Saptamana Patimilor - cand florile devin piroane

Saptamana Patimilor - cand florile devin piroane Mareste imaginea.

Floriile sunt sarbatorirea Intrarii in Ierusalim a Domnului. Totodata, ele marcheaza inceputul Saptamanii Patimilor, trista perioada cand umanitatea transforma florile aduse lui Dumnezeu in piroane, iubirea in ura si virtutea in pacat. Insa, raspunsul Domnului rascumpara tot pacatul si transforma moartea in Inviere.



Intrarea Domnului in Ierusalim ne infatiseaza opozitia nefireasca dintre gandurile omului si gandurile Domnului, dintre lumescul material si cerescul spiritual. Poporul Il intampina pe Hristos cu flori, haine asternute si osanale, ca pe un imparat lumesc, nadajduind ca va scapa de regimul de dominatie straina dar si ca Hristos le va rezolva problemele existentiale (boli, foamete etc.) asa cum facuse anterior, motiv pentru care devenise faimos in epoca.

In schimb, ce vedem? Un Hristos al pacii, care se smereste pe asin, refuzand imaginea unui razboinic biruitor calare pe cal alb. Un Iisus al lacrimilor, care nu se bucura impreuna cu oamenii, ci plange pentru intunecarea spirituala a omenirii. Un Mesia al pacii care, surprinzator, desi vine de bunavoie la Rastignire, nu pregeta a condamna comercializarea credintei si, nici una, nici doua, curata de impostura casa de rugaciune a Tatalui ceresc, ce fusese transformata in pestera de talhari de catre negutatorii de credinta.

Pedagogia Saptamanii Patimilor se lucreaza treptat, zilnic, prin intregul program liturgic al Bisericii. Deniile ne cheama seara de seara la cunoasterea caii duhovnicesti a Patimilor Domnului, iar reperele calauzitoare sunt puse in fata ochilor nostri duhovnicesti, asemenea indicatoarelor rutiere puse pe margine de drum.

Pe scurt, parcursul spiritual al acestei Saptamani arata cam asa (mentionam ca o zi liturgica incepe din seara zilei astronomice precedente, conform zilelor creatiei si a fost seara si a fost dimineata):

Luni (duminica seara), pomenim pe fericitul Iosif (fiul cel mic al patriarhului Iacov) si pe fratii sai, o istorie ce prefigureaza chiar viata lui Hristos. Tot acum citim si pilda smochinului neroditor, ce s-a uscat prin blestemul Domnului, in fapt o avertizare asupra pagubei sufletesti cu care ne alegem daca vom rata scopul final al vietii noastre: desavarsirea duhovniceasca intru iubire divina.

Marti (luni seara) citim pilda celor zece fecioare, o continuare a pildei smochinului, care ne invata ca desavarsirea se atinge prin lucrarea continua (cu trezvie1) a faptelor bune. Totodata, citim si pilda talantilor, care ne indeamna sa reflectam la modul in care folosim darurile cu care Dumnezeu ne-a inzestrat.

Miercuri (marti seara) ne aducem aminte de tradarea lui Hristos de catre Iuda, pentru 30 de arginti, din fals spirit mediator si veritabila speculare a tensiunilor sociale. In plus, ne amintim ungerea cu mir a picioarelor Mantuitorului de catre femeia cea pacatoasa, ca prevestire a punerii in mormant a Domnului.

Joi (miercuri seara) avem o condensare a mai multor momente. In primul rand, avem instituirea slujbei Liturghiei, la Cina cea de Taina cand Dumnezeu isi da Trupul si Sangele sau ca hrana spre viata vesnica, Impartasire cu Dumnezeu spre nemurire in vesnicie. Insa, inainte de Cina, Dumnezeu se smereste din nou (oare pentru a cata oara?!) si spala picioarele ucenicilor, aplicare practica a invataturii ca cel mai mare sa fie slujitor tuturor, iar cel dintai sa fie tuturor sluga. Urmeaza, dupa cina, Rugaciunea lui Hristos din gradina Ghetsimani, in care Hristos-Fiul, aratandu-si firea umana, o face ascultatoare Tatalui. La final are loc prinderea lui Iisus si ducerea sa la judecata cu garda militara, asemenea talharilor renumiti.

Vineri (joi seara) se face aducere aminte de Sfintele si Mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului Hristos. Ele reunesc judecata nedreapta a Celui nevinovat; incoronarea batjocoritoare, cu coroana de spini, sceptru de trestie si o mantie purpurie a Imparatului ce ne smulge spinii pacatelor din noi; cererea unui popor manipulat, catre Pilat, de Rastignire a Luminii lumii, care alunga intunericul manipularilor viclene ale duhurilor rautatii; transformare a florilor din mainile poporului de la Florii, in piroane ce strapung sfintele maini ce ne-au creat; metamorfozare a Crucii, din instrument de tortura, in altar de jertfa iubitoare. Dar Patimile ne descopera un Dumnezeu care iarta pe cei ce nu stiu ce fac, care se lasa spanzurat pe lemn de bunavoie, in vazut unei lumi ce-L huiduie si scuipa, cerandu-i batjocoritor suprema minune de a se da jos de pe Cruce, neintelegand ca nu coborarea de pe Cruce arata puterea Domnului, ci viitoarea Inviere din mormant. Si tot acum, hidoasa lasitate a firii umane se arata din plin in lepadarea lui Petru, prevestitul act de tradare al nedesavarsitului apostol, care fagaduise fariseic Domnului ca isi va da si sufletul pentru El.

Sambata (vineri seara) cu totii cantam Prohodul Domnului, de fapt slujba punerii in mormant a Vietii lumii intregi. In fapt, Hristos cel nemuritor, dar muritor cu Trupul, se coboara pana la Iad, de unde, cu puterea Invierii sale, va omori moartea pentru totdeauna si va elibera sufletele dreptilor din Vechiul Testament, care asteptasera milenii de-a randul venirea eliberatoare de pacat a lui Mesia. Acesta este si motivul pentru care, de-a lungul anului si, cu precadere in Postul Mare, sambata este inchinata liturgic pomenirii celor adormiti ai nostri.

Astfel, incet, incet, Saptamana Patimilor ne prezinta agonia firii umane intre virtute si pacat, intre ceresc si lumesc, intre iubire si ura. Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati? este intrebarea retorica pe care Dumnezeu o adreseaza umanitatii deranjate de lumina adevarului din cuvintele Sale.

Dar tocmai de aceea, se cuvine ca astazi sa ne bucuram, caci Domnul Hristos vine sa ne arate calea eliberarii noastre din robia rautatii si din moartea spirituala.

PS. Mi-ar parea rau ca bucuria Floriilor sa se transforme in prilej de imbulzeala si lesin, cum din pacate mai vedem pe la unii credinciosi, care par ca se trag din neam de rugbisti. E drept ca Biserica a mai criticat, uneori, presa, pentru relatarile exclusiviste ale acestor evenimente. Sigur ca mi-ar placea ca presa sa insiste si pe semnificatiile pedagogice ale acestor Sarbatori. Dar, in aceeasi masura ar fi preferabil ca, pentru a nu mai furniza subiect presei, slujitorii Bisericii sa nu rusineze in a atrage atentia, la predica, asupra faptului ca cine se imbranceste la apucarea sfinteniei, nu se va alege cu nimic, asemenea maselor care imbulzeau pe Hristos la vindecarea femeii care suferea de hemoragie. Dar numai femeia, care s-a atins cu sfiala de poalele Mantuitorului, a primit vindecare prin puterea divina. Restul nu.

1 trezvie = stare de veghe continua a mintii, o luare aminte neincetata asupra intregii noastre vieti. Domnul o numeste si priveghere

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 02 Decembrie 2016

28 Aprilie 2013

Vizualizari: 1211

Voteaza:

Saptamana Patimilor - cand florile devin piroane 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE