Profunzimea trairii

Profunzimea trairii Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii a III-a dupa Pasti, a Femeilor Mironosite: "In vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca Iisus a murit asa curand si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. Deci, afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul.

Atunci Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Si, dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, pe cand rasarea soarele, au venit la mormant; si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?

Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus voua. Si, iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau." (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8) 

Dupa Inviere totul se schimba. Aceasta schimbare se poate spune ca se se aseamana cu schimbarea la Fata a Mantuitorului, atunci cand fara a-Si pierde firea si caracteristicile trupului omenesc Se descopera in toata slava Dumnezeiasca! Asa si acum, in toata slava Invierii ne arata noua adevarata stare in care vor trai cei ce cred si iubesc pe Dumnezeu.

Din pacate pentru cei mai multi dintre noi, Invierea este doar o sarbatoare care in loc sa se reflecte in fiinta noastra cu toata lumina ei, ramanem cu ochii priponiti la Mormantul Sfant. Ramanem in umbra pietrei care era pusa la intrarea mormantului, nici macar ingerii nu sunt perceptibili cu ochii trupesti, caci ne-am lasat ingropati de gandul: "eu nu sunt vrednic!. sunt prea pacatos ca sa ma apropii!"

Dar, iubirea este cea care indrazneste!

Atat Nicodim, cat si Iosif indraznesc sa ceara de la Pilat Trupul lui Hristos fara sa se gandeasca la consecinte. Au curajul sa infrunte orice obstacol ar putea avea fara frica, deoarece dorinta de a fi langa acest Hristos rastignit este mai mare decat slabiciunea omeneasca. Deci, totul este tine de o decizie: vreau! Si poti intra in starea Harului inainte de a-l fi primit in toata plinatatea Lui, pentru ca ai facut "pasul mantuitor": vreau sa fiu cu Tine, Doamne!

Dorinta este mai mare decat firea omeneasca, nu slabiciunea sufleteasca este mare, ci vointa este mica. "Caci Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci putere si de iubire si de minte inteleapta." (2 Tim 1,7). Am crescut -dupa parerea noastra- dar din pacate numai trupeste, duhovniceste slabim fara sa vrem, pentru ca am incetat sa cerem de la Domnul asa cum cere ceva un copil mic de la parintele sau. Cata insistenta si cata putere are un copil, dorinta si setea de cunoastere il caracterizeaza. Pentru ca Dumnezeu ne-a dat putere de iubire, minte inteleapta.

Iubirea vegheaza!

Se scrie mereu ca aceste femei sunt model de credinta, de curaj, sunt modelul femeilor credincioase, etc. Este foarte adevarat! Si la fel de adevarat este si faptul ca avem nevoie de modele in viata, insa nu mi se pare "corect" sa facem diferente in oameni, intre femei. Singura diferenta este alegerea facuta de fiecare dintre noi, constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau cu nestiinta.

Dar aceasta alegere -decizie- poate fi criteriu de clasare, in acelasi timp nu poate fi si numitor comun?. Oare nu toti suntem pacatosi?. Dar nu toti am constientizat. Sau nu vrem sa recunoastem.

De cele mai multe ori judecam dupa infatisarea exterioara, dupa un comportament ce nu se potriveste cu "statutul" nostru de crestini evlaviosi!. Ne-am gandit oare vreodata la durerea sufleteasca, dezamagirea, inselarea, marginalizarea, intunericul, tristetea si epuizarea fizica si psihica care poate avea orice om (orice femeie) in sufletul ei?.din mica si putina mea experienta a vietii am inteles ca in spatele fiecarui pacat, fiecarei patime, se ascunde o durere ce de cele mai multe ori ne paralizeaza fiinta. Ne impinge intr-o pseudo-placere ce odata acceptata in viata noastra incepe si pune stapanire pe noi!

Pentru mine ceea ce caracterizeaza femeia este superioritatea si profunzimea trairii! Daca de la inceput "Eva" se traduce prin "viata", daca gresit acuzam pe Eva de caderea in pacat a lui Adam si izgonirea din Rai, iata ca prin Pericopa Evanghelica de astazi Hristos incredinteaza vestea Invierii si a vietii vesnice unor Mironositelor, unor femei ce I-au urmat in clipele cand Ucenii stateau ascunsi de frica iudeilor. Daca prin femeie a venit pacatul, iata ca acum tot prin femeie -in primul rand prin Maica Domnului, apoi prin femeile Mironosite- ne vine bucuria impacarii cu Tatal, prin jertfa Fiului, si impartasirea Sfantului Duh.

Glasul Mironositelor se transforma in trambita ingereasca ce vesteste bucuria ce da viata, aduce lumina si speranta, Har si pace!. " sufletele marete nu sunt acelea care au mai putine patimi si mai multe virtutii decat celelalte, ci acelea care au teluri inalte." (Fr. De la Rochefoucauld). Acestea suflete aveau un singur tel: Hristos! Impartasit tuturor.

In loc sa judecam superficial omul (femeia), cred ca ar fi mai bine sa gasim o modalitate prin care sa aducem la Hristos tot sufletul intristat si deznadajnuit, speriat si neputincios. Femeile Mironosite au avut ravna, si cred ca este una dintre virtutiile femeii, dar nu toate o folosesc in scopuri bune si mantuitoare.

Ingaduiti-mi sa schimb putin un citat de-al lui Gabriel Garcia Marquez ce mi-a placut enorm, incercand sa ma exprim cat mai sincer: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, nu Te iubesc atat pentru ceea ce esti, cat si pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu Tine!.

Arhim. Siluan Visan
 

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

26 Aprilie 2015

Vizualizari: 2009

Voteaza:

Profunzimea trairii 4.50 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE