Duminica Mariei Egipteanca

Duminica Mariei Egipteanca Mareste imaginea.

Duminicile si evenimentele mai de seama din sunt asezate cu o mare intelepciune duhovniceasca, ca o inaintare treptata ce duce spre Saptamana Mare si ca o traire personala a fiecarui crestin a etapelor mantuirii.

Primele doua duminici alcatuiesc prima etapa a patrunderii in taina lui Hristos, prin credinta. Mai apoi, praznuirea din ne permite sa intelegem trasatura specifica a Postului Mare, si anume acea "" pe care trebuie sa si-o asume fiecare dintre noi. In continuare, si Duminica Sfintei Maria Egipteanca ne pun inainte doua (iar prin cele doua nenumarate alte persoane) modele vii ale vietii traite in, cu si pentru Hristos. Cele doua vieti sunt intruchipari ale ascezei si ale pocaintei.

Macarie Simonopetritul, vorbind despre Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca, ne spune ca aceasta "ne pregateste sa inaintam duhovniceste spre , si Saptamana Sfintelor Patimi ale Domnului, pentru a intra apoi in lumina si bucuria Sfintelor Pasti". Vedem intru toate cresterea treptata spre evenimentul culminant al istoriei: Patimile, Rastignirea si Invierea Domnului.

Asupra vietii Sfintei Maria Egipteanca meditam incepand inca din Duminica a V-a, dar aceasta e de fapt continuarea unei reflectii incepute in joia precedenta, cand Viata sa scrisa de Sfantul Sofronie s-a citit ca ilustrare si completare la .

Evanghelia din Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca - Marcu 10, 32-45

"Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample: Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi."

Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Dupa cinstirea Sfintei Cruci, duminica in care credinciosii au fost pusi fata in fata cu dragostea dupa pana la limita, modele concrete ale intruparii acelei iubiri vin ca sa ii intareasca in inima lor, sa nu ii faca sa pice in deznadejde. Aceasta duminica, a V-a din Postul Mare, este asezata cu mare intelepciune de catre Sfintii Parinti ai Bisericii, spre a trezi ravna credinciosilor, in momentul vederii unor virtuti intrupate, in fata unei pocainte "cu neputinta la om, dar cu putinta la Dumnezeu".

Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este un model de pocainta. Maria cea din Egipt a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si inceputul secolului al V-lea. A trecut la Domnul in anul 431, in timpul imparatului Teodosie cel Tanar. A fost o tanara foarte frumoasa, iar frumusetea ei i-a adus multe ispite si a cazut in multe pacate trupesti, chiar si in timpul calatoriei spre Tara Sfanta. Dar cand a voit sa intre in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, o mana nevazuta a oprit-o sa intre in sfantul locas. Atunci a inteles ca viata ei era prea pacatoasa ca sa poata intra in biserica. Din mila lui Dumnezeu si cu mijlocirea Maicii Domnului ea a reusit sa intre pana la urma in biserica. Cuprinsa de o puternica frangere a inimii si de izvoare de lacrimi, ea a fugit de toti si toate, hotarand sa mearga in pustia Iordanului, in locurile parasite de oameni, unde doar animalele se mai perindau.

In pustia Iordanului, a stat 47 de ani, in post si rugaciune, in pocainta si in multe nevointe duhovnicesti. Astfel, ea a ajuns la o mare sfintenie, iar cand se ruga se transforma in lumina si se ridica de la pamant, pentru ca era mai mult duh decat tarana. Insa, cu un an inainte de moartea sa, taina vietii ei a fost descoperita unui parinte duhovnicesc, Cuviosului Parinte Zosima. Trimis fiind de Dumnezeu, acesta a gasit-o in pustie, a impartasit-o, iar apoi Maria l-a rugat pe Cuviosul Zosima ca anul urmator, la aceeasi vreme, sa vina din nou, pentru ca ea va muri atunci.

Inainte de a se impartasi, Maria Egipteanca s-a spovedit si apoi a povestit toata viata ei pacatoasa, de care se pocaise in toti acesti ani petrecuti in pustie. Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca a trecut la Domnul in anul urmator, dupa cum prevestise. Acelasi Cuvios Parinte Zosima a ingropat-o si a povestit viata ei. Iar, mai tarziu, Sfantul Sofronie al Ierusalimului a scris Viata Cuvioasei Maria Egipteanca, iar Biserica a inclus aceasta lucrare in cartea Triodului.

Potrivit traditiei aghiografice au existat mai multe Marii, cu viata cat de cat asemanatoare. Relatarea patriarhului Sofronie o prezinta pe Maria Egipteanca sub chipul unei mari pacatoase, ca pe un fel de nimfomana care nu s-a dus in Palestina decat din cauza pasiunii sale patologice pentru desfrau (semnificativa pentru caracterul irational al patimii), in timp ce Maria Palestinianca pare sa nu fi fost supusa poftelor pe care le provoca altora, retragandu-se in desert tocmai pentru a preintampina pacatul. Maria Egipteanca a ramas una dintre sfintele cele mai populare al Bisericii Ortodoxe.

Cultul Cuvioasei Maria Egipteanca este atestat inainte chiar de difuzarea Vietii scrise de Sofronie si prima mentiune explicita a praznuirii sale in manuscrise, in Duminica a V-a din Postul Mare, urca in secolul XI. Insistenta patriarhului Sofronie asupra pacatelor Mariei si a caracterului nestapanit al patimii sale, care intuneca cu totul in ea orice facultate rationala si o impinge in ciuda ei spre pacat, permitea punerea cu atat mai mult in valoare a caracterului surprinzator si miraculos al convertirii ei.

De indata ce ar fi inteles semnul dumnezeiesc care o impiedica sa intre in biserica pe urmele barbatilor pe care-i dorea, si a dobandit prin harul lui Dumnezeu constiinta pacatului ei, Maria realizeaza fara sa mai astepte "rasturnarea" radicala a fiintei pe care o pretinde pocainta (metanoia), plecand in desert si ducand aici o viata de penitenta si asceza, a carei maxima severitate era pe masura freneziei desfasurate de pacat.

arata cat de mult poate lucra harul lui Dumnezeu in omul care se pocaieste. "Pilda de pocainta avandu-te pe tine, preacuvioasa Marie, roaga pe Hristos sa ne-o daruiasca in vremea postului; ca in credinta si in dragoste sa te laudam pe tine cu cantari."

Convertirea si viata in desert au facut din ea in sens propriu o "icoana" a metanoiei, venerata tocmai pentru a ne conforma ei si pentru a o imita impartasindu-ne astfel de harul care a indumnezeit-o. Aceasta trecere de la o extrema la alta prin virtutea caintei active a facut din Maria Egipteanca un model pentru toti monahii si penitentii, mai cu seama in Postul Mare cand trebuie sa o imitam si sa plecam "in pustie" pentru a ne curati de patimi prin luptele ascezei.

Exemplul Mariei permitea imnografilor sa extraga o multime de lectii duhovnicesti pentru credinciosii angajati pe calea pocaintei, si indeosebi cu privire la caracterul radical al intoarcerii si rasturnarii conduitei realizate de pocainta (metanoia). Ei exprima aceasta rasturnare prin cupluri antinomice si sintetice, dupa modelul procedeului stilistic extrem de utilizat in imnografia bizantina in tot ce priveste Patima si mantuirea, si care prezinta mantuirea drept vindecare a asemanatorului prin asemanator: vindecarea intaiului Adam de cel de-al doilea Adam, nimicirea mortii prin moarte, a patimii prin Patima etc.

Atat de mult schimba harul lui Dumnezeu pe omul pacatos care se pocaieste profund, incat il poate ridica spre lumina Imparatiei Cerurilor pe care o pregusta sfintii inca din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vietii de pocainta si sfintenie a Sfintei Maria Egipteanca este intarire spirituala si o speranta pentru toti credinciosii, centru toti oamenii care doresc sa se mantuiasca, sa-si sfinteasca viata.

In cantarile Duminicii a Cincea din Triod, , ca urmare a ridicarii ei prin pocainta, este numita "inger in trup", in ciuda slabiciunii legate de firea ei, si se arata cum a rastignit Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca patimile trupesti si a ajuns la invierea sufletului din moartea pacatului, sfintindu-si sufletul si trupul cu ajutorul dumnezeiescului har: "Nestiind dumnezeiestile porunci, ai intinat chipul cel dumnezeiesc; dar prin dumnezeiasca purtare de grija, iarasi l-ai curatit indumnezeindu-te, cuvioasa, prin faptele tale cele de sfintire."

Sfanta Maria Egipteanca apare mai cu seama drept exemplu al eficacitatii si puterii ascezei, capabile sa dea caintei intreaga sa stralucire si sa restaureze fiinta umana cazuta in demnitatea ei adamica. "Cea care pe multi i-a prins cu undita trupului, cu ochii si, pentru o scurta placere, i-a facut mancare diavolului, a fost pescuita cu tot adevarul de dumnezeiescul har al cinstitei Cruci, facandu-se ea prea dulce mancare lui Hristos."

Ca si , ea este o condensare vie a tuturor virtutilor, de data aceasta insa in masura in care ele fac sa infloreasca metanoia: "Vanarile sufletului si patimile trupului le-ai taiat cu sabia postului; pacatele gandului cu tacerea sihastriei le-ai inecat; si cu curgerea lacrimilor tale ai adapat toate pustia si ne-ai odraslit noua roadele pocaintei; pentru aceasta cinstim pomenirea ta, cuvioasa."

Asa cum Crucea "rastoarna polii" timpului, atunci cand este actualizata de cainta unita cu asceza, tot asa opereaza si rasturnarea polilor modului (tropos) existentei umane facand-o sa treaca de la patima la virtute. Prin cainta, Maria s-a facut, din prostituata care era, mireasa a lui Hristos. Odinioara pricina de cadere pentru multi, gratie rasturnarii caintei ea devine un adevarat soare ce calauzeste acum pe multi spre mantuire.

"Puterea Crucii Tale, Hristoase, a facut minune; ca si cea care mai inainte era desfranata s-a nevoit cu nevointa pustniceasca. De unde si lepadand neputinta (firii femeiesti), vitejeste a stat impotriva diavolului. Pentru aceasta, luand si rasplata biruintei, se roaga pentru sufletele noastre."

"Toate saltarile trupului infranandu-ti cu ostenelile sihastresti, ti-ai aratat viteaza intelepciunea sufletului tau, ca poftind sa vezi Crucea Domnului, te-ai rastignit singura pe tine lumii, tu cea vrednica de cantare."

"Ceea ce mai inainte erai plina de tot felul de intinari, te-ai aratat aleasa lui Hristos, prin pocainta urmand vietii ingeresti si cu arma Crucii calci in picioare pe demoni. Pentru aceasta te-ai aratat mireasa a imparatiei cerului, Marie prealaudata." (Condacul)

11 Mai 2012

Vizualizari: 4161

Voteaza:

Duminica Mariei Egipteanca 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE