Duminica Orbului

Duminica Orbului Mareste imaginea.

VINDECAREA ORBULUI DIN NASTERE - A SASEA DUMINICA A PASTILOR(1)(IOAN 9, 1-38)

Este oarecum surprinzator sa gasim aceasta Evanghelie la sfarsitul perioadei pascale, pentru ca evenimentul pe care il istoriseste se gaseste inaintea Patimilor Mantuitorului. Dar acest lucru e legat de pedagogia liturgica a Bisericii din Rasarit: primele trei duminici din perioada pascala se concentreaza asupra invierii lui Hristos, dupa cum este firesc, iar urmatoarele trei duminici se concentreaza asupra tainei apei(2), pentru a ne pregati pentru Cincizecime, caci apa este unul dintre semnele cele mai puternice ale Duhului Sfant. Viziunea occidentala este diferita, mai istorica: aceasta Evanghelie se citeste la sfarsitul Postului, in miercurea Luminarii, in ziua in care ochii catehumenilor se deschideau pentru ca li se transmitea solemn Simbolul de Credinta si Rugaciunea Domneasca (Tatal Nostru)(3).



Elementul cheie, aici, este apa. Contextul confirma aceasta. Domnul S-a urcat la Ierusalim pentru Sarbatoarea Corturilor(4), iar „in ziua cea din urma, ziua cea mare a sarbatorii, Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: «Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea! Cel ce crede in Mine [.], rauri de apa vie vor curge din pantecele lui». Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca cei ce cred in El.” (In 7, 38-39). Este un moment deosebit de greu pentru Hristos, Care da in Templu o invatatura de o exceptionala inaltime teologica ce se refera la El, personal, ca trimis al lui Dumnezeu, Fiul Tatalui ceresc, o invatatura ce nu este primita de multime si care provoaca un conflict puternic in sanul ei, pentru ca Evreii vor sa-l lapideze (In 8, 59) inainte de Patima Sa trupeasca, El sufera o Patima sufleteasca.

Chiar in momentul in care iese din Templu, Iisus vede „un om orb din nastere” care cerseste, asezat langa o usa. Domnul nu spune nimic. Dar Apostolii profita de ocazie ca sa-I puna o intrebare grea: „Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” O problema imensa, care ii obsedeaza pe oameni pana in zilele noastre! Adesea abordam probleme duhovnicesti cu o mentalitate magica (cu conotatie juridica si morala), care privilegiaza legatura de la cauza la efect, uitand ca viata duhovniceasca e lipsita de orice automatism: omul este liber, dupa cum Dumnezeu este liber. Hristos da un raspuns minunat, surprinzator: nu este vorba de pacat, ci se cuvine sa arat lumii ca sunt Fiul lui Dumnezeu, Lumina lumii. Infirmitatea de care e vorba aici va contribui la aceasta revelare. Iisus isi invata ucenicii sa deosebeasca intre fire si persoana.

Aceasta nu inseamna ca bolile omenirii, in general, nu sunt o consecinta a pacatului. Dar aceasta realitate teologica nu presupune faptul ca o anumita boala este consecinta unui anumit pacat pentru o anumita persoana, mai ales atunci cand este vorba de boli incurabile din nastere (boli, in general, genetice), care ne par cu totul nedrepte, deoarece copilul nu poate sa aleaga personal pacatul si impartasirea cu el, ci este nevinovat. Trebuie deci sa ne ferim de orice parere definitiva si sa avem doar mila. Hristos este milostiv: il vindeca imediat, dar dupa un ritual extrem de bogat in simboluri si aproape sacramental. El scuipa pe jos si amesteca „tarana” (= Adam, in evreieste) cu saliva Sa dumnezeiasca, pentru a face tina, apoi pune aceasta cataplasma dumnezeiasca pe ochii orbului. Este o imagine simbolica a creatiei Omului in cea de a sasea zi: Fiul l-a zidit pe om din tarana care a fost umezita de aburul ce iesea din pamant (Facere 2, 6-7). Apoi, Duhul a suflat peste el viata, suflet. Saliva divina este simbolul iconomiei Duhului, caci este vorba despre „apa” (care da viata) si Duhul Care odihneste deplin in Fiul.

