Predica la Duminica Infricosatoarei Judecati

Predica la Duminica Infricosatoarei Judecati Mareste imaginea.

"Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia care este gatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc..." (Matei 25, 34-35)

Iubiti credinciosi,
A treia Evanghelie care ne pregateste pentru intrarea in Sfantul si Marele Post, este cea de astazi, a Judecatii de Apoi. Singur numele acesta este foarte infricosator.

Daca primele doua Evanghelii din Duminicile trecute ne puneau fata in fata doar cete anumite de oameni – de o parte cei smeriti si de alta cei mandri sau de o parte cei pocaiti si de alta cei desfranati - Evanghelia din aceasta Duminica ne pune in fata nesuferitul tablou al judecatii viitoare, cand vor sta inaintea Domnului nostru Iisus Hristos - Judecatorul lumii - cele doua mari cete ale omenirii, ceata celor drepti si ceata celor pacatosi.

In tot Vechiul si Noul Testament nu este un alt text care sa cutremure mai tare pe om ca aceasta Evanghelie ce s-a citit astazi, pentru ca nici sufletul omenesc nu va fi cuprins de o frica mai mare decat aceea de la judecata viitoare, cand toate faptele lui bune si rele se vor descoperi inaintea ingerilor si a oamenilor.

Dar pentru ce s-a randuit Evanghelia infricosatei judecati tocmai inainte de intrarea in post? Pentru ca, auzind noi de faptele bune ale celor de-a dreapta si de puterea covarsitoare a milosteniei, sa urmam celor drepti pe calea milei, iar pe de alta parte, auzind de osanda celor rai si zgarciti de la stanga, sa fugim de pacatele lor, ca sa nu mostenim vapaia focului de veci. Si aceasta aleasa pregatire pentru judecata se face mai bine ca oricand in vremea Postului Mare.

Iubiti credinciosi,
Doua sunt judecatile la care va sta fiecare suflet omenesc: una particulara, cand moare omul, si alta generala, la sfarsitul veacurilor. Doua sunt si venirile lui Hristos in lume: una ca Mantuitor smerit, cand a luat trup de om, a patimit, a murit pentru noi (Luca 2, 11), si a doua ca Judecator drept, cand va veni pe norii cerului cu putere si slava multa sa judece tot neamul omenesc (Marcu 13, 26; Luca 21, 27). Doua sunt si caile de judecata: Mila si Dreptatea, dupa cum spune Proorocul David: Mila si judecata voi canta Tie, Doamne (Psalmul 100, 1), Mila si adevarul iubeste Domnul (Psalmul 83, 12). Doua sunt si cetele oamenilor la judecata: a celor drepti, care vor fi judecati dupa mila, si a celor rai, care vor fi judecati dupa dreptate, pentru pacatele lor.

Daca intai a venit Iisus Hristos in chip de prunc smerit, fara cinste si neslavit de nimeni, acum va veni inconjurat de toate cetele ingeresti, nu ca Mantuitor, ci ca infricosat Judecator.

Atunci L-a purtat o Fecioara, acum norii cerului Il vor tine. Atunci L-a odihnit o iesle, acum scaunul de Judecata. Atunci pestera L-a ascuns de frica lui Irod acum taria cerului la toata lumea Il va arata. Atunci cativa ingeri si pastori I-au cantat, acum toate trambitele cele ingeresti. Atunci o stea L-a vestit lumii, acum fulgerul cel de la rasarit Il va arata. Atunci Irod maniindu-se, sufletul Lui Il cauta, acum toti imparatii pamantului, cutremurandu-se inaintea Lui vor sta. Atunci trei magi inaintea Lui visteriile si-au desertat, acum toti cei drepti candelele faptelor bune inaintea Judecatorului le vor purta. Atunci Egiptul, de frica omului, pe Fiului Omului L-a ascuns, acum taria cerului pe Fiul lui Dumnezeu cu putere Il va arata.

Mare si grozava va fi frica aceea, cum nici nu a mai fost de la intemeierea lumii si nici nu va mai fi (Matei 24, 21). O, Lumina, cine te va putea privi!? O, frica, cine te va putea descrie!? O, vapaie, cine din muritori te va suferi!? Caci serafimii cei cu aripi de foc si heruvimii cu ochi de vapaie inainte vor sta, tronurile se vor aseza, scaunele se vor pune, Judecato¬rul inainte cu putere va sedea, arhanghelii din trambite infricosat vor suna, ingerii din cele patru vanturi pe morti ii vor scula si la judecata ii vor aduna!

