Zaheu-model al pocaintei depline

Zaheu-model al pocaintei depline Mareste imaginea.

Zaheu - Model al pocaintei depline

( Predica la duminica XXXII dupa Rusalii )

Iubiti credinciosi si credincioase

Minunile pe care le-a facut Mantuitirul in vremea petrecerii sale pamantesti, ne sunt descrise aproape pe fiecare pagina a Sfintelor Evanghelii. Ele sunt atat de numeroase incat putem spune ca Mantuitorul a strabatut tinuturile Tarii Sfinte mai mult cu minunile decat cu pasii.

Mantuitorul Iisus Hristos a tamaduit bolnavii, a redat orbilor vederea, a curatit leprosii, a alungat duhurile rele din indraciti. In fata tuturor acestor aratari ale puterii si bunatatii, Fiul lui Dumnezeu era preamarit ca un mare Doctor al oamenilor.

Nu mai putin uimite raman mintile noastre cand vedem cum puterea dumnezeiasca a Mantuitorului a strabatut pana in inimile oamenilor si le-a schimbat, le-a innoit cu desavarsire. Daca este lucru uimitor sa vezi ca Iisus l-a sculat din mormant pe Lazar, cel mort de patru zile, socotim ca tot atat de mare minune, daca nu cumva si mai mare, este sa-l vezi pe omul scufundat in pacat ca intr-o morcila, ridicandu-se, renascand la o viata noua. Sa vezi pe un om cu sufletul intunecat ca gura unei mine de carbune, luminandu-se la cea dintai atingere cu flacara harului Sfantului Duh. Ne ducem cu gandul la convertirea femeii samarinence, la pocainta manifestata de Maria Magdalena sau la mantuirea talharului de pe cruce.

O astfel de priveliste minunata ne este oferita de Sfanta si dumnezeiasca Evanghelie pe care am citit-o astazi si care ne relateaza intoarcerea si indreptarea lui Zaheu vamesul.

Pentru mine este una dintre cele mai frumoase pagini din Scriptura. Noi toti suntem pacatosi, dar cu totii nutrim aceasta nadejde ca nu vom ramane in starea de acum, ci ne vom intoarce la Dumnezeu.

Asadar va invite sa poposim in fata intamplarii pe care ne-o relateaza Sf. Ap. si Evanghelist Luca, pentru a cunoaste calea mantuirii, drumul pe care il avem de sta batut pentru a ajunge la inima iubitoare a Domnului.

Iubiti frati si surori intru Domnul

Istoria convertirii lui Zaheu este ca un film cu trei acte, trei parti: primul act este intalnirea pacatosului Zaheu cu Mantuitorul. Al doilea act este concretizat prin poposirea Mantuitorului in casa lui Zaheu, iar ultima parte ne relateaza despartirea dintre Mantuitorul si cel mantuit.

,,Pe cand trecea Iisus prin Ierihon, era acolo un om bogat, mai marele vamesilor, cu numele Zaheu’’.

Sfanta Traditie ne spune ca Sf. Ap. Luca a fost un pictor desavarsit. Acest lucru este confirmat si de Evanghelia de astazi, deoarece in cateva linii, Evanghelistul schiteaza admirabil chipul personajului principal.

Zaheu era bogat, atat de bogat incat isi permitea orice placere. Avea bani, avea casa frumoasa, avea tarini intinse, cu slugi numeroase. Toate acestea erau incununate cu functia sa de vames, ba inca era capetenia vamesilor. Facea parte din acea categorie de oameni, care intrau in slujba romanilor, ca sa stoarca dari mari din care opreau si ei o parte. Acesti vamesi erau urati de popor, deoarece deserveau interesele strainilor, avand apucaturi nedrepte, fiind lacomi si nesatiosi de avere. Astfel era si personajul nostru, Zaheu-mai marele vamesilor din Ierihon.

Ei! Zaheu, insa, nu stinsese in inima lui flacara credintei. Stralucirea aurului nu-l orbisera atat de mult, iar frumusetea banului nu-l coplesise asa de tare incat sa nu simta nevoia dupa ceva mai bun, mai inaltator.

,,El cauta sa-l vada pe Iisus“ . Vamesul nostru auzise de acest mare prooroc care vorbea cu atata putere, de acest facator de minuni, de aces om care devenisera prietenul tuturor oamenilor, care primeste copiii, dar mai mult de atat El mananca la masa pacatosilor. Acum in inima lui se trezeste aceasta dorinta de al cunoaste pe acest Om minunat.

O piedica s-a ivit in calea dorintei arzatoare a lui Zaheu de a-L vedea pe Iisus: ,,nu putea de norod, ca era mic de statura“. Multime multa de pretutindeni il inconjura si-L inbulzea pe dumnezeiescul Invatator.

Dar Zaheu, nu s-a descurajat, el nu s-a lasat intimidat de numarul oamenilor prezenti si: ,,S-a urcat intr-un dud, caci pe acolo trebuia sa treaca Iisus.“

Rasplata lui Zaheu, pentru indrasneala si curajul lui, a venit indata, caci ,,Iisus cand a ajuns la locul acela, l-a vazut.“ vedeti, Dumnezeu descopera indata pe cei ce-l cauta. El nu se lasa asteptat. Oriunde este o inima care bate pentru El, oriunde o privire Il cauta, El Se descopera, Se arata, vine si ajuta. Asa zice psalmistrul: ,,Dumnezeu este un ajutor care nu ne lipseste niciodata in nevoi“ (Psalmul 45,1). Ei, acest lucru il stia foarte bine Zaheu.

Iar Iisus ii zice: ,,Zahee, grabestete de te pogoara, caci astazi Mi se cades a fiu in casa ta.“

Imaginati-va ce era in mintea si in sufletul acestui om. Emotiile il coplesesc, inima ii batea atat de tare incat sangele ii urcase in obraji. Si cu ce minune a stiut Mantuitorul sa castige un suflet: cu un raspuns de dragoste.

Urmeaza acum partea a doua a episodului nostru si anume actul gazduirii lui Hristos.

,Zaheu s-a dat jos in graba si l-a primit cu bucurie.“ Dorinta lui Iisus de a veni la El i-a fost ca o porunca. Imaginati-va cum Zaheu alearga repede acasa, a pregatit ce a avut mai bun pentru oaspetele sau, facat tot ce i-a stat in putinta ca sa-l multumeasca.

Cat a ramas Iisus in casa lui Zaheu, nu stim. Ce i-a vorbit Iisus nu cunoastem, dar evanghelistul ne prezinta minunata clipa a despartirii dintre cei doi.

Inainte de a pleca Mantuitorul, Zaheu: ,,a stat inaintea Domnului si I-a zis: Doamne, iata jumatate din averea mea o dau saracilor, iar daca am nedreptatit pe cineva cu cava, intorc impatrit.“

Ce cuvinte frumoase! In cartea IV Regi se spune ca proorocul Elisei a aruncat intr-o fantana din Ierhon, un castron cu sare, asemenea cum facem noi la sfintirea fantanii, si prin aceasta a schimbat gustul apei care era amar si a transformat-o in apa dulce. Ei bine, Mantuitorul a facut acelasi lucru, insa de aceasta data cu sarea cuvantului Sau, cu puterea harului, a vindecat firea intinata a unei inimi omenesti.

Zaheu s-a schimbat complet. Omul cel vechi s-a trecut, nascandu-se o fiinta noua. Daca pana atunci facuse din bogatie un idol, pe acesta capetenia vamesilor la trantit la pamant, averea impartindu-o saracilor. Daca pana atunci savarsise nenumarate nedreptati, iata-l oferindu-se cu bucurie sa repare tot raul, sa despagubeasca, sa restituie impatrit bunurile furate.

Este semnul cel mai convingator al unei intoarceri sincere la Dumnezeu. Este roada cea mai mulce pe care dorim s-o luati voi fratilor, de la aceasta poposire sub arborele credintei.

Iubiti credinciosi

Si astazi, ca si in acea perioada, avem o multime de oameni bogati, oameni care sunt cuprinsi de duhul lumii acesteia, departati de Dumnezeu, oameni care isi fac din bogatie un idol, iar din viata lor vor sa faca un paradis pamantesc. Daca nu se vor trezi si nu se vor intoarce la izvorul viatii, toti vor pieri, asa cum zice si proorocul Isaia: ,,Toti inchinatorii de idoli vor ramane de rusine“ (Isaia 44,11)

Zaheu a venit sa-l vada pe Hristos. Asa si noi trebuie sa venim sa-l vedem pe Hristos, de la lucratorul pamantului, la meseriasul cu fata brazdata de sudorile muncii istovitoare si pana la gospodina framantata de maruntele griji ale casei.

Si astazi sunt atatea piedici care se ivesc in calea omului care vrea sa-l vada pe Hristos, dar intr-un mod invers decat cel din Sfanta Evanghelie. Astazi, poporul sta deoparte, iar cand unul vrea sa se apropie de Domnul, sa-si faca datoria fata de suflet, adesea este luat in deradere, este ironizat. De aceea multi se jeneaza sa fie vazuti la Biserica, le este rusine sa ingenucheze in fata scaunului de spovedanie.

Zaheu nu s-a lasat, infrangand piedica ce ii sta inainte. Pentru credinta se cere curaj. Ca sa invingem trebuie sa ne suim si noi ,,intr-un dud“, adica trebuie sa ne ridicam asupra parerilor false ale lumii, sa cautam cele de sus, cele ce sunt poruncite de Dumnezeu.

Multi crestini pretind ca se pocaiesc. Se duc la duhovnic, isi marturisesc pacatele, zic ei ca se pocaiesc, dar raman ceea ce au fost mai inainte.

Dumnezeu nu primeste o astfel de pocainta. Pocainta, ca si credinta, ca sa fie bineprimita inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa fie insotita de fapte. Iar faptele cele mai firesti ale unei pocainte sincere constau, ca si in cazul lui Zaheu, in repararea relelor savarsite.

Cand Mantuitorul se afla in casa lui Zaheu, l-a binecuvantat si a zis: ,,Astazi s-a facut mantuire casei acesteia“. Fie ca aceasta binecuvantare sa se pogoare si asupra noastra, ca si sufletul nostru sa fie mantuit. Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

25 Ianuarie 2014

Vizualizari: 1208

Voteaza:

Zaheu-model al pocaintei depline 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE