina cea mare a imparatiei cerurilor.

Dupa ce s-a umplut casa stapanului, acesta s-a bucurat, insa a mai adaugat: „nici unul din oamenii aceia care au fost poftiti nu va gusta din cina mea“.

Evanghelia acestei duminici este Evanghelia libertatii noastre, dar si a libertatii lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune „nu“ lui Dumnezeu, atunci cand ne cheama la mantuire si la viata vesnica, dar daca raspundem cu „nu“ sau „da“, consecintele nu sunt aceleasi. Cine raspunde „nu“ invitatiei la Cina de taina, la cina mantuirii din imparatia cerurilor acela pierde bucuria de a fi impreuna cu Stapanul casei, cu Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice si al nemuririi.

Libertatea stapanului casei se vede in aceea ca atunci cand oamenii cei chemati dintai refuza, el are libertatea de a se indrepta spre altii. Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mantuire. El cheama pe cei care au prioritate sa fie chemati, pentru ca au o traditie sfanta a descoperirilor dumnezeiesti, dar daca invitatia Lui este refuzata, El cheama pe altii.

Evanghelia acestei duminici este, asadar, un rezumat al istoriei mantuirii, care incepe cu chemarea si pregatirea unui popor ales, adica poporul evreu, dar apoi chemarea la mantuire se extinde la toate popoarele lumii.

Scuze pentru a justifica nepasarea

Evanghelia acestei duminici ne priveste pe fiecare in parte, pentru ca fiecare dintre noi poate repeta greselile capeteniilor poporului lui Israel. Si noi gasim foarte adesea scuze ca nu avem timp pentru rugaciune, pentru pocainta, pentru spovedanie si impartasanie, si aceasta tocmai pentru ca suntem robiti de prea multe griji care devin atat de mari, incat ajungem sa fim striviti de ele. Atat de mult suntem legati de cele materiale, incat nu mai avem timp pentru a oferi hrana sufletului si a-l invesmanta in haina luminoasa a bucuriei imparatiei cerurilor, a legaturii noastre cu Dumnezeu.

Sfintii Parinti arata ca cina sau ospatul despre care se vorbeste in aceasta Evanghelie este o trimitere clara la Sfanta Euharistie. Iar aceasta pericopa a fost randuita in mod special spre a fi citita acum, in perioada de pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitatie adresata noua, ca un indemn la mai multa rugaciune, pentru o mai deasa participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de pacate prin Spovedanie si impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos la Sfanta Liturghie.

Sa nu raspundem cu refuz chemarii lui Dumnezeu

Din pericopa evanghelica a acestei duminici (care mai este numita si Evanghelia celor chemati la cina), vedem ca Dumnezeu, in iubirea Lui milostiva si atotcuprinzatoare, desi manifesta, initial, o anumita preferinta, dovedeste, in acelasi timp, o preocupare pentru mantuirea intregii lumi, pentru ca „voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina“ (I Timotei 2, 4).

Asadar, cand noi ne gandim la mantuirea noastra, trebuie sa ne gandim si la mantuirea altora, sa invitam si sa ajutam cat mai multi oameni sa vina la biserica, indiferent ca ei sunt tineri sau varstnici, sanatosi sau bolnavi.

Pentru cea de-a treia categorie de invitati, stapanul casei ii spune slugii sale credincioase sa-i sileasca pe toti sa intre. Desigur, aici nu e vorba de fortare, ci de un indemn de a-i invita cu staruinta, cu insistenta. Deci noi, ca misionari crestini, trebuie sa insistam, sa staruim ca lumea care umbla pe drumuri ratacite sa fie indrumata catre Casa Domnului, catre Biserica. Lucrarea noastra misionara trebuie sa fie intotdeauna fundamentata pe Evanghelia Mantuitorului Hristos, Care, asemenea slugii din pericopa acestei duminici, a venit in lume trimis de Dumnezeu Tatal si, cu staruinta, i-a chemat pe oameni la mantuire. De aceea, si Biserica noastra, prin predici, prin posturile ei de radio si televiziune, prin publicatii, cheama staruitor pe oameni la mantuire, ii invita sa cunoasca iubirea lui Dumnezeu pentru ei.

Sa rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne lumineze ca sa nu refuzam niciodata chemarea Sa. Cand auzim clopotul bisericii, cand vedem in calendar ca este duminica sau zi de sarbatoare, sa intelegem ca Dumnezeu ne cheama la ospatul bucuriei, la cina mantuirii noastre in imparatia lui Dumnezeu, care are ca arvuna si antecamera viata spirituala si viata de impartasire din Sfintele Taine in Biserica. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca timpul care ne-a mai ramas pentru intampinarea sarbatorii Nasterii Domnului sa fie timp de raspuns pozitiv, timp de pregatire mai intensa pentru bucuria de a ne intalni cu Dumnezeu Tatal, prin Dumnezeu Fiul, Care S-a facut Om pentru mantuirea oamenilor, prin lucrarea Duhului Sfant, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin.

† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa: ziarullumina.ro
 

.

14 Decembrie 2013

Vizualizari: 1512

Voteaza:

Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE