Invierea este fara indoiala cel mai mare eveniment pentru lumea aceasta, in acelasi timp insa, cred ca este si "dovada" incontestabila a credintei ce ni se adevereste si devine izvor de bucurie, de viata, de cunoastere… nu as spune ca este o noutate din punct de vedere al credintei, caci in toate religiile inca de la inceputul veacurilor, majoritatea stramosilor nostri credea ca sufletul traieste si dupa moarte. Dar, ca descoperirea Dumnezeirii in lume, aceasta minune este apogeul revelatiei Dumnezeiesti!

Sarbatorim vreme de patruzeci de zile aceasta Inviere, dar din pacate suntem mereu pusi in situatia de a patrunde cu mintea noastra marginita, adancul Tainei Dumnezeiesti. Mai mult decat atat, cei mai multi dintre noi ramanem la simplul fapt de a sarbatori, fara a trai Invierea in suflete; la fel ca si Apostolii inainte de Cincizecime mereu ne indoim, sau ne rusinam sa cerem dovezi ca Toma, fara sa mai pomenesc cuvantul marelui Petre Tutea ca: "Am purtat credinta si pocainta ca vantul pe microbi…".

Trebuie sa indraznim, sa cercetam ca Toma, sa mergem la mormant… ca sa iesim din indoiala! caci suntem chemati sa dam marturie personala prin care sa impartasim lumii ca: "Ce am vazut si am auzit va vestim voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos. Si acestea noi vi le scriem ca bucuria voastra sa fie deplina" (1 Ioan 1, 3-4). Intelegeti acum de ce a trebuit Toma sa se convinga pe deplin?. Urma sa propovaduiasca, iar in credinta lui trebuia sa fie nici un pic de indoiala!

Si in timp ce Sfintii Apostoli erau adunati in casa de frica iudeilor, iata ca femeile mironosite care nu s-au departat nicio clipa de Hristos, merg catre Sfantul Mormant… S-a scris mult despre barbatia femeii, se vorbeste mult despre puterea ei nevazuta, insa ingaduiti-mi totusi sa ma exprim prin "barbatia frumusetii ce izvoraste din frumusetea barbatiei" cu care si-au invins teama prin dragoste si firea prin credinta.

Dar pe mine ceea ce ma copleseste este felul in care Hristos poarta de grija celor ce-L iubesc, caci desi discutau intre ele "cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?", iata ca Mantuitorul pana si piatra de la mormant a dat-o la o parte incat sa nu existe niciun obstacol in a se convinge!. "dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: nu va spaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, cel rastignit? Nu este aici. Iata locul unde a fost pus…" (Marcu 16, 3-6)

Acum mormantul nu numai ca este gol, dar este si deschis!!!. O intrare ce ramane mereu deschisa tuturor celor ce vor sa vada pe Hristos, sa se convinga ca este viu, ca merge in intampinarea apostolilor in Galilea, ca nu ne va lasa orfani…

Inainte de venirea lui Iisus, de Cruce si de Invierea Lui, noi ne aflam in mormant! Dar - "pentru ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea" - din mijlocul nostru se ridica Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului si da la o parte piatra ce "era foarte mare", ce simbolizeaza greutatea si marimea pacatului ce ne despartea de Dumnezeu Tatal. Imposibil noua sa reusim a o rasturna, a iesi din intunericul necunoasterii si a ajunge la credinta cea adevarata.

Iar acum, si acum, prin deschiderea Usilor Imparatesti din Sfintele Biserici, avem marturia deplina ca Hristos a Inviat, ca mormantul este gol si datator de viata, iar ingerul ne astepta sa-L cautam pe Iisus Nazarineanul cel rastignit si sa ne indrume sa mergem sa spunem lumii toate acestea ca bucuria noastra sa fie deplina…

Poate vom intelege importanta credintei prin cuvintele Pr. Galeriu, dar sa si urmam indemnului caci: "numai lumina harului credintei daruite de Dumnezeu prin Fiul Sau, in Duhul Sfant ne deschide ochiul duhovnicesc, sa vedem, sa contemplam marea taina a existentei: sa ne impartasim din cele vazute cu cele nevazute; sa ne imbogatim mereu de la "cele pe care le stim la cele pe care nu le stim; de la binefacerile aratate la cele inca nearatate", luand mereu din plinatatea lui Dumnezeu-Cuvantul "har peste har" si urcand “din slava in slava". Stiind precum este scris de catre Sf. Ap. Pavel, ca: "Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (1 Cor. 2, 9).

Arhim. Siluan Visan

.

• Femeile Mironosite
  Publicat in : Duminica Mironositelor
• Femeile mironosite la mormantul Domnului
  Publicat in : Invierea Domnului
• Femeile mironosite - cele dintai martore ale Invierii lui Hristos
  Publicat in : Predici de duminica
• Femeile mironosite pot fi model si astazi
  Publicat in : Duminica Mironositelor
• Femeile mironosite si barbatii purtatori de mir
  Publicat in : Duminica Mironositelor