Atunci marea pe mortii ei ii va da, pamantul pe mortii lui din tarana ii va scoate, iar jivinele pe cei mancati de ele ii vor preda. Oasele se vor aduna, trupurile se vor forma, duh de viata peste ele va sufla, toti vor invia si la judecata de ingeri se vor aduce.

Sculati-va, popoare; veniti, noroadelor; treziti-va, neamuri; adunati-va, pacatosilor, muritorilor, buni si rai, negri si albi, bogati si saraci, iudei si elini; veniti la judecata. Scaunele s-au pus, cartile s-au deschis, veniti sa vedeti pe Cel ce L-ati marturisit sau tagaduit, pe care L-ati primit sau L-ati lepadat! Primul Adam si ultimul nascut din femeie, prooroci, drepti, mucenici, pustnici, credinciosi si necredinciosi, crestini si pagani, cu totii veniti! Nici unul sa nu lipseasca.

Atunci domnii si imparatii pamantului de tronul si porfira lui Hristos se vor ingrozi; atunci judecatorii cei nedrepti, de cumpana Judecatorului se vor cutremura. Atunci zgarcitii pamantului, pentru scumpetea lor se vor cai; betivii si desfranatii, cu pumnii se vor bate; mamele cele ucigatoare de prunci trupurile isi vor sfasia; ucigasii, lacomii, lenesii si toti pacatosii, vazand judecata vor da sa fuga, dar de ingeri cu putere vor fi opriti. Atunci ereticii, vazand semnul Crucii pe cer aratat, in zadar vor plange; necredinciosii, vazand pe Hristos, fara folos pe idoli ii vor blestema.

Cei buni, dimpotriva, atunci cu mare bucurie se vor veseli. Pustnicii lacrimile isi vor arata, mucenicii ranile cele pentru Hristos Judecatorului le vor descoperi, cuviosii ostenelile, dreptii faptele cele bune le vor aduce. Atunci milostivii, milosteniile lor inaintea tronului slavei le vor afla; blanzii, cuvintele cele dulci; smeritii, cugetele cele umilite inainte le vor purta. Atunci cei curati vor straluci de lumina, parintii se vor bucura de truda cu care si-au crescut copiii lor. Si toti care credinta au pazit si calea cea buna au savarsit, atunci cu mare bucurie vor salta.

Mare si infricosat va fi ceasul acela, fratilor, cand ingerii si oamenii se vor intalni, cerul cu pamantul si lumina cu intunericul vor sta fata catre fata inaintea lui Hristos. Caci atunci si satana cel ucigas de oameni, care a inselat lumea, care a tulburat popoare si mari, care a razvratit pe ingeri, atunci si el va sta la judecata.

In ceasul acela, infricosata va fi frica si durerea. Iar la porunca, ingeri iuti ca vapaia de lumina vor intra in acele nenumarate multimi si vor desparti pe drepti de pacatosi, pe sfinti de intinati, pe cei buni, milostivi si alesi, de cei rai, necredinciosi zgarciti. Aunci se vor alege oile de capre si se vor face doua cete. De- a dreapta vor sta oile cele ascultatoare, pastorii cei adevarati, crestinii cei smeriti, avand in mainile lor stalpari de fapte bune, iar la stanga vor sta caprele cele neascultatoare, pastorii cei naimiti, ucigasii de prunci, pacatosii si necredinciosii care n-au voit sa creada in Hristos si sa se pocaiasca de pacatele lor - pentru ca nici unul din cei intinati nu vor putea intra in imparatia lui Dumnezeu (Apocalipsa 21 27).

Si in mijlocul acelei infricosatoare multimi de ingeri si oameni, de drepti si pacatosi, intre cer si pamant, intre intuneric si lumina, va sta pe tron de slava Iisus Hristos, Judecatorul lumii, cumpana dreptatii, Pastorul oilor cel Mare si Izgonitorul caprelor. In jurul Sau vor fi cei 12 Apostoli (Matei 19, 28) Maica Domnului si toti sfintii din cer. Apoi scaune de judecata punandu-se, ingeri luminati din trambite vor suna, tacere mare se va face, cartile faptelor se vor deschide, toate drept se vor cumpani, pacatele se vor vadi si la aratare se vor da.

In clipa aceea de durere, nimeni nu va mai putea schimba hotararea data, caci acolo nu va mai fi nici Jertfelnic, nici Miel de jertfa, nici tamaie, nici preoti sa dezlege pacatele, nici loc de rugaciune, nici doctor sa vindece, nici doctorie, nici pastor, nici nadejde de mantuire. Nu va mai fi atunci nici mila de mama, nici cuvant de frate, nici glas de mangaiere, nici rude, nici prieteni, nici mila de judecator, nici untdelemn pentru candele, nici plans de pocainta. Nimic nu va mai fi atunci, ci singura dreptatea din cer va privi si adevarul din pamant va rasari (Psalmul 84, 12).