Actul sacramental pe care il face Hristos reprezinta re-crearea Omului. Dar apoi, El cere omului bolnav sa se faca impreuna lucrator vindecarii sale, sa faca un efort, un demers: sa mearga si sa se scalde la scaldatoarea Siloamului(5).

Orbul il crede pe Iisus pe cuvant(6), asculta si este vindecat pe loc.Siloam inseamna „trimis”, ne precizeaza Evanghelia. Faptul de a merge pana la scaldatoarea simbolizeaza intoarcerea la Dumnezeu, iar faptul de a se spala in ea simbolizeaza Botezul. Este scufundat in apele Duhului, Care il regenereaza, il readuce la viata, la lumina lui Hristos. Avem aici un minunat exemplu de sinergie intre Dumnezeu si Om, iar din sinergia intre Cele doua brate ale Tatalui, Cei doi Trimisi, Cei doi Mangaietori, Fiul si Duhul, Fiul a zidit din nou, iar Duhul a redat Viata.

Aceasta incredibila minune creeaza o rasturnare in microcosmosul evreiesc din Ierusalim. Toata lumea este neincrezatoare, vecinii, fariseii, parintii. Nimanui nu-i vine sa creada. Evanghelia ne istoriseste indelung cele patru intalniri care urmeaza evenimentulu isi care au un caracter aproape comic. Fariseii sunt foarte incurcati de aceasta minune care deranjeaza. Singurul lucru care con-teaza pentru ei este ca Iisus a facut aceasta minune intr-o zi de sambata! Ei nu se arata nicidecum bucurosi de vindecarea acestui bolnav incurabil, nu au nici o admiratie, nici o recunostinta fata de acest rabbi care, totusi, a facut lucruri „pe care nimeni altul nu le-a mai facut” (In 15, 24); chiar orbul vindecat raspunde fariseilor: „Din veac nu s-a auzit sa deschida cineva ochii unui orb din nastere”. Mai mult: in cele din urma il jignesc si il alunga pe omul ce fusese orb din nastere.

Orbirea omului poate fi tragica. Poate aduce oameni normali, chiar oameni „de bine”, sa devina ucigasi, monstri. Pe acest rabbi din Nazaret, Care vindeca bolnavi incurabili si invia morti, il vor duce peste cateva luni la moarte. in tot timpul misiunii Sale pamantesti (3 ani) Hristos a spus mereu ca trebuie pus duhul mai presus decat litera, continutul mai presus decat continatorul, realitatea interioara mai presus de aparenta exterioara. Si nu a fost auzit. I s-a reprosat ca nesoco-teste Legea, Lui, de a Carui mana dumnezeiasca a fost scrisa!, si noi facem adeseori aceleasi pacate. Suntem foarte stricti in ceea ce priveste aplicarea legilor, a regulilor, a canoanelor, a obiceiurilor - care totusi sunt toate relative si schimbatoare - si ne ingrijim mai putin de starea interioara a sufletelor, a vietii lor duhovnicesti, de relatia lor intima cu Dumnezeu. Prima persoana care L-a vazut pe Hristos inviat (Maria Magdalena) si primul care a intrat in imparatia lui Dumnezeu (Talharul cel Bun) erau foarte putin canonici. Multi dintre cei care se cred duhovnicesti sunt atat de plini de ei insisi ca nu pot sa mai primeasca pe Dumnezeu: trec pe langa Cel Care este Viata, fara sa-L vada.

Personajul cel mai remarcabil in acest vodevil religios este orbul vindecat. Nu numai ca Sfantul Duh i-a deschis ochii trupesti, dar i-a deschis si ochii sufletesti. La fiecare intrebare care i se pune, raspunde printr-o „antiena” remarcabila: „Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut(7)”. Dar face mai mult decat atat: are indrazneala de a raspunde fariseilor, cu inteligenta, si ii face de ras(8). Nemaistiind ce sa spuna, il alunga cu dispret („In pacate te-ai nascut tot tu ne inveti pe noi!’”).

Domnul, insa, a disparut. Aici este alta invatatura de capatai: Hristos savarseste acte taumaturgice, dar nu se leaga de persoane, spre deosebire de orice guru si pseudo-duhovnic; El ii lasa pe oameni liberi. Dumnezeu nu Se impune niciodata: Se propune numai. Asteapta ca si noi sa-L cautam: arunca nada si nadajduieste ca pestele va musca. Dupa toata aceasta agitatie, intalneste din nou pe fostul orb, in Templu(9), si Se arata dinadins lui. Omul s-a pregatit launtric prin vindecarea trupeasca: s-a schimbat, a evoluat, iar acum spune: Cred in Fiul lui Dumnezeu; si se inchina Lui. Ce paradox uimitor! Fariseii, ucenicii lui Moise, care urmeaza litera Legii si in aparenta traiesc duhovniceste, nu L-au vazut pe Mesia, pe Hristos. Iar orbul din nastere L-a vazut. Adevarata orbire este cea a inimii. Numai inimile curate - cei care se leapada de ei insisi - pot vedea pe Dumnezeu.

Parintele Noel TANAZACQ (Paris)

Note:
1. Este inexact sa se spuna „a 6-a Duminica dupa Pasti”, dupa cum gasim adesea in calendarele liturgice. Este a 6-a Duminica a Pastelui, daca se tine seama ca toate duminicile sunt una („ Ziua pe care a facut-o Domnul”), sau a 6-a din timpul pascal, dupa cum se spune in Apus. Dar, cronologic, este cea de-a 5-a Duminica dupa Pasti.

2. A patra Duminica: tulburarea apei la Vitezda (vindecarea slabanogului), a cincea Duminica: apa vie (Samarineanca). Aici: saliva lui Hristos si apele Siloamului.

3. Miercurea din cea de-a patra saptamana a Postului. Aceasta era „Traditio symboli”.

4. Sarbatoarea Suchotului sau a Corturilor, in septembrie.

5. Scaldatoarea Siloamului este un mare rezervor de apa care se gaseste in partea de sud a Ierusa-limului, dar care provine de la un izvor de apa vie. Regele Iezechia (722-687 i. Hr.), al carui con-silier a fost Prorocul Isaia), pusese sa se sape un canal subteran care aducea apele de la izvorul Ghihon (devenit Fantana Fecioarei), de pe versantul apusean al Muntelui Ophel, pana la scaldatoarea Siloamului. Izvorul curge cu intreruperi de mai multe ori pe zi. Se presupune ca apa provine de fapt de la un rezervor de apa natural care se afla sub Muntele Moriah (Muntele Templului). Scaldatoarea nu este aproape de Templu: se afla la mai mult de 500 m. Este ceva drum de facut, mai ales pentru un orb!

6. Desi ar fi putut sa ia pe Iisus drept un sarlatan. Sa nu uitam ca nu l-a vazut, din moment ce este orb. Nu a putut decat sa-I asculte cuvantul.

7. In ritul Galilor restaurat, in Miercurea Luminarii, diaconul citeste Evanghelia de la amvon, si de fiecare data cand orbul din nastere ia cuvantul, corul canta aceasta antiena evanghelica pe o melodie aparte, dupa traditia occidentala a lecturii Evangheliei pe mai multe voci (dupa cum se face si cu Evangheliile care relateaza Patimile, in Saptamana Sfanta). Un ritual impresionant - deoarece credinciosii „traiesc” Evanghelia - si plin de pedagogie.

8. Este si o vestire a Cincizecimii: pescarii neinvatati din Galileea se vor face dascali si vor fi invatatorii neamurilor.

9. Adica pe dalele Templului, pe pardoseala evreilor.

Sursa: apostolia.eu

.

21 Mai 2014

Vizualizari: 1289

Voteaza:

Duminica Orbului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE