Femeia care a masurat distanta de la iad la rai

Duminica ce urmeaza, a V-a din Post, este numita si a Cuvioasei Maria Egipteanca. Nu intamplator a fost ales de catre Sfintii Parinti acest chip al pocaintei, aceasta pilda de curaj in lupta dusa in razboiul cu patimile cele mai grele. A trait la cumpana secolelor IV si V, trecand la Domnul in anul 431. Si-a parasit parintii si a plecat de la 12 ani de acasa, in Alexandria, traind in acest oras, vreme de 17 ani, in desfranari care nu se pot descrie in cuvinte. Ea insasi ii marturiseste lui Zosima, cel care a gasit-o in pustiul Iordanului: "Timp de mai bine de saptesprezece ani, iarta-ma, i-am petrecut in dragoste publica, supusa fiind destrabalarii. Si pe adevar ma jur, nu pentru plata, caci n-am luat nimic de la cei care de multe ori voiau sa-mi plateasca. Acest chip – de a-mi satisface dorinta in dar – l-am nascocit pentru a face sa atrag luarea aminte a cator mai multi asupra mea. Iarasi sa nu crezi cumva ca nu luam bani pentru ca eram bogata. Nu, caci traiam ca o cersetoare si adeseori torceam calti. Aveam insa o pofta nesatioasa si o dorinta neinfranta de a ma tavali in noroi. Aceasta socoteam ca este scopul vietii, de a batjocori neincetat trupul."

In dorinta ei de a prinde cat mai multi tineri in latul poftelor trupesti, se urca pe o corabie ce ducea pelerinii la Ierusalim. Si pe corabie, si in orasul sfant, nu are decat o preocupare: sa corupa cat mai multi tineri. Se alatura chiar si valului de pelerini care se indreptau spre a se inchina lemnului Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul, insa constata ca, oricate eforturi ar fi facut, nu poate intra in biserica. Este oprita de o mana nevazuta. Atunci ia aminte la vocea propriei constiinte care ii spune ca, din cauza vietii sale pacatoase, Dumnezeu nu-i ingaduie sa paseasca in sfantul lacas. Cu lacrimi in ochi, se roaga Maicii Preacurate promitand ca isi va schimba viata daca va fi lasata sa intre si ea in casa Domnului. Se retrage, ulterior, in pustiul Iordanului unde, cu ocrotirea Sfintei Fecioare, "chezasuitoarea mantuirii sale" - cum o numea, petrece in aspre nevointe timp de 47 de ani. Dupa aceasta lupta dusa cu patimile care au chinuit-o mult timp, chiar si in pustie, a ajuns pe acele culmi de sfintenie pe care nu au ajuns nici chiar acei calugari cu viata curata contemporani cu ea. Cand se ruga, se inalta "cu un cot de la pamant", avea darul vederii gandurilor celorlalti, vorbea din Scripturi desi nu le citise niciodata si nici nu fusese invatata de vreun om (ci de Duhul Sfant), putea merge pe apele Iordanului ca pe uscat... Iata cum pocainta omului sustinuta de harul lui Dumnezeu il ridica pe acesta din adancurile iadului patimilor, in lacasurile cele mai inalte ale raiului.

Pentru omul de azi, multe sunt lucrurile pe care le poate invata din viata acestei sfinte (va recomand sa cititi varianta extinsa, nu vreun rezumat). M-as opri la doua aspecte, ambele datatoare de mari nadejdi pentru toti cei care am ajuns robi pacatului. Primul lucru pe care-l poti invata de la Maria cea din Egipt este ca, daca esti onest cu tine insuti, chiar si in savarsirea pacatului, mai devreme sau mai tarziu ajungi la Dumnezeu si in Sfanta Sa Biserica. Aceasta copila a inceput sa desfraneze pe strazile Alexandriei si a pus toata ravna ei in savarsirea pacatului, neacceptand nici o forma de plata, adica ajungand a pacatui doar pentru placerea aceea in sine. A facut asta vreme de 12 ani cu un soi de inversunare, canalizandu-si toata energia in aceasta directie, daruindu-se total. Ea chiar era sincera in acest mod de viata al ei, caci, cum a si marturisit, socotea ca acesta"este scopul vietii". Dumnezeu insa a lucrat in chip minunat pentru ca s-a folosit taman de aceasta convingere a ei, ingaduindu-i sa ajunga printre pelerini ce mergeau la Ierusalim, pana chiar in apropierea Sfintei Cruci.

Asa se foloseste Domnul de toate neputintele noastre, caci plecand tocmai de la aceste rele pe care le facem - indiferent de amploarea sau de grozavia lor - ne indruma, discret, catre momentul de intoarcere, de convertire. Important sa fim sinceri in alegerile noastre, sa nu traim dual, fatarnic, incercand sa impacam si pe ale lui Dumnezeu si pe ale diavolului, sa nu avem pretentia ca am gasit un soi de "echilibru" intre bine si rau. Si, nu in ultimul rand, sa primim, cu aceeasi onestitate, glasul constiintei care ne invata cum sa ne intorcem. In Apocalipsa avem, de altfel, un avertisment foarte categoric: "Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea" (3, 15-16). Maria din Alexandria a fost rece, foarte rece (adica departe cu totul de Domnul, cel ce incalzeste inimile noastre) si astfel a putut fi pescuita, devenind fierbinte, atat de fierbinte pe cat e cineva care se odihneste in inima lui Dumnezeu.

Cine a indraznit sa dezlege pe Maria, desfranata din Alexandria?

Al doilea aspect care ar trebui sa ne cutremure este faptul ca aceasta tanara, dupa 17 ani de desfranare publica, chiar inainte de a trece Iordanul, a fost impartasita. De la momentul in care desfranase ultima data, pana la primirea impartasaniei, nu trecusera nici 24 de ore. Caci dimineata, pe la ceasul noua, avusese loc momentul in care a pus acea fagaduinta inaintea Maicii Domnului ca nu va mai pacatui cu trupul si se va lepada de lume; iar seara, dupa o calatorie ostenitoare, a ajuns pe malul Iordanului, la biserica inchinata Sfantului Ioan Botezatorul, unde, dupa propria-i marturie, s-a impartasit cu "cu preacuratele si de viata facatoarele Taine". Cat de adevarat este cuvantul din Pateric al avvei Alonie, cum ca, "de va voi omul, de dimineata pana seara ajunge in masura dumnezeiasca"! Inchipuiti-va ca, astazi, una dintre vedetele de filme porno, pocaindu-se si hotarandu-se a-si schimba viata, ar fi dezlegata de un duhovnic spre a se impartasi, imediat dupa prima spovedanie. Cata lume nu s-ar sminti? Cati nu l-ar judeca pe acel duhovnic, care a lasat asa o desfranata sa se apropie de Sfintele Taine (pana si Domnul a fost judecat de Simon ca a lasat o desfranata sa se atinga de trupul Sau - a se vedea Evanghelia ce se va citi maine in biserici, din Luca 7, 36-50)? Maria cea venita din Egipt, desi facuse multe pacate si era cunoscuta public pentru desfranarea ei, primeste totusi aceasta dezlegare. Nu stim daca nu s-au ridicat si atunci voci care sa strige (cu voce tare sau in sine): "Cine a indraznit sa dezlege pe Maria, desfranata din Alexandria?" Stim doar ca acel duhovnic a luat o decizie bineplacuta inaintea lui Dumnezeu, facand pogoramant de la canoane si avand doua repere in luarea deciziei de a o dezlega: dragostea lui Dumnezeu si pocainta acestei femei. Asa avem astazi un model al desavarsitei pocainti, incurajator pentru toti cei care s-au afundat in multe si grele pacate. Fara a fi fost intarita cu Sfintele Taine, nu ar fi avut nici o sansa sa biruiasca in cumplitele lupte pe care le-a dus, apoi, in pustiul Iordanului.

Astazi ne place sa punem accent foarte mult (sau chiar exclusiv) asupra faptului ca Maria Egipteanca s-a impartasit dupa 47 de ani de nevointe aspre in pustie. Uitam de prima impartasanie (acordata imediat dupa ce a decis sa-si schimbe viata) si vorbim doar despre cea de a doua, primita de la Zosima inainte de a muri. Grav e ca facem din asta un soi de "sperietoare" pentru credinciosi: "Daca Sfanta Maria Egipteanca nu s-a impartasit decat dupa 47 de ani, tu ce pretentii mai ai?" Incat sunt legitime cele doua intrebari care se nasc de aici: 1) Mai are cineva azi o pocainta (dorinta de intoarcere totala spre Dumnezeu) precum cea a fostei desfranate din Alexandria? 2) Si daca cineva are o astfel de pocainta, se mai gasesc duhovnici care sa aiba discernamantul de a dezlega o astfel de persoana imediat, nelipsindu-o de Sfantul Trup si Preascumpul Sange nici macar o clipa? Iata, viata Cuvioasei Mariei Egipteanca indreptateste cu prisosinta caracterizarea de a fi fost femeia care a masurat distanta de la iad, din locurile cele mai de jos, la inaltimile ametitoare ale raiului. Fiecare dintre noi suntem chemati sa masuram o astfel de distanta. Punct de plecare pentru o astfel de binecuvantata calatorie? Chiar clipa de acum, daca ne pocaim. Merinde pentru acest drum anevoios? Chiar Sfintele Taine.

pr. Constantin Sturzu
Sursa: doxologia.ro

Despre autor

pr. Constantin Sturzu pr. Constantin Sturzu

Senior editor
65 articole postate
Publica din 25 Iunie 2013

16 Iulie 2013

Vizualizari: 716

Voteaza:

Femeia care a masurat distanta de la iad la rai 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.