Si in emotia acelei chinuitoare taceri, glasul Fiului lui Dumnezeu va rasuna tare, ca un glas de tunet ce sparge norii, ca un sunet de trambita ce spinteca vazduhul, ca un fulger din cer ce desparte suflet de suflet, inima de inima, pe om de fratele lui.

Cu glas dulce va zice mai intai celor drepti; Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia care este gatita voua de la intemeierea lumii, caci am flamanzit si insetat si Mi-ati dat de mancat si baut. Gol am fost si bolnav si inchis si M-ati cercetat... (Matei 25, 34-37).

Iar celor de-a stanga va zice: Duceti-va de la Mine, blestematilor... - Unde, Doamne? ... In focul cel de veci... - Pentru ce, Doamne? „Pentru ca am fost flamand, insetat, gol, bolnav si legat si nu M-ati cercetat. In poarta voastra am batut si M-ati alungat; un ban am cerut si M-ati scos desert; o haina veche macar nu Mi-ati dat si M-ati infruntat; un cuvant de mangaiere am asteptat, iar voi M-ati injurat. In nedumerire si nestiinta am fost, iar voi v-ati lenevit a Ma invata".

Deci, la porunca Domnului, cele doua cete de suflete se vor rupe pentru totdeauna in doua: primii cu mare bucurie se vor ridica intru slava imparatiei ceresti, iar ceilalti, cu strigate de deznadejde se vor duce in munca cea vesnica (Matei 25, 46). Atunci va fi despartirea cea mare si pentru totdeauna a sufletelor, a privirilor, a sotilor, a copiilor, a rudelor, a prietenilor, a popoarelor. Atunci va fi plangere negraita, freamat greu, suspine si tipete nepotolite, pentru ca mare va fi ceasul acelei despartiri.

Atunci imparatii dupa ostasi vor suspina, copiii pe parinti vor cauta si nu-i vor mai afla. Sotii pe soti, rudele pe rude, prietenii pe prieteni, pastorii pe oi, pacatosii pe cei drepti ii vor cauta, dar nu-i vor mai , pentru ca pentru totdeauna se vor desparti, iar intre unii si altii, prapastie mare se va intari (Luca 16,26) , pe care in veac nimeni nu o va mai putea trece.

Astfel, vor pleca dreptii in odihna vesnica, cu Hristos si toti ingerii Lui, iar ceilalti, in munca cea vesnica, cu diavolii si slugile lor. Cat de infricosata si mare este taina judecatii viitoare!

Iubiti credinciosi,
Poate va zice cineva ca numai pe cei milostivi si nemilostivi ii va judeca atunci Dumnezeu? Caci numai despre ei vorbeste aici Evanghelia. Nu, fratilor, sa nu ne inselam. Toti oamenii se vor judeca si pentru toate faptele lor raspuns vor da, insa aici a vorbit Evanghelia numai de faptele milosteniei ca sa ne arate tuturor cat de mare este puterea milosteniei la judecata si cat de grele sunt urmarile zgarceniei.

Sfantul Apostol Iacov ne spune clar: „Ca Judecata este fara mila celui ce nu a facut mila". Iar pentru cei milostivi spune mai departe: Ca mila biruieste in fata judecatii (Iacov 2, 13). De aici intelegem clar ca mila are mai multa intaietate la Dumnezeu decat dreptatea celorlalte fapte bune. Caci Dumnezeu conduce lumea cu doua maini: in dreapta Lui este mila si in stanga dreptatea. Cine face mila pe pamant, mila afla si aici si la judecata, caci cu mila se judeca, iar cine este rau, desfranat, nemilostiv, pacatos, va fi judecat cu dreptate si aruncat la munca vesnica. Cu toate ca nu s-a vorbit si de celelalte fapte bune aici, noi sa ne silim deopotriva pentru toate sa le implinim, caci altfel nu vom putea avea haina curata, vrednica de cina Domnului si vom fi scosi cu tanguire afara (Matei 22, 11-14).

Mare este puterea milosteniei, fratilor. Cine face mila, afla mila. Cine da cu bucurie saracului ce are, va lua rasplata vesnica de la Hristos. Cine primeste pe strain, va fi primit de Domnul in rai. Cine hraneste si adapa pe calator, pe lipsit, va fi hranit din frumusetile cerului. Cine cerceteaza pe bolnavi, va fi cercetat de Hristos cu multa sanatate. Cine imbraca pe cel infrigurat, va fi incalzit de caldura Duhului Sfant. Cine cerceteaza pe cel din necaz, va fi cercetat in suferinta sa de duhul mangaierii divine.

Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui, zice Domnul (Matei 5, 7). Fericiti cei ce deschid poarta saracului si usa casei lor pentru calator. Fericit cel ce-si deschide inima si buzunarul sau pentru cel care are nevoie de mila. Si vai celui ce ocaraste pe sarac si-l alunga de la casa lui, ca pe Hristos alunga (Matei 24, 25). Vai celui ce poate da ceva si se zgarceste, ca nu va afla mila in ziua rasplatirii.

Sa stiti ca sunt doua feluri de milostenie: trupeasca si sufleteasca. Daca cineva zice ca este lipsit de bani, haine si bucate pentru cei saraci, apoi nu este om sa nu aiba in inima lui un cuvant bun pentru cel abatut, un sfat fratesc pentru cel cazut in ispite, un indemn crestinesc pentru cel deznadajduit.

Sunt destui oameni care nu stiu cum sa se mantuiasca, cum sa se spovedeasca, cum sa posteasca, cum sa se roage, cum sa-si chiverniseasca bine copiii si casa. Deci, ce mai asteptati? Cei ce sunteti mai tari, mai ravnitori, alergati inaintea lor pe cale; intindeti mana celor invaluiti de ispitele vietii, strigati-i, spuneti-le de Hristos, duceti-i la biserica, la preot, la spovedanie; mangaiati-i, vorbiti-le de moarte, amintiti-le de judecata viitoare.

Sunt destui frati de-ai nostri care nu cunosc calea dreptei credinte, suflete indoielnice, oameni tulburati, dezorientati, deznadajduiti, naufragiati, oameni chinuiti de pacate trupesti, desfigurati de tot felul de patimi. De ce ramaneti indiferenti? Iesiti-le in ajutor cu pilda vietii, cu un cuvant dulce, cu un sfat sanatos, cu o carte de folos. Hraniti-i, adapati-i, cercetati-i, salvati-i! Sunt fratii nostri si de se vor ineca langa noi, vom da seama pentru ei, ca nu le-am intins cu dragoste mana milostivirii.

Faceti mila si veti afla mila!

Iubiti credinciosi,
Infricosata este judecata de apoi, infricosata este despartirea celor buni de cei rai, nesuferit este glasul trambitei si hotararea dreptului Judecator, dar mai groaznica este vesnicia muncilor care nu vor mai avea sfarsit in veac.

Deci, ce vom face noi, pacatosii, ca sa scapam de ele? Sa facem in viata mila, ca sa aflam la cer mila. Cu mila sa rascumparam pacatele noastre, sa dobandim inimile fratilor nostri, sa potolim pe vrajmasii nostri. Cu mila sa deschidem cerul, sa imblanzim dreptatea Judecatorului, sa ne facem ingerii prieteni, sa izgonim pe diavoli de la noi.

Mila lui Dumnezeu o vedem peste tot. Pe Crucea Golgotei, in sanul Bisericii, sub epitrahilul preotului, in Prea Curatele Taine, in casa saracului, la capataiul bolnavului si in toata zidirea. Rai fiind noi, Dumnezeu ne da ploaie timpurie si tarzie, paine la vreme, apa de izvor, soare cald, adiere de vani,; bucurie, sanatate, zile si mantuire in dar. Oare la atata mila nu se cade sa raspundem si noi tot cu mila?

Iata, peste cateva zile incepem nevointa postului, inainte de a schimba bucatele la foc, sa schimbam zgarcenia inimii noastre in milostenie. Inainte de a ne schimba culoarea hainelor, sa ne schimbam vesmantul rautatii noastre.

Veniti deci astazi sa urmam Milostivului Samarinean, Bunului nostru Mantuitor. Veniti sa punem inceput bun, sa iesim la lucru. Sa hranim pe saracii lui Hristos si sa mangaiem pe toti necajitii pamantului. Nimeni sa nu se intoarca desert de la poarta noastra, flamand de la masa noastra, nemangaiat din casa noastra.

Impartit-a, dat-a saracilor, dreptatea lui ramane in veac, spune psalmistul (Psalmul 111, 9). Deci si noi sa impartim cu cel lipsit prisosul nostru si numai atunci postul ne va fi bine primit, iar dreptatea inimii va dainui in veac. Amin!

Parintele Ioanichie Balan

20 Februarie 2014

Vizualizari: 1811

Voteaza:

Predica la Duminica Infricosatoarei Judecati 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE